Skip to main content

Să trăiesc o veșnicie printre cărți

Am uneori senzația că aș putea să trăiesc o veșnicie printre cărți, fără să îmi fie dor de ceea ce este în afara lor (excepție făcând familia mea, animăluțele de care m-am înconjurat, câțiva oameni dragi și anumite părți din natură). De ce nu mi se oferă această posibilitate? De-a lungul istoriei omenirii s-au scris nenumărate cărți. Nici măcar treizeci de vieți nu mi-ar ajunge pentru a le devora pe toate. Motive pentru a citi sunt multe. Astăzi am și un nou motiv pentru a scrie despre cărți: o leapșă primită cu… mult timp în urmă. Mi-ar plăcea să răspundeți și voi la întrebările de mai jos, fie pe blogurile voastre, fie în comentarii.

1.De unde îți cumperi cărți?

De oriunde îmi ies în cale: site-uri din online-ul românesc (prefer libris, targulcartii, editura all, elefant), de la tarabele care stau prăfuite prin centrul orașului sau chiar de prin târgul de vechituri, unde uneori se ascund adevărate comori. (more…)

Liberă prin viață

La origine a fost o leapșă pentru pisici, însă astăzi mi-a venit ideea de a lansa aceeași provocare către oameni. Desigur, cu mici modificări. Dacă vă plictisiți, dacă vă place provocarea, dacă simțiți că e un mod de a spune mai multe despre voi, intrați în joc. Eu prima! 🙂

1. Liber/ă prin viață sau răsfăţat/ă într-o colivie de aur?

Singură într-o colivie, fie ea și de aur, m-aș plictisi rău.

2. Zi sau noapte?

Noapte. Atunci vin gândurile înțelepte, atunci mă pot adânci în poveștile din cărți fără să fiu trasă brutal afară de soneria telefonului, de gălăgia străzilor, de discuțiile din jur. (more…)

Pânza de păianjen

Citește și scrie mai departe!

Începeţi cu un link către acest prin episod, scrieţi-l pe următorul (trebuie să aibă între 50 şi 150 de cuvinte) şi invitaţi pe altcineva să preia ştafeta, adică să înceapă cu link către episodul scris de dv. şi să adauge, la rândul său, un alt episod (respectând de asemenea limitele – minim 50 şi maxim 150 de cuvinte). Şi aşa mai departe.

Iar după ce aflaţi că s-a scris o continuare (sau mai multe) adăugaţi, la sfârşitul episodului dv., un link către ea/ele.

Aţi dedus deja că nu e o problemă dacă, într-o anumită etapă (sau în mai multe) textul e preluat de mai multe persoane şi continuat – fireşte – în mod diferit. Ar fi chiar foarte interesant de văzut pe câte căi diferite o poate apuca povestea – dacă va fi aşa, o să le ţin undeva evidenţa*.  (Pe parcurs, oricine poate scrie mai multe fragmente, cu condiţia să nu fie consecutive.)

Mai jos sunt cele 144 de cuvinte ale mele. Oricine doreşte poate intra în joc, scriind o continuare (am rugămintea să-mi lase un comentariu aici – adică pe blogul Matildei – şi să respecte regulile de mai sus), dar eu trimit invitaţii speciale (fără nicio supărare dacă nu sunt acceptate) către NinaDiana, Dani și Potecuța (more…)

Adevăr sau provocare?

Sună ca o provocare? Chiar este! Pentru mine, în primul rând, însă puteți prelua și voi întrebările, dacă aveți chef să strigați lumii secrete până acum bine păzite. 🙂

1. Ce nu vă lipsește din frigider niciodată?

Gheața adunată în mormane. Deși la prima vedere pare că dețin o combină frigorifică, realitatea spune că am două congelatoare suprapuse.

2. Ce considerați sănătos din ce ați menționat la punctul 1?

Clar, faptul că alimentele congelate nu se strică prea ușor.

3. Care vă sunt cosmeticele/parfumurile preferate?

Sinceră să fiu, îmi place mult parfumul Tesori D’Oriente muschio bianco, (more…)

Internetul mi-a adus alinare

Prenumele meu, o povară. Cele mai enervante amintiri pe care le am sunt legate de nume, de copiii care nu pricepeau nimic. Nu reuşeau să îmi reţină numele şi mă puneau să îl repet de zeci de ori. Oriunde am mers – la şcoală, la serviciu, la o întâlnire cu un băiat, întotdeauna prezentările m-au făcut să mă enervez, să îmi repet numele de nu ştiu câte ori, cu speranţa că oamenii îl vor înţelege şi îl vor reţine. Internetul mi-a adus o alinare. Nu trebuie să îl mai pronunț. E suficient să îl scriu, chiar și în leapșa blogosferică pe care am găsit-o la Zina: Inițiala prenumelui.

Nume – Vienela

Câteva cuvinte din patru litere – vâsc, vârf, vară, voal, vrej, voit, verb, vamă, vals, velă, vest, visa, voce

Nume de băiat – Vladimir

Nume de fată – Veronica (more…)

Odihnă activă

Odihnă activă. Nu asta recomandă specialiștii pentru o minte sănătoasă în corp sănătos? Am primit 12 cuvinte (halat, mazga, plic, pisica, alge, crema, aloe, bisturiu, spaga, transpiratie, tricou, breasla) și le-am transformat într-o scurtă leapșă. Avem pe aici curajosi care să își petreacă duminica încercând să răspundă întrebărilor de mai jos?

Ce crezi că se ascunde în plic?

În breasla lor, din orice bisturiu picură mâzgă sau cerneală fosforescentă. Cine sunt ei? (more…)

Nu poţi schimba lumea dacă salvezi un animal…

Iubeşte viaţa atât de mult, încât din timp în timp plasează toate responsabilităţile pe umerii mei. Pe când eu muncesc de zor pentru a susţine acest blog, Vienela se distrează pe facebook sau leneveşte în pat, cu o carte în mână. Viaţa de câine nu e deloc uşoară, mai ales dacă bietul patruped trăieşte înconjurat de reprezentante ale sexului frumos. În vreme ce unii au secretare, alţii sunt obligaţi să se trezească dis-de-dimineaţă pentru a răspunde unor întrebări puse de pisici. Să-mi spuneţi voi dacă mai e dreptate pe lumea aceasta!

1. De ce nu ai rămas la tomberonul tău? (Miţi) (more…)

10 cărţi care şi-au pus amprenta…

Nu aveam DEX. Încercam să înţeleg sensul cuvintelor necunoscute doar din alcătuirea propoziţiilor. Mai târziu am început să notez fiecare cuvânt neştiut şi să merg cu lista la prietena mea, care era mândră deţinătoare de dicţionar explicativ. La întoarcerea acasă reciteam pasaje întregi din cărţi pentru a pricepe “ce a vrut să spună autorul”. Aşa se face că în mintea mea de copil cuvântul amant a fost pentru o vreme ceva tare interesant, ce aducea femeilor trăiri intense, lacrimi sfâşietoare, fericire. Mult timp am visat să am un amant precum contele Vronsky (Anna Karenina) sau cavalerul La Mole (Regina Margot), deşi habar nu aveam ce presupunea asta! (more…)

Cele 21 de cuvinte

3, 30 dimineaţa. Nu reuşesc să adorm. În minte îmi stăruie o idee găsită la Chirilă. Oare chiar am putea defini un om folosind doar 21 de cuvinte? M-aş putea descrie pe mine, cu tot ceea ce simt că sunt, gândesc şi vreau, în atât de puţine cuvinte? Ar putea ajunge omul cândva să comunice cu ceilalţi utilizând un număr fix de cuvinte, mereu aceleaşi cuvinte, pentru a-şi exprima trăirile, dorinţele, nevoile? Ne-am putea cunoaşte mai bine sau am fi mai săraci şi am exprima mult mai puţin prin cele 21 de cuvinte? Ar mai atinge fericirea oamenii care iubesc să vorbească mult, să descrie cu lux de amănunte fiecare întâmplare şi fiecare gând?  (more…)

Strada mea, strada ta

Hodoronc, tronc, buf, pleoşc! răsună cu ecou pe strada mea, în fiecare săptămână, tabla turtită, plasticul spart şi vocea răguşită de emoţie a şoferilor ce îşi văd maşinile strivite între ciocan şi nicovală (în traducere, între cele parcate şi cele care circulă din sens invers). Se deschid geamuri la apartamentele din zonă, capete de curioşi răsar precum ghioceii, se pun întrebări şi se caută vinovaţii fără vină. Pe strada mea e greu să te plictiseşti, vă garantez! (more…)