Skip to main content

Cum mai stai cu fetele?

Mi s-a dus vestea în întreaga lume. Nu-i român sau scoțian să nu știe că-s iute la mânie și degrabă săritor la bătaie, mai ales când vine vorba despre dulăi. Odată cu poza pe care mami a așezat-o la loc de cinste pe facebook zilele trecute, lumea a început să întrebe dacă fac ravagii printre fete, căci un mascul așa prezentabil ar trebui să convingă ușor orice cățea să ridice coada. Mami a râs, brusc înveselită. Mi-a oferit mie plăcerea de a vă povesti pe blog cum mă descurc cu fetele. Drept urmare, astăzi aveți parte de episodul pe care l-am numit, rânjind din colțul botului, Vecina de lângă casă.

E puțin mai înaltă decât mine, cu blana de un maro deschis, plăcut ochiului. E și mai în vârstă, motiv pentru care o vreme m-am întrebat dacă zicala cu găina bătrână face zeama bună e valabilă și la câini. La prima noastră întâlnire abia am avut timp să îmi dau seama ce se întâmplă. Nebuna s-a repezit spre gărdulețul care ne despărțea, dornică să mă salute și să îmi lingă botul încrețit. Nu i-am dat ocazia, ba chiar Read More

De ce oare mi-ai arătat ce înseamnă dragostea, dacă acum o iei și pleci?

Un obiect ascuțit, nu mai rețin exact care, îmi zgâriase chipul chiar sub ochi. Nimic grav, după cum s-a dovedit mai târziu. Important pentru mine era doar că reușisem să ajung, cu greu, la ceea ce mă tentase, făcându-mă să risc. Îmi amintesc de parcă a fost ieri, cu toate că au trecut puțin peste trei ani de la întâmplare: era alb, rotund și strălucea de grăsime în soarele arzător al amiezii. L-am ascuns sub un tufiș. Nu mi-e rușine să vă spun că eram înfometat și că abia așteptam să mă înfrupt din el. Probabil asta aș fi făcut dacă nu apărea tocmai atunci EA. După standardele umane, s-ar putea spune că era o țopârlancă – s-a lăsat pe vine și m-a fluierat în plină stradă, fără să îi pese că își va strica reputația. După standardele canine, era o tipă mișto, care știa cum să atragă un câine.

Am lăsat în boscheți osul de vită, comoara pentru care luptasem din răsputeri printre muștele și gunoaiele de la ghenă, și am alergat, legănându-mă, către vocea blândă care suna ca o promisiune. Mâna cu degete subțiri s-a întins spre mine. Atingerea m-a înfiorat. Cu ochii larg deschiși a mirare am întrezărit, prin portița care mi s-a crăpat în suflet, ce înseamnă dragostea. Inima îmi bătea nebunește Read More

Moș Crăciun chiar există!

Alarma ceasului a sunat cu o întârziere de aproape o săptămână. Am sărit speriată din pat. Oare durerile de care m-am tot plâns au fost reale sau doar le-am visat în această noapte? Au fost cât se poate de adevărate, mi-a confirmat corpul obosit imediat ce am atins podeaua. În acest caz, de ce sună alarma? Nu merg la nici o muncă astăzi. Voi fi fericită dacă voi putea face puțină ordine în dormitor și dacă voi putea sta pe scaunul de la birou mai mult de o jumătate de oră fără să mă văicăresc. Poate m-aș înveseli puțin dacă aș pregăti mici pachete pentru cei dragi din țară. Nu prea ne permitem, dar le-aș putea face în așa fel încât să nu coste o avere. Aș trimite și moțatelor mele niște pliculețe bune și niște șoricei de jucărie pe care să îi alerge.

Aș putea încerca să montez undeva instalația de brad pe care am cumpărat-o zilele trecute. Cu siguranță m-ar duce mai aproape de sărbătorile de iarnă, mai ales dacă aș asculta și niște colinde. Portocalele s-au mâncat toate. Ieri, întinsă în pat, mă gândeam că aș putea face o pâine rotundă, cu coaja tare și miez bun, aromat. Dar cine să o frământe, dacă pe mine mă doare ba una, ba alta? Read More

Transport câini și pisici

Încă opt zile și apoi Bruno va pleca în călătoria vieții lui – din Ploiești și până în Scoția, undeva în apropiere de Glasgow. Am căutat diverse soluții pentru transportul câinelui și în cele din urmă am decis să îl trimit cu o firmă care se ocupă numai cu așa ceva. Mașina este dotată cu diverse cuști care respectă în totalitate standardele cerute de Uniunea Europeană, are climatizare, astfel încât indiferent de vremea de afară animalele să se simtă confortabil în interior și este permanent spălată și dezinfectată.

Am ales să îmi trimit câinele cu ei din mai multe motive: în primul rând pentru că nu lasă animalele abandonate, uitate în cuști până la destinație, ci le tratează cu grijă, le scot la plimbare, le îmbăiază, le hrănesc, le oferă cele mai bune condiții. Mai mult, fac fotografii și filmulețe și țin legătura permanent cu proprietarii, de acasă și până la destinatie. Apoi, vă spun cu sinceritate că este foarte greu de găsit o firmă care să transporte animale până la Glasgow sau oriunde în altă parte a Scoției. Cele mai multe se opresc la Londra sau, în cazuri fericite, la Liverpool, în vreme ce firma cu care va pleca Bruno oferă servicii door to door chiar și pentru orășelul unde vom locui. Read More

Reeducarea câinelui agresiv

Sunt un copil cuminte și îmi iubesc părinții, dar uneori reușesc să mă facă să-mi ies din minți cu etichetele pe care mi le pun. Mami asta, de exemplu, îmi tot scoate vorbe că sunt agresiv, de parcă până la vârsta asta nu a aflat că toți câinii latră și mârâie, indiferent de rasă, vârstă, mărime, sex, pentru a se impune în fața celorlalți câini. Nu am mușcat pe nimeni, ba trebuie să menționez că nici măcar nu m-am apropiat vreodată la o distanță potrivită de câinii care mă provoacă să latru. Și atunci, fără dovezi solide, cum își permite ea să îmi strice reputația?

Ieri a încercat să facă pe isteața, crezând că poate ascunde vreun gând de mine. A umplut o borsetă cu bucățele de carne bună și m-a invitat la plimbare, la o “lecție de reeducare”, de parcă eu aș fi repetentul clasei sau elevul problemă. Nu, eu sunt Bruno, un cățel cuminte, jucăuș, mereu gata de distracție și zbenguială. Că mai latru uneori… Eh, și oamenii mai țipă, dar asta nu înseamnă că toți sunt capabili să Read More

Sunt pentru sterilizare, dar…

Astăzi s-a tot învârtit pe lângă blocul meu un câine de aproximativ 5-6 luni, talie medie. Un drăgălaș cu chef de joacă, înfometat și însetat. Maidanez get-beget. Poate abandonat, poate (mai degrabă) născut pe străzi… L-am hrănit și i-am dat apă rece pe săturate.
Mi-am spus, iar și iar, că sterilizările și refuzul montei pentru câinii cu ai căror pui nu știm ce să facem ar fi cea mai bună și mai blândă soluție. Puiul de astăzi nu are multe șanse pe stradă să devină adult. Ca el sunt încă mulți, foarte mulți câini. De unii aflăm, însa cei mai mulți mor neștiuți, în chinuri înfiorătoare.
Pe de altă parte, îmi dau seama că sterilizarea tuturor metișilor ar duce la un moment dat la dispariția rasei comune, a maidanezilor. Își vor mai putea permite să aibă câini numai cei care vor avea bani grei să cumpere din canise câini cu pedigree. Toți ceilalți iubitori de câini se vor uita peste gard la bogătași și vor ofta… Read More

Câinele, clar cel mai bun prieten al omului

Fiindcă ştiu că mă aflu într-o casă unde animalele sunt bine primite, am zis să depăn şi eu o poveste. Este despre un foarte, frumos animal, un câine ce mi-a bucurat copilăria cu prezenţa lui şi modul lui de a fi.
Când eram mic, aveam la ţară un câine maidanez, de talie mijlocie spre mare. Era el maidanez (european short hair cum se mai spune acum) dar era un câine şmecher. Mai întâi, avea o culoare specială, era un soi de portocaliu, o combinaţie între galben şi roşu. Apoi, avea coada tăiată, însă asta a fost o idee proastă a bunicii mele care a crezut mitul conform căruia se face mai rău.
Ca idee, la ţară, mai ales în zone de munte, nu prea ţine nimeni un animal de pomană, deoarece consumă resurse. Animalele sunt ţinute pentru a ajuta la muncile câmpului sau cu rol de pază. Ca atare, nu-şi doreşte nimeni un câine foarte prietenos, care să se joace cu hoţii.
Asta cu tăiatul cozii însă este pur şi simplu o barbarie, fiindcă un câine cu coada/urechea tăiată nu se face mai rău. Dacă nu este el agresiv din fire, degeaba îi tai ce vrei tu că n-are efect. Read More

Hi, Bruno!

Observ că mami scrie tot mai rar pe blog, așa că îmi fac o datorie de onoare din a vă ține ocupați până când îi va reveni ei cheful de povestit verzi și uscate. Verzi avem din belșug, căci ne plimbăm deseori pe “faleza” din Ploiești, un loc unde nu-i întristare, nici suspin, ci doar căpușe, purici și iarbă grasă, bună pentru digestia câinelui. Să nu vă faceți griji, că-s vaccinat și deparazitat. Pe blănița mea ciocolatie nu stă nici o gânganie, așa că-mi pot permite luxul de a mă tăvăli în fâneață, de a alerga prin iarba înaltă, de a zburda ca un ieduț îmbătat de parfumul florilor.

Nu vă povestesc despre cât am fost de cuminte astăzi, căci fără dovezi ați putea crede că-s laude goale. Eh, nu mă pot abține. Chiar am trecut pe lângă niște căței – e drept, toți de talie mică – fără să latru, fără să mi se ridice blănița pe șira spinării, fără să dau semne de agresivitate. Cel mai mult mi-a plăcut de o cățelușă, ciocolatie și ea. Doamna care o plimba ne-a avertizat că micuța este sperioasă, așa că m-am apropiat de ea prudent. Și mare mi-a fost surpriza când domnișoara s-a trântit lângă mine cu burta în sus, Read More

Lanț de-argint, țigara-n gură…

Educația primită în copilărie te marchează pe viață, spun cei care se pricep la asemenea treburi, iar mie nu îmi rămâne decât să confirm afirmația. Mi-ar fi greu să neg evidența, chiar dacă aș vrea. Uneori, sinceritatea aruncată brutal, fără menajamente, poate face minuni (și pe asta o știu tot de la niște specialiști). Aș vrea să afle nu doar părinții mei, ci toți părinții lumii că vorbele, gesturile, toate faptele lor ni se întipăresc în minte și ne transformă din ceea ce am fi putut fi în ceea ce suntem. Și nu-i întotdeauna bine.

Să luăm cazul meu ca exemplu. Mă pregăteam pentru o viață anostă, de la care nu aveam nici o așteptare. Soarta mi s-a schimbat odată cu primul fum de țigară care mi-a gâdilat nările. Din acea clipă am știut cine vreau să fiu: umbra fidelă a celei care mi-a devenit mamă adoptivă. Dacă ea fumează, voi fuma și eu, mi-am spus în gând. Zis și făcut. Astăzi mă pot lăuda cu multe țigări arse, iar pozele confirmă

Read More

Pedepsit chiar de ziua copilului

Mi-e greu să accept realitatea. La fel v-ar fi și vouă, copii din lumea întreagă, dacă ați trece prin ceea ce am trecut eu în această dimineață. Anul trecut, pe 1 iunie, îmi ridica în slăvi sufletul pur și talentul de a-i înveseli viața. Mă răsfăța și-mi promitea că voi rămâne pentru totdeauna ființa cea mai răsfățată și mai iubită din univers. Ne băteau inimile la unison, spre invidia unora și spre mirarea altora. Eram copil cu suflet de copil. Eram tot eu, dar probabil pe atunci mă iubea și mă accepta cu bune și rele.

La mulți ani, inimă de copil! mă așteptam să aud în această dimineață de sărbătoare, când se înaltă spre cer baloane, iar cadourile frumos împachetate foșnesc în fiecare casă. Dar nu s-a întâmplat. Și-a băut în liniște cafeaua, s-a spălat pe ochi, le-a spus tuturor că ziua copilului este în fiecare zi. Abia când a terminat cu toate astea și-a aruncat ochii spre mine. Probabil i-a fost milă văzându-mi privirea. Sau poate că și-a amintit de datoria pe care o are, căci m-a invitat la Read More