Skip to main content

Eliberat de Taxi

Vera era cea mai rea. I se dusese vestea în cartier și puțini erau cei care îndrăzneau să se aventureze printre blocuri după lăsarea întunericului sau când copiii din bloc nu erau pe afară. Pe ceilalți câini îi păcăleai ușor, cu o vorbă, cu un biscuit, cu o amenințare. Dar Vera era prea inteligentă pentru a se lăsa momită și prea posesivă pentru a renunța la apărarea teritoriului.

Cu blana neagră, lucioasă, cu dinți albi, de lup, cu picioare înalte și subțiri, cu trupul zvelt și privire aprigă, cea mai rea cățea din fața blocului devenise preferata băiatului meu. Se înțelegeau de minune și cred că era singurul copil din bloc care nu se temea de ea, care o putea stăpâni. Cu toate astea, a fost o clipă în care m-am supărat pe ea. Îi dăduse Ionuț ceva de mâncare și Vera, înfometată, a înghițit prea din scurt. Văzând că s-a înecat, Ionuț i-a dat câteva palme pe spate, așa cum văzuse că procedează oamenii. Cățeaua, neînțelegând ce se întâmplă, a întors capul și l-a prins cu colții de mânuță. Singurul care nu s-a supărat a fost Ionuț. 😀 Read More

Voi vă distrați și mâncați…

Le văd privirile pline de ură și mă întreb cu ce anume le-am greșit, pentru ce vină gândesc ei să mă pedepsească. De când mă știu mi-au plăcut copiii, m-am jucat cu ei și le-am tolerat mofturile. Știu, sunt frați de-ai mei care au greșit și care au adus asupra noastră, a tuturor, dușmănia și moartea. Dar voi, ființe raționale, cum de vă gândiți să ne pedepsiți pe toți pentru vina celor ce au format alianțe? De ce alegeți să o faceți în acest mod? Read More

Obicei nu tocmai ortodox

Are un ochi albastru ca cerul senin și un ochi căprui ca al unei fete cu inima mare. Este alb tot, fără nici o pată de altă culoare și atât de prietenos, încât mi-a sărit în brațe de cum m-a văzut prima dată. Voi să îmi apreciați sinceritatea și curajul de a povesti o asemenea aventură și să nu râdeți de pățania mea. M-a îmbrățișat cu labele din față și s-a lipit drăgăstos de mine, de parcă ne-am fi cunoscut de o viață. Fusesem avertizată că este un câine blând, în ciuda staturii impresionante pe care o are. Nu aveam nimic să îi ofer, în afară de mângâieri și vorbe pline de căldură, pe care nu speram să le înțeleagă, ci doar să le perceapă ca venind de la o ființă bună. Read More

Dulce sau fioroasă?

Mi s-a întâmplat de multe ori să aud oamenii spunând că nu iubesc pisicile, că nu le plac, că îi enervează. Uneori m-am mirat, alteori nu. Sunt sigură că cei ce afirmă că nu iubesc pisicile, nu au avut niciodată ocazia să mângâie una dintre aceste mici feline, una dintre aceste jucării vii, pline de personalitate, curaj şi curiozitate. Pe ei voi încerca să îi conving astăzi că toate pisicuţele sunt jucăuşe, drăgălaşe, curioase, inteligente şi răsfăţate.

Unele pisici se pricep chiar să picteze, ceea ce nu putem spune despre mulţi oameni. Read More

Jurnalul unui Sultan 2

07. 05. 1988.  În dimineaţa aceasta le-am cunoscut prietenii. Sunt cam nesuferiţi, dar îi voi suporta de dragul noilor mei stăpâni. Vor să mă scarpine,  să mă mângâie, îşi dau cu părerea despre mine de parcă nu aş fi aici. Toţi se pricep la dresajul câinilor ciobăneşti, toţi ştiu ce trebuie să mănânc, toţi ştiu că sunt un câine sociabil, vioi, inteligent şi curajos. Dar nici unul nu îşi dă seama că m-am ataşat de Vienela şi de prietenul ei, că sunt rezervat faţă de străini, că pot fi cel mai bun paznic.

Au apărut şi primele probleme. Bătrâna care locuieşte cu noi în casă şi căreia fata îi spune maia, nu mă suportă. Nu îmi dă voie să stau în pat, iar când mă prinde singur, mă alungă pe balcon. Supărat, am început să latru, chemând-o pe stăpâna mea. O voce dintr-un alt balcon îmi zgârie urechile şi atunci latru mai tare. Ham! Ham-ham! Read More

Jurnalul unui Sultan

Acesta este manuscrisul unui Sultan, scris cu lacrimi colorate. Jurnalul a rătăcit prin lume mulţi ani, neştiut de prea mulţi oameni şi s-a întors acolo unde îi era locul, pentru a fi mărturie a existenţei lui Sultan.

04. 05. 1988. Mă joc alături de fraţii mei prin iarba deasă, care îmi atinge mustăcioara gingaşă. Sunt cel mai mare dintre fraţi, cel mai frumos, cel mai puternic, probabil şi cel mai inteligent. Unul dintre ei mă muşcă de ureche, deşi i-am spus de multe ori că nu suport aceste glume. Drept răzbunare, l-am dat peste cap şi l-am muşcat de gât până când a strigat-o pe mama, care m-a pedepsit. Stau trist lângă prunul înverzit, nebăgat în seamă de nimeni. Cu dinţişorii mei de lapte rod un lemn găsit în apropiere. Read More

Este gelos motanul – despre pisici

     Totul despre motani si pisici (clic pe link). 

Au ajuns cu băieţelul la spital, muşcat de motanul pe care îl cresc în casă. Doctorul l-a tratat fără să se îngrijoreze, nu erau semne de turbare(care sunt acele semne?), dar le-a recomandat să cheme totuşi un veterinar să verifice.
      A venit doctorul veterinar, s-a uitat la pisoiul tigrat cu ochi de smarald şi a constatat că totul este OK. A doua zi motanul, vrând parcă să dezmintă spusele doctorilor, a muşcat celălalt copil al familiei. Vine iar veterinarul, cercetează totul ca un adevărat detectiv, după care ajunge la concluzie:
Motanul este gelos din cauza atenţiei pe care o acordaţi copiilor. Read More