Skip to main content

Pentru a nu rătăci drumul

Ați văzut prin filme cum unul dintre personaje strigă permanent, astfel încât alt(e) personaj(e) să se ghideze după vocea sa, ca să nu se rătăcească, să poată găsi drumul înapoi? Avem și noi un asemenea personaj în casă.
Din cauză că avea ceva probleme de sănătate, i-am pus Ursulei zgarda și am plecat către Blue vet, cabinet situat la cinci minute de casa noastră. Urletele și lătrăturile lui Bruno ne-au însoțit până la jumătatea drumului, când au început să se amestece cu ale altor căței.
Oare se temea că ne vom rătăci sau Read More

Viață de pisică lângă prințesa razboinică

Duc o viață tristă. E adevărat, trăiesc în casa somnului, unde mereu e cald și bine și unde mâncarea nu dispare niciodată. Dar nimeni nu știe câte eforturi trebuie să depun în fiecare zi pentru a rezolva chiar și cea mai mică treabă. Biata mami face tot ce îi stă în puteri pentru a mă proteja, pentru a-mi oferi clipe de fericire, însă e doar un om, adică o ființă slabă, care atunci când doarme nu aude nimic, atunci când muncește nu vede nimic, atunci când nu e acasă nu știe nimic. Iar toate astea îi dau nebunei de Miți puteri nelimitate asupra mea, lucru care a ajuns să mă terorizeze. Dar să vă povestesc…

Dacă mă duc la castronel, să mănânc boabe, Miți e în spatele meu, urmărindu-mă. Dacă alerg, încercând să scap de urmăritor, ea aleargă mai tare și îmi sare în cârcă pe neașteptate. Dacă merg la baie, ca tot omul, pardon, ca toată pisica, Miți stă cocoțată undeva în apropiere și mă spionează, motiv pentru care eu nu mă pot bucura niciodată de o clipă de intimitate acolo unde oricine vrea intimitate. Read More

Pisica în casa somnului

Dacă tot am redeschis pentru câteva clipe cartea Casa somnului și am extras din ea un citat despre uzura profesională, mi-a trecut prin cap să vă spun mai multe despre casa somnului. Nu, nu despre carte, ci despre cum apartamentul meu s-a transformat în cămin călduros în care pisicile să doarmă pe săturate. Și dorm mai toată ziua și toată noaptea, cu mici pauze. De la prima geană de lumină care străpunge întunericul nopții, pisica are prostul obicei de a se trezi și a începe să mișune prin casă. Întâi la castronul cu boabe, să se hrănească. Felinele sunt animale inteligente, care știu bine că mâncarea le dă energie și le ajută să fie mereu vesele și în formă. Când termină de mâncat, orice pisică bea un strop de apă.

Urmează apoi mersul la baie pentru ușurarea burții. Știți câtă muncă depune o pisică pentru a-și îngropa netrebuințele? Și cum zgârie creierii omului fiecare încercare? Când și această treabă e gata, pisicii nu îi rămâne altceva de făcut decât să se joace. Și se joacă. De obicei alergând cu un tropăit incredibil, care îi poate face pe vecini să creadă că în casa somnului locuiește o herghelie de armăsari sălbatici. Cel mai scurt drum pentru antrenamentele de atletism este prin capul omului care Read More

Noaptea dintre ani într-o casă cu patru pisici și un câine

Stresat de colindătorii care au tot urlat pe la geam în zilele trecute, Bruno a renunțat la orice urmă de rațiune și a lătrat (din înălțimea fotoliului) spre fiecare trecător, fie el copil sau adult, alb sau negru, gras sau slab etc. Petardele aproape că l-au înnebunit. Ar fi mușcat din geam pentru a ajunge la cei care le pocneau parcă în ciuda noastră, fix în dreptul sufrageriei. L-am văzut, la un moment dat, lătrând chiar și spre un lampion care traversa cerul.
Stăteam cu el în brațe și cu ochii pe ceas, spunându-i tot timpul: hai că mai sunt 9 minute și gata, hai că mai sunt 8 minute și se potolesc, hai că mai sunt 7 minute și se termină toată nebunia, hai că mai sunt 6 minute… Nu înțelegea, dar vocea mea calmă îl liniștea pentru câteva secunde, până când simtea că un alt trecător ne călca teritoriul sau până când un nou set de artificii își urca luminile spre cer. Atunci se smucea, sărea pe fotoliu, de acolo pe calorifer și, cu ochii spre geam, lătra înfiorător. Read More

Ursula, mieunica simpatică

Cu exact un an și 11 luni în urmă.
Era o zi geroasă, în care nu îți venea să dai nici musca afară din bucătărie. Un ciocănit discret în geam m-a smuls din gânduri. Mihai, tremurând tot, îmi făcea semne să ies afară. Alături de el era vărul meu, care mi-a spus: “bărbac-tu nu moare pe perna lui!”. Povestea salvării pisicuței
I-am chemat în casă. Mihai adăpostea la piept un pui de pisică, nu mai mare decât o palmă. Biata mâță tremura incontrolabil din cauza frigului îndurat pe străzi. Am hrănit-o pe săturate cu boabe, carne și lapte cald, am învelit-o în prosoape și am ținut-o în brațe, la adăpost, să doarmă. Abia după trei ore și-a revenit și a început să inspecteze apartamentul. Au urmat multe negocieri, căci mai aveam deja două pisici în casă și trăiam cu convingerea că sunt suficiente.
Nu ne-a lăsat inima să o dăm înapoi străzii și bine am făcut. E cea mai inteligentă, mai iubitoare, mai blândă și mai haioasă pisică din lume (știu, spun asta mereu, dar acesta e adevărul și eu continui să fiu uimită de toate darurile cu care Ursula a fost înzestrată). Iubește pe toată lumea și toată lumea o iubește. Ursula, mieunica simpatică, dulce, isteață – și-a pregătit ghetuțele și acum îl așteaptă cuminte pe Moș Nicolae:
pisica-frumoasa

Pisicuțe drăgălașe

Amintirile atât de fidel redate de programele facebook mi-au scos în cale astăzi un articol care a împlinit patru ani. Pe atunci nu aveam nici o pisică și nici posibilitatea de a le fotografia pe ale altora. Între timp, după cum știți, am umplut casa de pisicuțe drăgălașe. Le fac poze în fiecare zi, dar ele sunt atât de iuți, de agitate, de jucăușe, că rar se întâmplă ca, de la o “ședință foto” să pot alege mai mult de 1-2 poze bune, clare, din care tot poporul să poată pricepe ce pisicuțe drăgălașe am.

Aseară, de exemplu, a cumpărat soțul meu o conservă de pește. Când a desfăcut-o și mirosul s-a răspândit în bucătărie, toate pisicile au urcat pe masă miorlăind de parcă venea sfârșitul lumii. M-am grăbit să iau aparatul foto și să imortalizez momentul, însă mare brânză nu am reușit să fac. Ori îmi cumpăr un aparat foto mai performant, ori aștept să adoarmă pisicuțele pentru a le poza, căci altfel nu îmi ies decât niște poze tremurate, parcă populate cu fantome.

Încerc să fac o mică selecție, să îi bucur pe iubitorii de feline. Dacă doriți mai multe poze cu pisicuțe drăgălașe, intrați pe blogul de pisiciRead More

Cum mă mențin tânără și frumoasă

Tot mai multă lume mă întreabă cum reușesc să mă mențin tânără și frumoasă. Iata că a sosit momentul să vă dezvălui câteva dintre secretele mele, chiar dacă ele nu sunt potrivite pentru oricine și nu oricine le poate încerca.

Firea mea timidă mă silește să stau departe de evenimentele unde aglomerația devine sufocantă. Prefer întotdeauna să mă distrez de una singură, să dansez la bară, să fac gimnastică, să mă ating în locuri intime, să îmi spăl și masez fiecare părticică a trupului. Există și momente când las teama și rușinea deoparte pentru a participa în mod activ: atunci când se pune masa. Deviza mea în viață, “Nu se pune nimeni între mine și mâncarea mea“, s-a dovedit până în prezent a fi cel mai bun mod de a-mi păstra frumusețea, de a uimi lumea cu rotunjimile mele apetisante. Read More

Viața ca un joc

Suntem cinci frați la părinți și semănăm între noi așa cum seamănă între ele degetele unei mâini. Avem înfățișări diferite, avem preocupări diferite, avem gusturi diferite. Ne unește numai pofta de a trăi după bunul plac. Luăm întotdeauna viața ca pe un joc și facem ca fiecare moment al existenței să fie unul de neuitat. Părinții au încercat de multe ori să ne educe, să ne insufle anumite valori, însă de fiecare dată s-au izbit de un zid impenetrabil. Noi vrem să fim liberi, să luăm decizii care să ne avantajeze, să trăim viața ca pe un joc.

Miți: Viața ca un joc. Un joc violent, încărcat de emoții incontrolabile, potrivit celor autoritari. Viața nu îți poate aduce bucurii decât dacă te poziționezi mereu deasupra celorlalți, dacă îi domini prin forță brută. Toți ceilalți îți sunt dușmani, fie că ai observat deja, fie că nu. Tratează-i ca atare și viața îți va fi un simplu joc. Read More

Hoțul neprins (nedovedit) e negustor cinstit

S-a îmbrăcat, s-a încălțat și a vrut să iasă pe ușă. Încuietoarea era blocată. A învârtit în stânga, a învârtit în dreapta. Ușa a rămas ferecată. Probabil nici iarba fiarelor nu ar fi reușit să o deschidă. A încercat și cu șurubelniță, că era grabă mare. Curgea transpirația pe el mai ceva decât pe Gabriela Szabo după vreo competiție. Sa schimbăm ușa cu totul nu aveam bani. M-am băgat și eu în seamă, ca orice muiere care crede că le poate face pe toate mai bine. Yala a continuat să își păstreze dinții înfipți în tocul de fier al ușii. Dacă ne-a auzit cineva, probabil și-a imaginat că în apartament se desfășoară un simplu concurs de înjurături birjărești. După o oră de chin, ușa s-a deblocat de bunăvoie și nesilită de nimeni, la o simplă învârtire a cheii. Ne-am decis să nu sfidăm norocul.

Nu avem comori în casă, dar ne temem pentru pisicuțe, așa că am căutat o alternativă până la momentul când vom avea timp să scoatem yala, să cumpărăm alta și să o punem în loc. Scaunul de bucătărie întors cu picioarele în sus ni s-a părut cea mai potrivită încuietoare, chiar dacă la plecare trebuie să ne așezăm pe vine și să strecurăm mâna prin fanta îngustă pentru a-l trage cât mai aproape de ușa buclucașă. Avem și sonerie, pentru orele când dormim: un capac de oală rezemat strategic de scaun anunță cu un urlet strident dacă intră hoții în casă. Dar cine să mă anunțe când ușa se deschide din interior? Read More

Emoţie de octombrie

Octombrie aducea de obicei emoţia culorilor calde, tomnatice, aducea dulceaţa mustului şi gustul poveştilor de demult. Anul acesta ne-a adus câteva cadouri haioase, dar şi unul deloc plăcut. Întreaga zi s-au perindat pe uşă musafiri veniţi să îi ureze de bine soţului meu. Seara ne-a găsit obosiţi, dornici să ne ascundem sub pături. Ne-am aşezat la masă. Am observat că Miţi era singura care lipsea de la job. Pentru cei nefamiliarizaţi cu nebunia de la noi, fac o paranteză pentru a spune că indiferent ce şi cât le dăm să mănânce pisicilor, în clipa când ne aşezăm la masă toate vin buluc să cerşească o bucăţică de atenţie şi mai multe bucăţele de mâncare. Read More