Skip to main content

Să tot faci copii!

În prima parte a copilăriei preferam să renunţ la poveştile despre Albă ca Zăpada sau Cenuşăreasa, în favoarea celor în care era vorba chiar de mine. Nu adormeam până când tata sau mama nu îmi povesteau despre primele mele zile de viaţă, deşi nu mai era nici un secret faptul că le pusesem nervii la grele încercări. Când m-a văzut tata prima dată, s-a îngrozit. I se părea că sunt urâtă, plângăcioasă şi cu pielea roşie. M-au adus acasă. Locuiau atunci într-un sat de lângă Urziceni, unde lucra tatăl meu.

Neavând pătuţ pentru mine (probabil tot teama superstiţioasă de a nu cumpăra nimic înainte de naştere) , în prima perioadă mi-au făcut “culcuş” într-o valiză de piele. Read More