Skip to main content

Aparat de fotografiat reparat de un profesionist

Nu reușim să punem bani deoparte. Cum adunăm o sumă oarecare, cum se ivește ceva ce trebuie cumpărat sau rezolvat. Vânătă de supărare după ce am văzut cum contul meu s-a golit iar, l-am rugat pe Ionuț să se uite puțin la aparatul foto, în speranța că va descoperi ce bubă are, dacă tot nu îmi permit deocamdată să îmi cumpăr altul, “mai trainic și mai frumos”. După vreo zece minute în care a stat ascuns în dormitor, copilul a ieșit victorios și mi-a băgat blitzul în ochii ce străluceau de fericirea de a fi observat resuscitarea aparatului de fotografiat.

-Cum ai reușit? Ce probleme avea? l-am întrebat eu, curioasă.

-Îți voi răspunde ca un adevărat profesionist (ce sunt). Aparatul are în interior niște circuite pe care le-am curățat, căci prezentau urme de murdărie. Are și o baterie internă care părea să fi suferit niște șocuri mecanice. Am repus-o pe poziție, apoi am făcut alte mici verificări și… iată că acum funcționează. Reparația te costă 50 de lire. În realitate, Read More

Cuvântul anului 2018

Cuvintele sunt ca niște ființe magice; uneori pot rămâne ascunse, neștiute și neauzite de nimeni, uitate într-un joben fermecat, alteori își pot schimba înfățișarea după bunul plac, iar alteori ne apar sub forma pe care noi ne imaginăm că ar trebui să o aibă. Oricum ar fi, cuvintele își găsesc în propriile rotunjimi puterea de a naște sensuri noi și de a înveli în glazură colorată murdăria umană. Însă tot ele, cuvintele, pot scoate la iveală frica, rușinea și gunoiul sufletesc. Mânuite de un păpușar bun, pot compune piese nemuritoare. Lăsate de capul lor, nesupravegheate, cuvintele își pot râde în barbă de fiecare om în parte, după cum ne dovedește realitatea.

Pentru anul 2014 mi-am ales cuvântul speranță. S-a ținut după mine 365 de zile, amăgindu-mă cu deșertăciuni, cu visuri irealizabile pentru acea vreme. Trebuie totuși să recunosc că nu m-am supărat. M-a silit să fiu permanent în alertă, pregătită pentru ceea ce urma să vină. Read More

Sărbători fericite!

În urmă cu peste 40 de ani, bunica m-a învățat să le urez oamenilor, la sărbători, după caz, Paște fericit!, Crăciun fericit!, Un an nou fericit! etc. Aceleași urări le-am primit, de-a lungul vremii, de la cunoscuți și necunoscuți. Pentru mine, ele sunt parte din tradiția cu care ne place să ne batem în piept când ne apucă patriotismul, dragostea exacerbată de tot ce este românesc. Atunci cum se face că zilele trecute mulți dintre cei care obișnuiesc să fluture ia ca pe un steag și care își pun tricolorul peste pozele de profil de pe facebook umblau cu lecția de limba română înfiptă în statusuri bombastice? Români deștepți, învățați de la noi că nu sărbătorile trebuie să fie fericite, ci voi! Nu mai urați Crăciun fericit!, căci nu el trebuie să fie fericit, ci românul credincios și iute în a taxa greșelile celorlalți!

Eu cred în continuare că orice urare e bună, atâta timp cât vine din suflet. Că îi spui omului să aibă sărbători fericite, să aibă cârnați pe masă, vinul dulce pus la rece, multe cadouri sub bradul frumos împodobit ori doar să fie sănătos pentru a se putea bucura de viață, contează mai puțin. Fă-o din suflet, pune un strop de căldură în glas sau arată-i, așa cum te pricepi, că îi dorești să-i fie bine, și îți garantez că urarea își va atinge scopul, va aduce bucurie celuilalt. Lasă lecțiile pentru ocazii mai importante, pentru 1 decembrie, Read More

Jurnal duminical

Astăzi (17 decembrie 2017)… speram să am o zi întreagă pe care să o petrec alături de soțul meu, însă la locul lui de muncă este nevoie de mai mulți oameni, așa că l-au chemat la ore suplimentare și el, pentru că se simtea odihnit, a acceptat fără rezerve. Alte planuri nu am. Probabil voi lenevi în pat urmărind vreo emisiune tembelă pe youtube. Rectific. Casa nemăturată musafiri așteaptă. Noi nu îi așteptam, dar ne-am bucurat că au venit, chiar dacă ne-au găsit în pijamale și cu vasele nespălate.

Mă gândesc… că a sosit momentul să îmi fac curaj și să învăț tainele care acum mă țin departe de tot ceea ce înseamnă reparații la bloguri. Am destul timp liber și, dacă tot nu mă presează nimic, aș putea aloca o parte din el lecțiilor de programare, design etc. Nu știu dacă voi fi capabilă să pricep ceva, însă merită să încerc.

Read More

O vând pe VIENELA!

O vând pe VIENELA!

Cu numai 3 euro poți afla de unde provine acest prenume deosebit. Eu am avut nevoie de 47 de ani pentru a afla. 
Fă-mi cadou, în contul de paypal sas.vienela@yahoo.com, minim 3 euro, apoi lasă-mi un mesaj privat cu dovada și adresa de mail (dacă folosești adrese de mail diferite) la care dorești Read More

Moș Crăciun chiar există!

Alarma ceasului a sunat cu o întârziere de aproape o săptămână. Am sărit speriată din pat. Oare durerile de care m-am tot plâns au fost reale sau doar le-am visat în această noapte? Au fost cât se poate de adevărate, mi-a confirmat corpul obosit imediat ce am atins podeaua. În acest caz, de ce sună alarma? Nu merg la nici o muncă astăzi. Voi fi fericită dacă voi putea face puțină ordine în dormitor și dacă voi putea sta pe scaunul de la birou mai mult de o jumătate de oră fără să mă văicăresc. Poate m-aș înveseli puțin dacă aș pregăti mici pachete pentru cei dragi din țară. Nu prea ne permitem, dar le-aș putea face în așa fel încât să nu coste o avere. Aș trimite și moțatelor mele niște pliculețe bune și niște șoricei de jucărie pe care să îi alerge.

Aș putea încerca să montez undeva instalația de brad pe care am cumpărat-o zilele trecute. Cu siguranță m-ar duce mai aproape de sărbătorile de iarnă, mai ales dacă aș asculta și niște colinde. Portocalele s-au mâncat toate. Ieri, întinsă în pat, mă gândeam că aș putea face o pâine rotundă, cu coaja tare și miez bun, aromat. Dar cine să o frământe, dacă pe mine mă doare ba una, ba alta? Read More

Prima (și probabil ultima) mea comandă pe Amazon

Am vrut să intru în rândul lumii și am început prin a-mi comanda ceva de pe Amazon. E mai puțin important ce/de la cine. Firma respectivă s-a comportat exemplar și a trimis în timpul promis produsele pe care le-am comandat, așa că nu am ce să îi reproșez. Nu același lucru pot spune despre firma care ar fi trebuit să mi le livreze acasă. Joi, pe 30 noiembrie, produsele erau disponibile pentru livrare, ajunseseră la Glasgow. Am încercat să ne facem programul zilnic urmărind traseul pachetului, ca nu cumva să ratăm livrarea.

Pe 4 decembrie trebuia să vină curierul. Eram acasă toți trei, plus nebunul de Bruno, care te scoală și din morți dacă bate cineva la ușă. Ei bine, cu o seninătate demnă de cauze mai bune, de la firma care livrează pentru amazon ni s-a spus că ne-a căutat curierul, dar nu ne-a găsit acasă. Noi suntem oameni înțelegători, care pot ierta un amărât căruia i-a fost lene să urce două etaje, să ne livreze coletul. Am trecut cu vederea întârzierea și am cerut telefonic să ne fie retrimis. Read More

Și ce mândră am fost mereu de el…

Am știut dintotdeauna ce este un blog, însă nu m-am priceput niciodată la partea sa tehnică. Uneori am apelat la prieteni sau cunoștințe, alteori la fiul meu sau la nepot. Când am crezut că mă descurc singură, mi-am băgat nasul și am încercat să nu deranjez prea multă lume cu problemele mele, imaginare sau reale. Totuși, ani de zile am tânjit după niște butoane pe care să le pun în partea de sus a paginii, astfel încât să poată vedea orice vizitator despre ce este vorba în poveste fără să caute prin multele categorii adunate în timp. Și tot ani de zile cineva mi-a spus că nu îmi permite tema blogului să le pun, deși eu am schimbat vreo trei sau patru teme în șase ani. Chiar așa ghinionistă să fiu? mă întrebam, înciudată pe nepriceperea mea.

Iată că nepotul, în doar câteva clipe, mi-a pus în bara de sus butoanele la care visam. De acolo selectez astăzi câte un articol pentru fiecare categorie, ca un soi de retrospectivă a anului 2017. Puteți da clic pe linkuri dacă vreți să vă convingeți că trăiesc printre cărți și că sufăr când mă gândesc că mi-am pus sufletul în palma unor oameni care nu au avut ce face cu el. Mă uit și eu în urmă, la acest an care se încheie, Read More

Oameni în palma cărora mi-am pus sufletul

Mi-ar fi foarte greu să mă autocaracterizez, dacă mi s-ar cere vreodată acest lucru. Noroc că nu sunt destul de importantă. Totuși, pot spune multe despre mine doar dezgropând amintiri ce stau la pândă după ușă, gata să iasă la iveală când mă aștept mai puțin. În această dimineață, de exemplu, un simplu like primit de la o cunoștință din viața reală m-a dus cu gândul la prietenii comuni pe care ai avem/aveam și la felul în care viața mă obligă să mă schimb clipă de clipă, transformându-mă din omul sociabil, mereu cu zâmbetul pe buze, într-o ființă acră, o ființă care nu mai are încredere în semenii săi și care nu își poate număra toate rănile căpătate în timp.

Mă gândesc la oameni în palma cărora mi-am pus sufletul, oameni în care am crezut orbește și pentru care aș fi făcut orice pentru că îi respectam și îi iubeam. Nu le-am spus asta niciodată, dar ei trebuie să fi știut din felul în care mă purtam cu ei, din bucuria care îmi înflorea pe chip când îi vedeam, din fiecare gest și fiecare cuvânt al meu. Ne vedeam rar, dar numai din cauză că viața ne purtase pe cărări Read More

Promisiune pentru viitor

Astăzi (3 decembrie 2017)… este o zi ciudată, cu program dereglat pe motiv de serviciu. După o săptămână lucrată în schimb de noapte, aseară am adormit la ora 20. Spre marea noastră uimire, ne-am trezit la miezul nopții, după doar patru ore de somn. Mă simt odihnită și cu chef de treabă. Ar fi niște vase de spălat, dar prefer să scriu pe blog în jurnalul de femeie simplă – pagina 112. Tocmai am descoperit că, în urmă cu patru ani pe această vreme, îmi făceam planuri legate tot de împodobirea casei pentru sărbătorile de iarnă. Pauză de o oră.

Mă gândesc… că trezirea noastră ciudată, la miez de noapte, ar putea fi considerată un semn. Exact în acel moment socrul meu se stingea, în liniște, în căsuța pe care a iubit-o atât de mult.

Sper… ca sotul meu să treacă cu bine prin această încercare. Nu l-am putut însoți în țară, căci, luat din scurt, biletul lui de avion ne-a costat 400 de lire. Este de preferat să folosim banii rămași pentru cheltuielile ce vor urma.

Read More