Skip to main content

Din nou la școală

Din nou la școală. Temă pentru o primă compunere, la început de an școlar.

Școala este locul unde elevii au posibilitatea de a învăța lucruri noi, de a înțelege mai multe despre ei, despre natură și despre viață. Este locul unde se nasc prietenii frumoase între copii. Se poate spune că școala este o a doua casă pentru fiecare elev, deoarece acolo petrec aceștia câteva ore pe zi, câteva zile pe săptămână, câteva luni pe an.

Începutul de an școlar aduce întotdeauna bucurie în sufletele elevilor. Dorul de colegi și de profesori îi cheamă din nou la școală. Revederea este emoționantă. Copiii se îmbrățisează, își povestesc aventurile din vacanță, își arată semnele de bună purtare, își promit că vor face mai multe eforturi pentru a învăța bine.

Din nou la școală. Călcând pe frunzele uscate și ocolind castanele ruginii, cu ghiozdanele agățate pe umeri, elevii se îndreptă către locul unde, pentru încă un an, vor alcătui propoziții despre toamnă, vor scrie compuneri fel de fel, vor socoti, vor cânta, vor învăța despre viață, vor râde și poate, uneori, vor plânge.  Read More

Au ruginit castanele

Ploieşti. Oraş renumit pentru bulevardul cu castani. Aleile umbroase îndeamnă la meditaţie, la reverie, la scris poveşti despre întâmplări ciudate cu castane. Desigur, toate astea sunt posibile numai în anii când ciorile nu albesc trotuare şi bănci cu găinaţul puturos, când mirosul insuportabil nu înmoaie genunchii visătorilor. În acest oraş, toamna este întotdeauna a castanilor ce îşi leapădă frunzele în foşnet plângător. Dacă ai străbătut o singură dată bulevardul cu castani, nu poţi uita covorul de biluţe cafenii, nu poţi uita cum bătrânii copaci dezgoliţi parcă îşi cheamă înapoi copiii pierduţi pe asfalt. Read More

Dialog cu un piţigoi venit la geam

Cenuşiul trist al cerului mă îndemna să lenevesc în pat. Nu aveam nici un plan pentru această duminică de martie. Stăteam cu ochii închişi, bucurându-mă de căldura casei. Un ciocănit discret m-a făcut să privesc spre geam. În prima clipă nu am văzut nimic. M-am ridicat din pat şi atunci i-am zărit ochişorii ca două mărgele negre, penele frumos colorate în gri-bleu şi puful galben de pe burtă. Am deschis fereastra, i-am oferit o felie de şuncă (ştiaţi că piţigoii adoră şunca?), l-am urmărit cum ciugulea grăbit. Un dialog straniu s-a înfiripat între noi: Read More

Piaţa de legume

Ce tristă pare piaţa de legume în luna februarie! Vântul strecurat prin uşile batante se roteşte în spirală, înfiorând deopotrivă cumpărători şi vânzători. Parcă toţi ar fi încremeniţi într-un tablou bacovian. Şuierând a pustiu, vântul trece de la o tarabă la alta, atinge curios câte o sfeclă roşie, muşcă din câte un măr ionatan, invită la dans trei fire îngălbenite de leuştean. Zăreşte o bătrână cu basma înflorată pe cap. În dreptul ei zăboveşte mai mult, cercetând ridurile adânci care îi brăzdează faţa, mâinile aspre, învineţite de frig, ochii încă vii, iscoditori. Poate i-ar sta mai bine la gura sobei, cu picioarele învelite într-un pled, tricotând şosete de lână pentru nepoţi.  Read More

Două vrăbiuţe şi o pisică

S-a trezit într-o frumoasă dimineaţă de primăvară. Soarele strălucea cald, cuibul era moale şi pufos, iar lângă oul din care ieşise putea vedea un alt ou, din care se auzea un ciocănit slab. Vrăbiuţa mamă nu era acasă când a venit pe lume prima vrăbiuţă. La scurt timp a apărut şi surioara ei, puţin mai timidă, dar foarte frumoasă. Acum, în cuib erau două vrăbiuţe care ciripeau subţirel, chemându-şi părinţii.

Vrabia şi vrăbioiul, plecaţi în căutarea hranei, nu puteau auzi chemarea puilor. Dar i-a auzit o pisicuţă şi s-a grăbit să vină mai aproape de cuib. Cele două vrăbiuţe şi-au dat târziu seama de pericol. Read More

Peisaj de toamnă

Cad frunze de aramă, una câte una, în toamna pe nedrept hulită, se risipesc într-un decor burlesc, halucinant, împrăştiate de un zvon prea lesne-mbrăţişat de vânt. Băncuţa, singuratică, se-ascunde sub o mască de poleită indiferenţă. Spionează prin vizetă, inadaptată, şi scârţâie lugubru din timp în timp. Toamna cea rece nu-i gustă cântul. Întinde printre bălării, ca la un vernisaj modern, splendorile pe care doar moartea verdelui le poate afişa. Read More

Legenda unui oarecare papagal

Șezătorile de altădată aveau scopul și farmecul lor, motiv pentru care unii bătrâni, nostalgici, încearcă să reînvie aceste mici adunări ori de câte ori au ocazia. Mi-a fost dat aseară să aflu o poveste interesantă, pe care vreau să o păstrez pe blog, pentru a-mi aminti…

Trăia cândva pe acest pământ un pui oarecare de papagal. Nu era nici mai gras, nici mai slab decât alți pui, nu era nici mai deștept, nici mai prost decât alți pui. Era cel mai banal, mai obișnuit, mai lipsit de originalitate pui de papagal. Se trezea la fiecare răsărit de soare, își mânca liniștit grăunțele, se îmbăia în praful drumului, își ciripea veselia țopăind pe crenguța lui. Sociabil din fire, puiul de papagal își făcuse o mulțime de prieteni prin ogradă, cu toate că locul lui (probabil) nu ar fi trebuit să fie acolo. Dar de unde să știe un biet pui de papagal unde este adevăratul său loc? Read More

Compuneri online

Deși nu pare (nu mai am energie să las comentarii), citesc de prin online cam tot ce îmi iese în cale, fără să fac nazuri, fără să aleg după cine știe ce criterii, fie că omul care a scris îmi este cunoscut, fie că nu. În plimbările mele, am întâlnit în ultima perioadă un dispreț profund față de ”compunerile de pe bloguri” și am rămas uimită de răutatea celor care se cred mult mai presus decât alții, uitând că și ei au început tot scriind compuneri (unii la școală, alții pe internet).  Read More

Tema pentru acasa: Padurea

Nepoatei mele i s-a cerut la școală să alcătuiască niște propoziții în care să fie descrisă pădurea prin expresii frumoase. Tema pentru acasă i-a plăcut și a compus câteva propoziții drăguțe, după care mi-a cerut să fac același lucru. Iată ce a ieșit:

Pădurea, cu sufletul ei verde, adăpostește vietăți care nu cunosc răutatea sau invidia. Read More

Ce se întâmplă primăvara

Zăpada se topise de câteva zile, atunci când soarele îndrăznise să își scoată razele printre norii cenușii ce acoperiseră cerul întreaga iarnă. În oraș nu puteau fi observate mari schimbări. Oamenii treceau grăbiți pe străzi, în drumul lor spre casă, bucuroși că scăpaseră de nămeții plini de praf de pe marginea trotuarelor.
Doar prin piețe, bătrâne obosite își vindeau ghioceii culeși dis-de-dimineață.

Fetița și-a întrebat părinții ce se întâmplă când vine primăvara, despre transformările ce au loc în natură la schimbarea anotimpurilor. Tatăl i-a promis că o va duce la pădure, să vadă cu ochii ei ce se întâmplă primăvara. Read More