Skip to main content

Pădurea Beecraigs, Scoția

Pădurea Beecraigs, Scoția, văzută într-o zi senină și geroasă (17 ianuarie 2019). Copacii sunt atât de înalți și deși, încât pe anumite porțiuni pădurea pare scufundată în beznă. Un firicel de apă rece ca gheața face deliciul lui Bruno. Nu știu dacă natura sau omul a făcut această potecă, dar e de-a dreptul fantastică. Există o mulțime de alei pe care te poți plimba, dacă nu vrei să te afunzi în pădure. Dar prin pădure poți vedea distrugerile provocate de furtuna din 2012. Poți verifica dacă apa este potabilă. Poți vedea utilajele care taie copacii căzuți la pământ, la fel cum poți vedea puieții plantați în locul brazilor omorâți de furtună.

Pe alei te poți întâlni oricând cu alți căței ieșiți la plimbare. Dar pădurea e uriașă, e loc pentru toți. Apa e rece și dulce, însă nu poți sta mult cu lăbuțele în ea. Cauți locurile însorite și te bucuri de mireasma brazilor bătrâni. Te simți mic și neînsemnat la Beecraigs. Pădurea te copleșește. Pe anumite porțiuni drumurile sunt închise. Încă se lucrează la curățarea și refacerea pădurii. Te cuprinde spaima: cât de puternică a fost furtuna din 2012 dacă a putut trânti la pământ mii de copaci sănătoși, uriași, crescuți unul lângă altul? Read More

Cum mi-a murit hamsterul…

Aseară, de cum am venit de la serviciu, l-am scos pe Bruno la plimbare. Întotdeauna aleg să ies cu câinele înainte de a mă schimba și a mânca, pentru că altfel nu mă mai simt în stare să colind în pas alert alături de Brunuțu’. Nu-i chiar ușor să te mai plimbi o jumătate de oră sau mai mult, după ce ai stat 12 ore numai în picioare și ai muncit ca un robot. La întoarcere, sora mea și Mihai mă așteptau cu niște fețe de înmormântare. M-am speriat rău, mai ales că nepotul meu a fost cam bolnav în ultimele zile.
-Avem o veste proastă: a murit “Păpușica” (hamsterul pe care îl am de un an).
-Nu se poate! am exclamat, șocată. Aseară era bine, mânca, se juca, părea ok…
-Ba da. I-am pus astăzi fructe și legume proaspete, i-am pus semințe… Nu a ieșit din fânul unde doarme, deși Read More

Cand trebuie sa mergi cu cainele la veterinar?

Daca animalul tau de companie este un caine, atunci mai mult ca sigur ca te-ai interesat legat de situatiile in care trebuie sa mergi cu el la veterinar. Asemenea tie, si acesta are nevoie de controlul unui specialist atunci cand anumite simptome sunt ingrijoratoare, dar si constant, pentru a efectua controale de rutina.

Vizitand cabinetul veterinarului te asiguri ca previi afectiunile pe care patrupedul le-ar putea dezvolta si care ar putea cauza, in stadii foarte avansate, chiar decesul acestuia.

Daca abia ai adoptat catelul este necesar sa cauti un specialist veterinar si sa mergi sa ii efectueze un control de specialitate. Read More

Cum mai stai cu fetele?

Mi s-a dus vestea în întreaga lume. Nu-i român sau scoțian să nu știe că-s iute la mânie și degrabă săritor la bătaie, mai ales când vine vorba despre dulăi. Odată cu poza pe care mami a așezat-o la loc de cinste pe facebook zilele trecute, lumea a început să întrebe dacă fac ravagii printre fete, căci un mascul așa prezentabil ar trebui să convingă ușor orice cățea să ridice coada. Mami a râs, brusc înveselită. Mi-a oferit mie plăcerea de a vă povesti pe blog cum mă descurc cu fetele. Drept urmare, astăzi aveți parte de episodul pe care l-am numit, rânjind din colțul botului, Vecina de lângă casă.

E puțin mai înaltă decât mine, cu blana de un maro deschis, plăcut ochiului. E și mai în vârstă, motiv pentru care o vreme m-am întrebat dacă zicala cu găina bătrână face zeama bună e valabilă și la câini. La prima noastră întâlnire abia am avut timp să îmi dau seama ce se întâmplă. Nebuna s-a repezit spre gărdulețul care ne despărțea, dornică să mă salute și să îmi lingă botul încrețit. Nu i-am dat ocazia, ba chiar Read More

De ce oare mi-ai arătat ce înseamnă dragostea, dacă acum o iei și pleci?

Un obiect ascuțit, nu mai rețin exact care, îmi zgâriase chipul chiar sub ochi. Nimic grav, după cum s-a dovedit mai târziu. Important pentru mine era doar că reușisem să ajung, cu greu, la ceea ce mă tentase, făcându-mă să risc. Îmi amintesc de parcă a fost ieri, cu toate că au trecut puțin peste trei ani de la întâmplare: era alb, rotund și strălucea de grăsime în soarele arzător al amiezii. L-am ascuns sub un tufiș. Nu mi-e rușine să vă spun că eram înfometat și că abia așteptam să mă înfrupt din el. Probabil asta aș fi făcut dacă nu apărea tocmai atunci EA. După standardele umane, s-ar putea spune că era o țopârlancă – s-a lăsat pe vine și m-a fluierat în plină stradă, fără să îi pese că își va strica reputația. După standardele canine, era o tipă mișto, care știa cum să atragă un câine.

Am lăsat în boscheți osul de vită, comoara pentru care luptasem din răsputeri printre muștele și gunoaiele de la ghenă, și am alergat, legănându-mă, către vocea blândă care suna ca o promisiune. Mâna cu degete subțiri s-a întins spre mine. Atingerea m-a înfiorat. Cu ochii larg deschiși a mirare am întrezărit, prin portița care mi s-a crăpat în suflet, ce înseamnă dragostea. Inima îmi bătea nebunește Read More

Moș Crăciun chiar există!

Alarma ceasului a sunat cu o întârziere de aproape o săptămână. Am sărit speriată din pat. Oare durerile de care m-am tot plâns au fost reale sau doar le-am visat în această noapte? Au fost cât se poate de adevărate, mi-a confirmat corpul obosit imediat ce am atins podeaua. În acest caz, de ce sună alarma? Nu merg la nici o muncă astăzi. Voi fi fericită dacă voi putea face puțină ordine în dormitor și dacă voi putea sta pe scaunul de la birou mai mult de o jumătate de oră fără să mă văicăresc. Poate m-aș înveseli puțin dacă aș pregăti mici pachete pentru cei dragi din țară. Nu prea ne permitem, dar le-aș putea face în așa fel încât să nu coste o avere. Aș trimite și moțatelor mele niște pliculețe bune și niște șoricei de jucărie pe care să îi alerge.

Aș putea încerca să montez undeva instalația de brad pe care am cumpărat-o zilele trecute. Cu siguranță m-ar duce mai aproape de sărbătorile de iarnă, mai ales dacă aș asculta și niște colinde. Portocalele s-au mâncat toate. Ieri, întinsă în pat, mă gândeam că aș putea face o pâine rotundă, cu coaja tare și miez bun, aromat. Dar cine să o frământe, dacă pe mine mă doare ba una, ba alta? Read More

Transport câini și pisici

Încă opt zile și apoi Bruno va pleca în călătoria vieții lui – din Ploiești și până în Scoția, undeva în apropiere de Glasgow. Am căutat diverse soluții pentru transportul câinelui și în cele din urmă am decis să îl trimit cu o firmă care se ocupă numai cu așa ceva. Mașina este dotată cu diverse cuști care respectă în totalitate standardele cerute de Uniunea Europeană, are climatizare, astfel încât indiferent de vremea de afară animalele să se simtă confortabil în interior și este permanent spălată și dezinfectată.

Am ales să îmi trimit câinele cu ei din mai multe motive: în primul rând pentru că nu lasă animalele abandonate, uitate în cuști până la destinație, ci le tratează cu grijă, le scot la plimbare, le îmbăiază, le hrănesc, le oferă cele mai bune condiții. Mai mult, fac fotografii și filmulețe și țin legătura permanent cu proprietarii, de acasă și până la destinatie. Apoi, vă spun cu sinceritate că este foarte greu de găsit o firmă care să transporte animale până la Glasgow sau oriunde în altă parte a Scoției. Cele mai multe se opresc la Londra sau, în cazuri fericite, la Liverpool, în vreme ce firma cu care va pleca Bruno oferă servicii door to door chiar și pentru orășelul unde vom locui. Read More

Reeducarea câinelui agresiv

Sunt un copil cuminte și îmi iubesc părinții, dar uneori reușesc să mă facă să-mi ies din minți cu etichetele pe care mi le pun. Mami asta, de exemplu, îmi tot scoate vorbe că sunt agresiv, de parcă până la vârsta asta nu a aflat că toți câinii latră și mârâie, indiferent de rasă, vârstă, mărime, sex, pentru a se impune în fața celorlalți câini. Nu am mușcat pe nimeni, ba trebuie să menționez că nici măcar nu m-am apropiat vreodată la o distanță potrivită de câinii care mă provoacă să latru. Și atunci, fără dovezi solide, cum își permite ea să îmi strice reputația?

Ieri a încercat să facă pe isteața, crezând că poate ascunde vreun gând de mine. A umplut o borsetă cu bucățele de carne bună și m-a invitat la plimbare, la o “lecție de reeducare”, de parcă eu aș fi repetentul clasei sau elevul problemă. Nu, eu sunt Bruno, un cățel cuminte, jucăuș, mereu gata de distracție și zbenguială. Că mai latru uneori… Eh, și oamenii mai țipă, dar asta nu înseamnă că toți sunt capabili să Read More

Sunt pentru sterilizare, dar…

Astăzi s-a tot învârtit pe lângă blocul meu un câine de aproximativ 5-6 luni, talie medie. Un drăgălaș cu chef de joacă, înfometat și însetat. Maidanez get-beget. Poate abandonat, poate (mai degrabă) născut pe străzi… L-am hrănit și i-am dat apă rece pe săturate.
Mi-am spus, iar și iar, că sterilizările și refuzul montei pentru câinii cu ai căror pui nu știm ce să facem ar fi cea mai bună și mai blândă soluție. Puiul de astăzi nu are multe șanse pe stradă să devină adult. Ca el sunt încă mulți, foarte mulți câini. De unii aflăm, însa cei mai mulți mor neștiuți, în chinuri înfiorătoare.
Pe de altă parte, îmi dau seama că sterilizarea tuturor metișilor ar duce la un moment dat la dispariția rasei comune, a maidanezilor. Își vor mai putea permite să aibă câini numai cei care vor avea bani grei să cumpere din canise câini cu pedigree. Toți ceilalți iubitori de câini se vor uita peste gard la bogătași și vor ofta… Read More

Câinele, clar cel mai bun prieten al omului

Fiindcă ştiu că mă aflu într-o casă unde animalele sunt bine primite, am zis să depăn şi eu o poveste. Este despre un foarte, frumos animal, un câine ce mi-a bucurat copilăria cu prezenţa lui şi modul lui de a fi.
Când eram mic, aveam la ţară un câine maidanez, de talie mijlocie spre mare. Era el maidanez (european short hair cum se mai spune acum) dar era un câine şmecher. Mai întâi, avea o culoare specială, era un soi de portocaliu, o combinaţie între galben şi roşu. Apoi, avea coada tăiată, însă asta a fost o idee proastă a bunicii mele care a crezut mitul conform căruia se face mai rău.
Ca idee, la ţară, mai ales în zone de munte, nu prea ţine nimeni un animal de pomană, deoarece consumă resurse. Animalele sunt ţinute pentru a ajuta la muncile câmpului sau cu rol de pază. Ca atare, nu-şi doreşte nimeni un câine foarte prietenos, care să se joace cu hoţii.
Asta cu tăiatul cozii însă este pur şi simplu o barbarie, fiindcă un câine cu coada/urechea tăiată nu se face mai rău. Dacă nu este el agresiv din fire, degeaba îi tai ce vrei tu că n-are efect. Read More