Skip to main content

O întâmplare toamna şi o castană în drum spre şcoală

Mergea grăbit spre şcoală, cu ghiozdănelul în spate, cu blocul de desen în mână, cu ochii în pământ, atent la frunzele de castan care foşneau uşor sub paşii repezi. Îl enerva gândul că iar va trebui să înfrunte privirile răutăcioase ale colegului de bancă şi glumele celorlalţi. De când se certaseră ieri, în ultima recreaţie, prichindelul se tot gândea la Bogdan, la cât de repede uitaseră amândoi de prietenie. Revedea scena în care se luaseră la bătaie printre bănci, evoca momentul când ieşiseră din şcoală, când Bogdan îl împinsese în gardul viu care împrejmuia curtea şi plănuia răzbunări crunte, visa la o victorie răsunătoare, care să îl ridice în ochii celorlalţi.

Nu povestise nimic acasă, de teamă că mami va veni într-un suflet la şcoală, hotărâtă să îl certe pe Bogdan, poate chiar şi să discute cu doamna învăţătoare. Nu, asta era doar treaba lui, de băiat mare, elev în clasa a treia. Gândurile i-au fost întrerupte brusc, la vederea grămăjoarei de frunze şi castane adunate lângă bordură. Read More

Joaca de-a cercetaşii

Primisem cadou de ziua mea o busolă militară, pe care o plimbam după mine oriunde mergeam. Abia aşteptam ziua de duminică, ştiind că voi ieşi cu părinţii la iarbă verde sau la pădure. Auzisem că ar exista o grupare de cercetaşi, dar mare lucru nu ştiam despre ea. Noroc că aveam imaginaţia bogată şi în acest fel suplineam lipsurile.

Tot datorită imaginaţiei, de când i-am oferit nepotului meu cartea Cireşarii, scrisă de Constantin Chiriţă, care l-a încântat peste măsură, mă bate gândul ca anul acesta, de ziua lui, să îi fac o surpriză pe care să nu o uite niciodată.

Aş vrea ca împreună cu părinţii lui să organizez o excursie într-o pădure din apropiere, unde nepotul meu şi câţiva colegi de şcoală să se joace în voie de-a cireşarii, de-a cercetaşii, de-a “comoara din insulă” sau de-a orice le va trece prin cap, iar adulţii să pitească diverse obiecte, pe care cei mici vor fi nevoiţi să le caute cu ajutorul indiciilor pe care le vom gândi îndelung. Read More

Urme pe stâlpul de iluminat

Blocul în care locuiam avea patru etaje, patru scări, cu câte trei apartamente pe palier, ceea ce însemna că eram mulţi copii, mai exact în jur de 60, care formau două găşti distincte. “Savanţii”, cei care nu ieşeau din casă decât o oră, două duminica şi “gaşca de la scara D”, a copiilor gălăgioşi, care îşi piteau ghiozdanele în iarbă când se întorceau de la şcoală, pentru a mai rămâne puţin la joacă. Bine-nţeles că eu nu mă număram printre “savanţi”.

Eram foarte apropiaţi, ne simţeam ca într-o mare familie, Read More

Senzaţii tari

Copiii care cresc nesupravegheaţi secundă de secundă cred că se distrează cel mai bine şi rămân cu amintiri plăcute, exceptând cazurile în care o păţesc.  Mici accidente casnice probabil toţi am avut, unele fără urmări, altele cu urmări neplăcute, dar cu cât trece timpul, cu atât amintirea acelor momente devine mai amuzantă.

Eram prea mică pentru a ţine minte, dar ştiu că mama îmi povestea despre primul meu zbor cu căruciorul, care a fost efectuat cu ajutorul naşei mele, nepricepută în mânuirea acelui vehicul rigid. Aveam vreo zece luni şi încă locuiam la Alexeni, unde lucra pe atunci tatăl meu. Read More

Neuronul animal

Îmi surâde tot mai mult ideea de a încheia săptămâna într-o notă lejeră, de a da deoparte grijile măcar pentru un minut, o oră, o zi. Şi cum pe mine mă amuză  felul în care unii ajung pe blogul meu, cu asta voi începe seara de vineri, când programul multora s-a încheiat şi nimeni nu mai vrea să audă de facturi, serviciu, vecini nesuferiţi şi şefi necruţători.

Căuta cineva pe blogul meu un cuvânt să âncepă cu literele poli. Hai să lămurim întâi treaba cu litera î. La începutul şi la sfârşitul oricărui cuvânt folosim î din i. În interiorul cuvântului, folosim î din a. Şi acum, cuvinte care să înceapă cu literele poli: politehnica, poliuretan, polivalent, poliţie,  polimer, poliartrita, poliamida, policlinica, policarbonat, policolor, poliedru, polietilena, poligon, poliloghie, polimorfism, polinom, policandru, poliomielita, polipi, polistiren, polizor. Sunt politicoasă şi nu îţi spun că nu trebuie să fii poliglot pentru a cunoaşte câteva cuvinte de acest fel. Read More

Gratuit sau nu?

Ştiţi că în România şcolarizarea este gratuită? Ştiti. Cei care au copii ştiu şi ce înseamnă această gratuitate. Începând din clasa întâi contribuim la fondul clasei, la fondul şcolii, punem bani pentru gardieni, catalog, copertă de catalog, faţă de masă, jaluzele, cretă, burete etc. Apoi cumpărăm caiete, culegeri, caiete speciale, creioane, pixuri, acuarele, echipament pentru educaţie fizică, lipici, hârtie creponată etc.

Mai creşte copilul, încep să apară şi alte cerinţe, pe lângă cele deja enumerate: trusă geometrică, hărţi, atlas geografic, atlas istoric, mape, dosare etc.

Intră copilul la liceu. Read More

Un cuvânt necunoscut celorlalţi

Dacă cineva m-ar întreba ce joc care să dezvolte cunoştinţele despre pământ, despre lumea înconjurătoare recomand pentru copiii de gimnaziu, aş răspunde fără ezitare ŢOMANAP- ţări, oraşe, munţi, ape, nume, animale, plante. Este jocul care pe mine şi pe prietenii mei din copilărie ne-a ajutat să asimilăm mai multe cunoştinţe despre natură, despre planeta pe care trăim şi ne-a făcut să visăm la locuri exotice.

Când ne plictiseam de alergat, de bătut mingea şi de făcut gimnastică pe băncuţele din grădiniţa aflată în faţa blocului, ne aşezam cuminţi pe iarbă şi jucam ŢOMANAP. Mereu se întâmpla ca unul dintre noi să noteze pe hârtie un cuvânt necunoscut celorlalţi, uneori inventat (dar asta ieşea repede la iveală), alteori abia învăţat la şcoală şi care altora le scăpase. Read More

Înfricoşată şi neputincioasă

M-am ferit întotdeauna să vorbesc pe blog despre relaţia mea cu religia, de teamă că voi intra în polemici interminabile, cum mi s-a întâmplat de cele mai multe ori în viaţa reală. Am mai lăsat câte un comentariu în locurile unde m-am simţit printre “ai mei”, dar chiar şi acolo mereu cu reţineri.

Am descoperit în copilărie că singura persoană din casa noastră care credea în Dumnezeu era bunica mea. Nu mergea prea des la biserică, dar îşi făcea conştiincios rugăciunile de dimineaţă şi de seară în faţa icoanei din dormitorul ei, ajuta necondiţionat oameni cunoscuţi şi necunoscuţi. A încercat să ne insufle şi nouă, mie şi surorii mele, dragostea pentru religie, pentru Dumnezeu, pentru cele sfinte. Cu sora mea a avut un succes total. Read More

Din caietul lui Ionuţ

La îndemnul lui Rudolph, m-am hotărât să postez pe blog Programa de Bacalaureat 2013 la Limba şi Literatura Română, atât cât a primit Ionuţ de la şcoală. Deocamdată nu va avea altceva de făcut decât să citească operele literare din lista pe care o veţi vedea mai jos.

Subiectul 1(30 puncte)

Cuprinde un text la prima vedere ce se încadrează într-unul din cele 3 genuri literare(epic, liric sau dramatic) ce conţine 9 cerinţe.

Subiectul 2(30 puncte)

Constă în redactarea unui text argumentativ de 150-300 cuvinte, ce are ca punct de plecare un concept/ sintagmă/situaţie.

Subiectul 3(30 puncte)

Constă în redactarea unui eseu structurat, având ca dimensiune un număr impus de cuvinte(echivalentul a 2-3 pagini) pe baza unei opere literare din programa de bacalaureat. Read More

Să tot faci copii!

În prima parte a copilăriei preferam să renunţ la poveştile despre Albă ca Zăpada sau Cenuşăreasa, în favoarea celor în care era vorba chiar de mine. Nu adormeam până când tata sau mama nu îmi povesteau despre primele mele zile de viaţă, deşi nu mai era nici un secret faptul că le pusesem nervii la grele încercări. Când m-a văzut tata prima dată, s-a îngrozit. I se părea că sunt urâtă, plângăcioasă şi cu pielea roşie. M-au adus acasă. Locuiau atunci într-un sat de lângă Urziceni, unde lucra tatăl meu.

Neavând pătuţ pentru mine (probabil tot teama superstiţioasă de a nu cumpăra nimic înainte de naştere) , în prima perioadă mi-au făcut “culcuş” într-o valiză de piele. Read More