Skip to main content

Merită să mergi în vacanță în Sardinia?

Sardinia – o țară la care mulți visează și în care puțini ajung. O încântare pentru ochi, urechi, trup și suflet. Pe noi ne-au convins fotografiile găsite pe internet: plaje superbe, marea în multe nuanțe de albastru, mâncare tradițională gustoasă și obiective turistice nenumărate. Satul de vacanță unde ne-am cazat este superb. Casele sunt construite în stil tradițional sard, leandri își etalează frumusețea la fiecare pas, liniștea e stăpână absolută. Peisajele din jur ne taie respirația. De pe terasă, în timp ce-mi beau cafeaua, admir marea care chiar are o mulțime de nuanțe de albastru, în funcție de poziția soarelui pe cer. Satul este înconjurat de dealuri parțial înverzite, parțial stâncoase. Insula Tavolara stă de strajă ca un bătrân care a văzut multe în viață și care își dorește ca totul să fie perfect. La nici doi kilometri de Miriacheddu se află orășelul turistic San Teodoro, un loc plin de culoare. Întreaga zonă este înconjurată de plaje – pentru tineri, pentru cei mai puțin tineri, pentru cei care au căței, pentru cei care vor să vadă peisaje sălbatice etc. Din păcate pentru turist și din fericire pentru Sardinia, este complet interzis să rupi flori, să îți iei ca suvenir pietricele sau nisip, să pescuiești subacvatic, să distrugi vreun colț de natură. Read More

Scoția prin obiectivul aparatului de fotografiat

Am adunat foarte multe poze în cele opt luni (împlinite astăzi) de când sunt în Scoția. Desigur, unele sunt reușite, altele mai puțin. Am adunat și foarte multe amintiri, la fel cum am adunat idei pentru articole pe care, din cauza oboselii și a puținului timp liber, probabil nu le voi scrie niciodată. Am împărțit  pozele în foldere, sperând că așa îmi va fi mai ușor să le găsesc atunci când nevoia le va cere, însă rareori se întâmplă să le descopăr când le caut. Să fie oare din cauză că de la fiecare ieșire în afara orașului mă întorc cu aproximativ 1000 de poze? Și că ies cel puțin o dată la opt zile? Dar să nu mă mai lungesc la vorbe goale, ci să vă arăt mici porțiuni din Scoția, văzute prin obiectivul aparatului de fotografiat. Pozele se măresc dacă dați clic pe ele.

Castel în Edinburgh. O atracție turistică de neratat, la care vreau să revin în această vară, când sper să nu îmi mai tremure mâna pe aparat din cauza frigului. Read More

Ce șanse erau să se întâmple la fel în România?

Suntem mulți în casă, iar tentațiile din magazine sunt cu mult mai multe, motiv pentru care și ultima dată când am călcat prin Tesco am încărcat un coș întreg, așa cum le stă bine unor oameni gospodari, care nu vor să ducă lipsă de nimic. La ieșirea din magazin există un telefon de unde poți suna gratis pentru a chema un taxi, dar noi am ales să stăm întâi afară, cât să băgăm cumpărăturile în plase și să fumăm câte o țigară în locul special amenajat. Una dintre plase nu a încăput în coș și nu am vrut să forțăm, mai ales că era cea mai grea și taxiul urma să apară în câteva momente. Am lăsat-o jos, alături de coșul pentru gunoi.

Am nimerit un om simpatic, care a vorbit cu noi câte în lună și în stele în puținele minute până acasă. Mi-au atras atenția inscripțiile de pe geamurile taxiului: no smoking, no drinking, no eating. Iată că la ei se poate, mi-am spus și mi-am promis că voi scrie pe blog despre acest lucru. Mașina arăta și mirosea de parcă ar fi fost nouă. Cu mirarea încă stăruindu-mi pe chip, Read More

Vremea în Scoția

Pe 18 octombrie am fost la bancă să îmi deschid un cont. Din vorbă în vorbă, doamna de acolo m-a întrebat dacă mi se pare frumoasă Scoția. Deocamdată nu am văzut decât două orășele (nu ajunsesem încă la Edinburgh), însă mi-au făcut o impresie deosebită. Scoția nu este frumoasă, ci de-a dreptul răpitor de frumoasă. Da, dar vremea e rece la noi, mi-a spus doamna, cu un zâmbet compătimitor pe chip. I-am zâmbit cam în același fel, căci stătea într-un birou călduros, îmbrăcată cu o bluză și un pulovăr, iar eu veneam de afară, îmbrăcată cu un tricou și o bluză de trening.

Vremea în Scoția nu este nici rea, nici rece, nici ploioasă, așa cum vor alții să mă faca să cred, de parcă nu aș avea ochi. Vremea în Scoția este ca un inepuizabil ou kinder, lucru care pe mine mă fascinează, căci pot prinde două sau chiar trei anotimpuri într-o singură zi. Sunt pe aici români care Read More

Primii pași pe pământ scoțian și primele surprize

Primii pași pe pământ scoțian mi-au adus, cum era de așteptat, și primele surprize. Apartamentele scoțienilor sunt aducătoare de febră musculară. O febră musculară mega-ultra-super decomandată. Avem la primul nivel bucătăria, un hol și livingul, iar la următorul nivel două dormitoare, un hol și baia. 14 trepte de urcat și de coborât de câte ori mă apucă pipi, sete, foame sau de câte ori vreau un lucru care, spre amuzamentul etern al lui Murphy, sigur este la celălalt nivel al casei.

Primii pași pe pământ scoțian, în lumina cețoasă a primei dimineți, i-am făcut prin iarba unde întreaga noapte au “păscut” iepurii și au vânat vulpile. Locuim la bloc, într-o zonă cu multe alte blocuri, dar iarba e iarbă, iar pomii sunt pomi. De la geamul bucătăriei văd o mică pădurice și un teren plin de iarbă crudă, de un verde superb. Din living văd alte blocuri, despărțite între ele de Read More

E lumea plină de români

E de mirare că au mai rămas români în țară. Orice curios care scotocește internetul o jumătate de oră descoperă că românii s-au împrăștiat prin toată lumea, că nu mai e colț al pământului unde să nu întâlnești măcar unul. Totuși, consideram că Scoția este o țară mult prea ploioasă și îndepărtată, catalogată ca fiind nu foarte bine situată economic (comparativ cu Anglia, de exemplu). Mi se părea puțin probabil să mai întâlnesc și alți români în afară de cei care lucrează cu Mihai sau care locuiesc pe lângă noi. Mă înșelam, desigur.

Ne-am dus să vizităm Edinburgh, situat nu foarte departe de orășelul în care trăim. În jurul castelului roiau oameni de toate naționalitățile și de toate culorile. M-am bucurat să văd atâta diversitate și, pentru o clipă lungă, chiar m-am holbat după mutre care să pară a fi de români. Atrasă de frumusețea castelului și de panorama pe care o oferea, am uitat imediat de conaționalii mei. Read More

Falsidramă de vară – Alăptarea în public

Falsidramele sunt toate la fel – ne țin mintea ocupată cu nimicuri, cel mai probabil pentru a ne consuma energia înainte de a pricepe că avem alte probleme nerezolvate, unele cu adevărat dificile. Falsidrama acestei veri mi se pare a fi discuția despre alăptare. Nu știu cum e pe la voi, însă în bula mea de internet oamenii se ceartă ca la ușa cortului pe această temă. La început mi s-a părut amuzant, însă după atâta bătut apa în piuă, subiectul a început să mă plictisească și apoi chiar să mă irite.

Fie că au copii, fie că nu au, fie că au alăptat sau nu vreodată, tot mai mulți oameni își dau cu părerea, convinși că la ei este adevărul adevărat. I-am urmărit pe cei care susțin că femeile au făcut asta dintotdeauna fără să deranjeze și fără ca vreo persoană să vadă în alăptare ceva rușinos, imoral sau grețos. Le-am dat dreptate în gând, căci nu de puține ori mi-a fost dat să observ, în această viață, Read More

Să învățăm de la animale!

Să învățăm de la animale. Putem? Pe zi ce trece mă conving mai tare că nu suntem capabili de așa ceva. Conviețuim de atâta timp pe pământ alături de ele, însă nu putem – sau nu vrem – să le urmăm exemplul. Unele, și aș aminti aici câinele și pisica, ne taie deseori calea, ca pentru a ne aduce ghinion sau pentru a ne aminti că au prostul obicei de a trăi, de a face pipi și caca, ba chiar și de a tânji după dragostea omului bun. Noi alegem să vedem numai ceea ce ne convine sau ceea ce animalele au rău în ele.

Când avea vreo patru ani, nepoata lui Mihai mi-a băgat un deget în ochi pentru a-mi atrage atenția asupra ei. Așa îmi vine să fac astăzi cu toți cei care văd numai ce vor, care cred că numai ei au drepturi, care consideră că sunt mult deasupra animalelor, deși se poartă mai rău decât ele. Le-aș înfige câte un deget în ochi și aș spera că în acest fel li s-ar rupe vălul ce îi împiedică să vadă clar lumea și să înțeleagă ceva din ea. Read More

Mesaj pentru țăranul român și pentru mine, cea din viitor

Mesaj pentru țăranul român (și/sau pentru intermediarul care a acaparat piața de legume și fructe)

Te întrebi de ce recolta pentru care ai muncit o jumătate de an ți se strică pe taraba din piață? Înjuri marile magazine că au venit și ți-au furat clienții? Poate că ai, parțial, dreptate. Dar nu uita că o parte din vină îți aparține. Dacă eu îți plătesc banii pe care îi ceri, și dacă accept condiția ta de a nu pune mâna pe marfă, să știi că mă aștept totuși ca în punga pe care mi-o dai să găsesc roșii pentru salată, nicidecum niște fleșcăite pe care nu le pot folosi decât la supă.

Iar asta mă duce cu gândul la un vis mai vechi, acela de a avea propria grădină, de a planta acolo tot ceea ce dorește inima mea, de a mă bucura de roadele muncii mele fără teamă că mănânc doar plastic și prafuri. Am vrut – și aș fi putut – să cultiv câte ceva pe terenul de la țară.

Read More

A înflorit catalpa

Văzusem la un moment dat pe facebook o pagină tare interesantă. Pagina unui copac bătrân. Nu mai rețin amănunte, nu știu ce copac era sau pe unde își ancorase rădăcinile. Tot ce îmi amintesc este că mi-a plăcut ideea atât de mult, încât zile întregi m-a bântuit gândul de a-i face poze și pagină de facebook copacului care îmi umbrește geamul de la sufragerie. E un pom tânăr, are doar câțiva ani, vreo patru, parcă, însă mi se pare spectaculos, căci e deja înalt, face frunze uriașe, are flori de o frumusețe rară, dispuse în ciorchini, și fructe (păstăi lungi – clic pe link dacă doriți mai multe informații și imagini cu/despre catalpa) care atrag atenția trecătorilor: e copacul numit catalpa, originar din America de Nord, după cum spune dex-ul.

Impulsionată de primul paragraf scris, am ieșit în fața blocului și am pozat copacul, apoi am făcut și un filmuleț de câteva secunde, ca să îl pot cuprinde pe tot. Nu mi-a reușit pe deplin din cauza unor vecini care mă priveau ca pe o nebună scăpată de la balamuc. Dar pagină de facebook tot îi voi face, probabil chiar astăzi, căci vreau să îmi pot aminti peste ani cum era în cutare zi sau în cutare anotimp,

Read More