Skip to main content

Dragoste intre un italian si o romanca

Acesta este începutul unei poveşti de dragoste care durează de aproape zece ani, dintre un italian şi o româncă, ajunsa acolo dupa ce sora ei nu a putut folosi biletul de avion cumparat.

-Mamă, trebuie să înţelegi că avem nevoie de cineva care să ne ajute. Nu putem continua aşa la nesfârşit. Nu spun că eşti neputincioasă, dar ştii ce am simţit când  m-am întors acasă şi te-am găsit căzută pe podea, inconştientă? Am 39 de ani, am servici, mai ies cu câte o fată sau cu prietenii, mai urc la munte cu motocicleta, nu pot sta doar în casă, păzindu-te. Îţi voi căuta pe cineva care să gătească, să aibă grijă de tine şi de casă. Ai nevoie de o badante.

Aşa a intrat în viaţa noastră liniştită o fată de 24 de ani, mereu veselă şi fără griji. Mă uitam la ea şi mă întrebam de unde a venit mitul despre româncele atât de frumoase. Asta era de-a dreptul urâtă, Read More

Întrebări incomode

Are 19 ani. Curând se împlinesc trei ani de când lucrează într-o fabrică şi ar vrea să se schimbe, să dea impresia că s-a maturizat, că este femeie serioasă, că nu mai este copil. Pentru că  este deja femeie, deşi nu s-a măritat şi nu are de gând să facă deocamdată acest pas. Dar ţine la acest bărbat  serios, “bărbatul ei”, cum îi place să spună, cel care “i-a deschis viitorul”,  care o învaţă ce este viaţa, o învaţă tot ceea ce părinţii ei nu au avut timp să îi transmită, să o povăţuiască.

I-a explicat că părul lung se ţine prins într-o coadă şi doar prin casă poate sta desfăcut, i-a cerut să nu mai râdă zgomotos pe stradă, să termine cu prietenele, a învăţat-o să gătească şi să păstreze curăţenia în casă. Dar nu o lasă să se machieze, cum fac alte fete de vârsta ei, despre care el spune că nu sunt cuminţi. Îi cere  să se poarte mereu ca o doamnă. Read More

Păpădia si stickere de perete 3D

Cu fiecare oră ce trecea se simţea mai bătrână şi mai obosită, dar neverosimil de lucidă şi împăcată. Copila îi făcuse o promisiune, îşi ceruse mii de scuze pentru tot răul pe care i-l pricinuise şi pe care acum încerca să îl repare, îngrijind-o cu devotament.

Nu trecuse mult timp de atunci. Îsi amintea clar detaliile, îşi amintea cum fusese smulsă cu brutalitate de lângă fraţii ei viguroşi şi mereu zâmbitori, de lângă surorile ei delicate, de lângă mătuşa plăpândă, care abia mai răsufla în căldura amiezii. Rememora acea clipă de durere intensă, revedea sângele de culoarea laptelui care ţâşnise din tăietură şi se bucura că i se întâmplase ei şi nu altcuiva.

Fusese de la început puternică. Nici vântul aventurier, nici soarele arzător, nici ploaia torenţială nu reuşiseră să o îngenuncheze. Crescuse înaltă şi frumoasă, semeaţă şi energică. Îşi proteja surorile de razele scânteietoare ale soarelui, oferea picuri de rouă cristalină mătuşii bolnave. Read More

Nu e uşor să fii student

Încerca să se ferească de toată lumea, să nu le mai audă reproşurile, să nu le mai simtă sarcasmul din voci. Părinţii îi spuneau că este prea mică pentru a fi  prietenă cu un student, care sigur nu are gânduri curate, prietenii ei râdeau de I. , considerându-l un papă-lapte, prea moale pentru firea ei vulcanică. Începuseră să o enerveze toţi, îi displăcea că trebuie să se ascundă, dar era singura cale pe care o vedea, pentru a-l proteja.

Deşi locuiau atât de aproape unul de celălalt, tinerii nu puteau pleca împreună în lungile lor plimbări şi se întâlneau în piaţa din cartier. Evitau astfel discuţiile pe care I. le avea cu mama lui, speriată de ideea că fata cu care iese fiul ei are doar 15 ani, înlăturau şi ironiile pe care S. încerca să le combată când prietenii ei exagerau, făcând glume proaste.

Ninsese toată noaptea şi fulgii de zăpadă continuau să cadă din cerul plumburiu, sărutându-le obrajii înroşiţi de ger. Părul lui blond, purtat după moda anilor 70, cu cărare pe mijloc, era albit de zăpada aşternută. Ea purta o căciuliţă neagră, din care răsăreau rebele câteva fire de păr castaniu. Cutreierau străzile adormite, vrăjiţi de peisajul de basm care le răsărea la fiecare colţ de drum, mergeau învolburând aşternutul pământului, se tăvăleau prin zăpadă, scuturau pe rând crengile încărcate, râzând ca doi copii.

Din când în când îşi lipea genele încărcate de omăt pe faţa lui, gâdilându-l. Adorau acest joc al inceputului de iubire, Read More

Sfârşitul povestii de iubire (5)

Fata sorbea calmă din cafeaua fierbinte şi se uita melancolică spre dealul din spatele casei. Simţea că amândoi, frate şi soră, o urmăresc atent, că îi pândesc fiecare gest, fiecare cuvânt, dar nu voia să le vorbească. Nu avea de gând să rupă vraja acestei zile, sub nici o formă nu intenţiona să revină cu picioarele pe pământ, la cruda realitate, la masa de sub boltă.

Ştia că bărbatul este înfierbântat, îl simţea că este la un pas de a exploda, îi simţea privirile care o ardeau. Intuia şi veninul din ochii surorii lui, ştia că încearcă să îi arunce reproşuri mute, dar evita să se uite la vreunul dintre ei.

Era atât de tânără, adolescentă încă… şi trupul ei cerea trup de bărbat. Fierbea în ea dorul de sărutări sălbatice. Dorinţa de a se lăsa moale în braţe vânjoase de mascul era tot mai puternică. Read More

Ghimpele din inimă (4)

La masă era sora lui, la fel de tânără, dar grasă şi nu prea frumoasă, care le-a aruncat o privire… plină de venin, corectată imediat printr-un zâmbet puţin cam strâmb. I-a poftit cu o voce mieroasă să se aşeze şi a plecat să pregătească o cafea. Deşi nu avea nici un motiv evident, simţea că fratele ei este nefericit, că este mereu frământat de gânduri amare şi că fata, cu zâmbetul ei plin de candoare, îl tratează cu o camaraderie cu care el nu avea ce face.

Dar ăsta nu era singurul motiv pentru care îi venea greu să o privească în ochi şi să o considere prietena ei. Fără să vrea, când se uita la fată simţea un ghimpe în inimă, invidia Read More

Iubire patimasa. Mica zeiţă(3)

Erau destul de aproape de stână, iar câinii începuseră să se agite, lătrând pe mai multe voci. Fata se temea de dulăii ciobanilor, aşa că au hotărât să plece spre satul unde îi aştepta familia lui.

Călcau uşor prin iarba moale ca mătasea. Miresme dulci de plante îi învăluiau, în timp ce căldura ridica aburi din dealul răcorit de ploaia scurtă de vară. Margaretele pe care le adunase îi zâmbeau şi ele cu lacrimi în ochi, iar apa încă mai şiroia pe făgaşe, deşi ploaia se oprise de mult.

Grija blândă şi neobosită a bărbatului o încânta, îi dădea senzaţia că este o mică zeiţă coborâtă printre muritori. Întorcea capul spre el din când în când, zâmbind cu candoare.

Mişcările ei mlădioase îl înnebuneau, îl făceau să dorească cu sălbăticie un loc ascuns, un loc unde să nu fie nici stâne, nici câini, nici oameni, ci doar ei doi, neştiuţi de nimeni. Ar fi trântit-o în iarbă, strivind corola albă a margaretelor, ar fi rupt rochiţa care i se mula pe picioare la fiecare adiere de vânt, i-ar fi muşcat până la sânge buzele fine, i-ar fi prins în palmă sânul mic şi ar fi iubit-o Read More

Iubirea, tot mai năvalnic(2)

Iubirea, tot mai năvalnic…

A terminat ţigara şi a înfipt-o în pământul mirosind a iarbă crudă, apoi s-a întins pe spate, încercând să se ferească de soarele arzător. Era obosit de drumul făcut; ar fi vrut să ajungă mai repede acasă, la umbra boltei din curte, să bea o bere rece.

Dar fata s-a apropiat râzând fericită,  l-a prins de mână si l-a ridicat, trăgându-l după ea în câmpul de margarete, cerându-i din priviri să se bucure împreună de albul florilor, de foşnetul vântului, de zumzetul gâzelor.

Încurajat de entuziasmul ei, de zâmbetul îmbietor, dar mai ales de dorinţa care fierbea în el, a urmat-o călcând pe flori, a strâns-o uşor de mână, întorcând-o cu faţa spre el. I-a sărutat ochii căprui, i-a mângâiat părul lung şi puţin ondulat, apoi, fără să mai gândească, i-a strivit buzele într-un sărut care-l făcea să se cutremure.

Înflăcărarea cu care ea îi răspundea, strânsoarea braţelor ei, mirosul corpurilor fierbinţi, dorinţa pe care nu o mai putea controla, toate l-au învăluit subtil, dându-i bărbatului o  stare de beatitudine. O strângea tot mai năvalnic, îi  săruta pielea un pic sărată şi îi şoptea o mie de nimicuri.

Purtat pe aripile visului, bărbatul vedea parcă aievea cum fata se lipeşte de el, întinzând buzele într-o dorinţă nestăvilită de mai mult.

Un lătrat scurt s-a auzit pe neaşteptate, făcându-l să tresară confuz din somnul atât de dulce. A deschis ochii tocmai când fata se apropia de el cu un mănunchi de margarete în mână.

Continuarea:

1. Mica zeita

2. Ghimpele din inima

3. Sfarsitul povestii de iubire

Iubire necondiţionată (1)

Iubire necondiționată.

Mergea de aproape o oră când a nimerit în poieniţa plină de margarete. Surpriza a fost atât de mare încât a lăsat-o fără grai şi cu sufletul plesnind de fericire.  Era atât de încântată încât ar fi vrut să se îngroape în câmpul de flori, să le îmbrăţişeze pe toate, să rămână în paradisul ivit pe neaşteptate, ascultând zumzetul albinelor.

Bărbatul care o însoţea mima o bucurie pe care nu o simţea: florile nu îi spuneau nimic, albinele îl enervau, iar căldura îl ameţea, făcându-l să transpire abundent. Dar o iubea atât de mult… Încerca să îi lase impresia că se potrivesc, că împărtăşesc toate trăirile, deşi gândul lui era la preocupări mai lumeşti.

Ar fi strâns-o în braţe cu patimă şi i-ar fi sărutat ochii luminoşi, ar fi oprit timpul în loc, făcând-o să fie a lui, atunci şi acolo.

Dar simţea că fata nu era pregătită, Read More