Skip to main content

Căsuța piticilor

Andrei a primit ca temă, la ora de abilități practice, construirea unei căsuțe cu resturi adunate din natură. Nu se pricepea prea bine, dar fratele său mai mare i-a promis că îl va ajuta. Au găsit în curtea bunicilor scoarță de copac, mușchi bine ancorat pe copacii din vale, ba chiar și niște cioburi transparente, cu care să facă geamurile. Au muncit o zi întreagă la căsuță, iar la final, când au considerat că era gata, ochii le-au strălucit de încântare și mândrie. I-au pus numele ”Căsuța piticilor”, pentru că avea dimensiuni mici, au așezat-o pe birou și s-au băgat la somn.

casuta piticilor

La miezul nopții s-au auzit foșnete, șoapte, apoi mici tropăituri, de parcă cineva ar fi alergat prin cameră. Cu teamă, Andrei a deschis ușor ochii și, printre gene, a zărit cu mirare doi pitici îmbrăcați în verde și roșu. Unul dintre ei căra un creion cu mină neagră spre căsuță, iar celălalt o gumă de șters albastră. Copilul se freca la ochi, încercând să își dea seama dacă visează sau ceea ce vede chiar se întâmplă în realitate. Andrei s-a ridicat în capul oaselor și a șoptit:

-Voi existați cu adevărat, piticilor, sau visez?

Piticii au încremenit, cu ochii măriți de spaimă, cu creionul și guma suspendate în aer. Să răspundă, să nu răspundă? Să fugă la adăpost, în căsuță, să rămână pe loc, rugându-se la cer să îi salveze, să invoce o vrajă care să îi scoată din acea cameră periculoasă? Au ales să rămână pe loc și să răspundă politicos:

-Da, noi chiar existăm, însă nu putem fi văzuți de toți oamenii. Se spune că cei care ne pot vedea au sufletul curat, ne înțeleg și ne sprijină. Voi ați muncit întreaga zi pentru a ne construi minunata căsuță, iar noi am vrut să vă răsplătim, așa cum facem cu toți copiii cuminti. V-am verificat temele și acum plănuiam să vă corectăm toate greșelile, ca doamna învățătoare să vă laude și să vă dea note bune.

Dimineața, când Andrei s-a trezit din somn, a dat fuga la caiete, pentru a se convinge că piticii îi corectaseră temele. Într-adevăr, se vedea pe caiete cum guma trecuse fără milă peste greșeli și cum creionul înlocuise literele strâmbe. Piticii din căsuța construită ieri chiar existau și aveau grijă de ei!

Comments
  • Javra February 1, 2014 at 10:12 pm

    Ai talent la inventat basme. Cred că n-ai avut nevoie de vreo carte de poveşti pentru fiul tău…

  • elly weiss February 22, 2014 at 11:18 pm

    Ce pitici cumsecade 🙂
    De acum incolo Andrei n-are nevoie sa-si mai faca griji in legatura cu greselile de la teme 😉

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.