Skip to main content

Grădina zoologică din Bucov în 2017

Am vrut să profit de începutul primăverii pentru a face o vizită la grădina zoologică din Bucov. Principalul motiv pentru care am ales această perioadă a lui 2017 este că în ultimii ani, de câte ori am ajuns pe acolo, am găsit animalele mari, de pradă, moleșite, apatice, vai de steaua lor. Mi-am tot spus că nu suportă căldura verilor noastre, că sunt plictisite de atâția vizitatori care țipă, râd, pozează. Îmi aduc aminte că în copilărie mă întâmpina răgetul leilor încă de la intrarea pe aleea care duce spre Parcul Bucov. Nu pot uita cum lupii săreau pe garduri, dornici să muște oamenii, dacă ar fi avut ocazia să pună colții pe ei. Îmi plăcea mult și pantera neagră care se învârtea prin cușcă fără astâmpăr, de parcă ar fi avut un motoraș care o ținea permanent în alertă.

Ei bine, așa ceva nu se mai întâmplă la grădina zoologică. Fie frig, fie cald, toate carnivorele mari zac apatice, nepăsătoare. Nu poate fi o coincidență. Cel mai probabil sunt sedate pentru a se evita incidentele neplăcute, altfel nu îmi explic lipsa lor de reacție la stimulii exteriori. Anul acesta am văzut un singur tigru. Zăcea într-o baracă, deci nu l-am putut poza. Erau trei leoaice pe tot câmpul care le e destinat. Read More

Cămila de la grădina zoologică Bucov

Cea mai frumoasă cămilă de la grădina zoologică din Bucov, Prahova, este de fapt un cămiloi. Singurul, de fapt. Blând și foarte haios, pupăcios și mâncăcios. Nu refuză nimic din ceea ce îi dau vizitatorii grădinii zoologice, însă preferă să primească teci de roșcov, din câte am observat. Uneori se îndrăgostește de câte un vizitator și atunci îl copleșește cu gesturile sale tandre. Din păcate, nimeni nu s-a gândit să facă o poză sau să filmeze momentul în care cămila de la zoo mi-a dat cel mai moale, finuț și bălos pupic pe părul proaspăt spălat.

Simțisem deja niște fiori pe sub piele și fluturi zbătându-se în stomac, însă după acel pupic pot spune că sunt de-a dreptul înamorată de cămila de la grădina zoologică din Bucov. Mi-ar fi plăcut să ne cunoaștem în alte împrejurări, să o văd plimbându-se liberă prin țara ei de baștină, însă eu nu voi ajunge prea curând pe acolo, așa că nu pot decât să mă bucur că am avut totuși ocazia de a vedea acest frumos exemplar al rasei sale, acest mândru animal care se dovedește a fi atât de blând și de simpatic. Read More

Nu vă mai luați de oameni pe stradă! Am pungi și adun căcatul!

Tremur din toate încheieturile de nervi!
Am ieșit cu Bruno afară. La colțul blocului, o doamnă. A mers în urma noastră până la capătul celălalt al străzii. Când să intre în scară, a început să țipe:
-Nesimțito! Ai umplut strada de căcați de câine. Pleacă cu javra de aici, nesimțito!
-Cu mine vorbiți, doamnă? Eu adun întotdeauna căcătul, iar acum abia am ieșit din casă, nici măcar nu a apucat să facă ceva.
-Să taci, nesimțito ce ești!
-Ești nebună, tanti!
Ea a intrat în scară, eu mi-am continuat drumul. După doi pași m-a strigat fiul doamnei, un bărbat cam cât Mihai al meu, adică unul capabil să mă ia în brațe și să alerge cu mine tot orașul.
-Cum îți permiți să o înjuri pe mama? Degeaba mârâie câinele. Crezi că mi-e frică de el?
L-am tras pe Bruno în spatele meu, să nu cumva să îl apuce, și am încercat să discut cu el. Era îndârjit, ridica mâna la mine și amenința că mă bate. Read More

Faleza din Ploiești

Ciudate și alunecoase sunt căile vieții, dar parcă și mai ciudate sunt uneori numele pe care le dăm străzilor pe unde ne preumblăm pașii. Nu știu ce meseriaș a avut ideea de a supranumi “Faleza” o șosea din orașul meu (Șoseaua Vestului). Nu era destul că aveam prea multe albine la Ploiești. Fără a merge la notar, fără a întocmi documente ce mai târziu s-ar transforma în maculatură, fără un reprezentant legal care să certifice decizia, cineva a transformat visul oricărui sărac în realitate: în doar câțiva pași, fără un ban în buzunar, poți ajunge din Malu Roșu pe Faleză – fără pașaport și fără bilet de tren.

Mă plimb zilnic pe acolo. Până de curând, în ignoranța-mi fără de margini, habar nu am avut că un furtun nevăzut leagă orașul Ploiești de frumoasa faleză din Constanța. Sau poate că e vorba despre o altă faleză, iar eu încă mă bușesc de peretele despărțitor, nereușind să pricep adevărul. Trebuie să ai o imaginație bogată ca să poți vedea în strada plină de praf, de moloz și de rahați de câine de la marginea orașului o faleză atinsă de suflul curat al brizei. Poate omul care i-a pus acest supranume era doar ironic, dar iată că mulți ploieșteni cu capul în eter l-au preluat și îl folosesc într-o veselie.  Read More

Orașul în care timpul s-a oprit

Oprește-mă! Nu mă lăsa să scriu despre orașul meu ceea ce gândesc astăzi. Așezate cu furie, negru pe alb, cuvintele adunate mănunchi ar deveni imediat axiomă și dreptul la replică al cetățeanului de rând și-ar pierde orice însemnătate. Unii consideră că experiența este suficientă atunci când se încearcă dezvăluirea faptelor și încadrarea lor într-un anumit tipar. Alții combat din răsputeri această îndrăzneală. Mie nu îmi pasă de disputele lor. Nu pot fi oprită să scriu, negru pe alb, că Ploiești este orașul în care timpul s-a oprit.

Departe de ceasurile de la catedrală, de la halele centrale și de la primărie, sunt ușor debusolată și nu pot spune cu precizie când s-a oprit. Constat doar că sunt condamnată să trăiesc în alt timp, departe de anul 2016. Mărșăluiesc de la nord la sud, din vest în est, de la periferie și până în celălalt capăt, la mall, tot mai grăbită, mai nervoasă, mai obosită. Orașul în care timpul s-a oprit râde în soare de chinul meu. Îmi trimite priviri mirato-disprețuitoare prin comercianții / medicii din pet shop-uri, farmacii veterinare, cabinete veterinare.  Read More

Îți place shaorma? Mănâncă liniștit!

Îți place shaorma? Mănâncă liniștit! Avem și măsuri XXXXL.

Afișul poate fi văzut în geamul unui magazin din Ploiești. Cu toate că în general evit să pozez astfel de chestii, de această dată mi s-a părut de neratat. Locuiți sau nu în Ploiești, acum știți că există soluții pentru cei cărora le place shaorma. :p Read More

Salonul de înfrumusețare Nomasvello Ploiești

Salonul de înfrumusețare Nomasvello Ploiești se află în incinta Afi Palace (strada Calomfirescu, nr 2, etaj 1, Ploiești) și pune la dispoziția celor interesați servicii de epilare definitivă, rejuvenare facială, curățare facială în profunzime Pro Skin, tratament anticelulitic, tratament flash de o zi, tratament intensiv de 21 de zile și multe altele. De cum calci pragul salonului de înfrumusețare Nomasvello Ploiești, dai peste o atmosferă caldă creată de personalul specializat și rămâi uimit de curățenia și de dotările ultramoderne ale salonului. Absolut fiecare serviciu este explicat clientului în detaliu de către specialiștii salonului, toți instruiți după un protocol de lucru internațional. În România există deja 20 de centre Nomasvello, însă eu voi vorbi astăzi despre ceea ce cunosc, și anume salonul de înfrumusețare Nomasvello din Ploiești, unde fiecare nou client poate beneficia de testarea gratuită a epilării definitive cu IPL și de o diagnoză facială Woodlamp. Read More

Plimb câine în Ploiești

Discutam puțin mai devreme cu o prietenă și îmi spunea că ar dori să își suplimenteze veniturile, dar nu știe încotro să o apuce. I-am sugerat să caute bătrâne cărora să le faca mic menaj sau cumpărături, să încerce să împartă pliante în cutiile poștale sau chiar să caute în Ploiești posesori de câini care nu au timp să își plimbe animalele de companie. Am verificat de curiozitate pe internet și am descoperit că sunt mii de anunțuri, in special lăsate de copii de 12-15 ani, care ar vrea să câștige un bănuț plimbând un câine sau mai mulți. Adevărul este că prin filme vedem mereu copii care plimbă câini, însă eu vă spun sincer că nu mi-aș da câinele pe mâna unui puști de 14 ani, oricât de atent ar fi el. Aș prefera să îmi plimbe câinele o persoană adultă, un om pe care mă pot baza că îl poate stăpâni, că îi înțelege nevoile și nu se sperie să adune un rahat de câine, nu se sperie când latră câinii maidanezi, nu mi-l lasă liber în mijlocul străzii sau al pieței. Read More

Ce mai plantează ploieștenii?

Ce mai plantează ploieștenii? Nu a venit sezonul încă, dar omul gospodar își face sania din timp. La fel își face și căruța. Nu, nu suntem de căruță. Recordurile pot fi depășite cu ambiție, dăruire și un strop de transpirație. Îmi e și teamă să mă gândesc la cât a transpirat ploieșteanul care s-a apucat să planteze în fața blocului său bidoane de plastic și dale de piatră.  Read More

Lacătele iubirii pe un gard din Ploieşti

După ce turişti din întreaga lume au umplut Podul Artelor din Paris cu lacăte ale iubirii, iată că a venit şi rândul gardurilor din Ploieşti să râdă spre soare din lacăte de toate mărimile şi culorile. Văzându-le, îmi amintesc imediat de bătrâna zicală “mărimea nu contează”. Nici măcar când vine vorba despre aceste noi simboluri ale iubirii? Adică ar putea fi posibil ca un lacăt mic să vorbească lumii despre o iubire mare, la fel cum au făcut-o uriaşele care au dărâmat balustrada podului parizian? Ar putea fi posibil ca într-o zi, după multe asemenea declaraţii de dragoste, copiii de la această şcoală generală din Ploieşti să descopere că nu mai este nevoie să ungă zidurile cu untură, Read More