Skip to main content

Castane, ghinde şi conuri de brad

Dacă tot a început weekendul, eu zic să înceapă şi distracţia, să ne aerisim neuronii şi să vedem ce se mai caută pe google şi cum mai ajung oamenii pe Iubesc Viaţa.

Mi-a atras atenţia: cadouri simbolice rude în vârstă. Unei rude în vârstă îi poţi oferi orice cadou, mai puţin lumânări (nici măcar parfumate). Totuşi, nu îi cumpăra CD-uri cu Slipknot sau Pantera.

Întreabă cineva cum îşi petrec timpul liber francezii? Măi, în Franţa nu am ajuns încă, dar îţi pot spune cum îşi petrec timpul liber italienii. Cei graşi împing maşina de tuns iarbă prin curte, păcălindu-se că muncesc. Cei care arată bine se grăbesc spre plaje, să îşi arate musculatura.

Este cineva la noi în bloc care ţipă mereu, mă anunţă cineva. Stai liniştit şi spune mulţumesc. La mine în bloc este un tâmplar, care de dimineaţa până seara se joacă cu bormaşina, cu flexul şi cu nervii noştri chiar deasupra apartamentului meu.

Fiţi atenţi ce am aflat: copii de bani gata se îmbracă. Nu aş fi crezut niciodată aşa ceva! Să înţeleg că cei fără bani umblă dezbrăcaţi?

O persoană spunea: nu suport taximetriştii. Cine crezi că îi suportă? Nici măcar ei între ei nu se suportă. Se bârfesc şi încearcă să îşi fure clienţii. Te urci în maşină, le spui unde vrei să ajungi şi ei te întreabă pe unde să o ia, pentru a-şi da seama dacă te pot fura cu 500 de metri. Vorbesc fără oprire, dau sfaturi necerute, indiferent dacă le răspunzi sau nu, iar la coborâre nu prea au mărunt să îţi dea restul.

O fată căuta declaraţii de încurajare pentru el. Recunosc că aici mi-a cam fugit mintea la prostii si m-am gândit să îi sugerez să poarte lenjerie intimă din dantelă, să pună melodii romantice, să îi spună cât este el de viril. Apoi mi-am dat seama că această căutare se putea referi la încurajarea legată de orice, chiar şi de citit.

Deşi pe blogul meu nu sunt descrieri de obiecte handmade, nici prea multe poze legate de acest subiect, mister google l-a trimis la mine pe cel care spera să înveţe cum realizez un coş cu frunze uscate pentru abilităţi practice. Probabil vreunul dintre cunoscuţii mei i-a spus ce lucruşoare drăguţe făceam alături de fiul meu când era mic.

-Puteţi aduna câteva crenguţe de brad, pe care le veţi lega între ele cu bucăţele de liţă în aşa fel încât să îi daţi formă de coşuleţ. Tortiţa poate fi făcută tot dintr-o crenguţă de salcie sau puteţi utiliza toarta de la găletuşa de smântână. În exteriorul coşului puteţi prinde frunze uscate, iar în interior castane, ghinde şi conuri de brad.

-Puteţi face un coşuleţ din carton, pe care să lipiţi frunze uscate. Dacă nu vă descurcaţi să faceţi coşuleţul, puteţi folosi o simplă cutie de carton căreia îi veţi ataşa o tortiţă sau chiar două.

Şi o ultimă întrebare. De ce se spune nici o masă fără peşte? Dragii moşului, pe vremea când se lega puricele la picioare cu 99 de ocale de fier şi Ceauşescu domnea peste R. S. România, înainte de a face plopul pere şi răchita micşunele, toată carnea produsă în ţară lua drumul exportului, iar în alimentare bătea un vânt rece de toamnă- iarnă. Oamenii erau sătui de peştele  congelat care se găsea la discreţie, aşa că trebuiau cumva încurajaţi să cumpere în continuare. Bannere mari, întinse pe pereţii magazinelor, aveau scris citeţ: Nici o masă fără peşte. Pe mine au reuşit să mă prostească, deşi unii spuneau că treaba cu “peştele este sănătate curată” ar fi o minciună. Peştele continuă să fie alimentul meu preferat.

Să aveţi un weekend plăcut!

Comments
  • Minnie October 12, 2012 at 4:20 pm

    Sa vezi acum aglomeratie pe blog! De cand ai postat instructiunile pentru ” cum realizez un coş cu frunze uscate pentru abilităţi practice”…. :))
    Un weeken frumos Vienela!

    • Vienela October 13, 2012 at 7:20 am

      Ai dreptate. Imi raman doua variante: ori sterg articolul, ori imi transform blogul, barem sa gaseasca oamenii ceea ce cauta. :))
      Happy weekend, Minnie!

  • CARMEN October 12, 2012 at 6:49 pm

    dragut caleidoscopul de sfârsit de saptamâna! 🙂 adorabil felul în care ai legat temele! în articolul tau se simte umorul fin si de calitate! felicitari! 🙂

    • Vienela October 14, 2012 at 5:40 am

      Multumesc mult, Carmen. Imi vor creste cornite de la atatea laude. :))

  • g.cojo October 12, 2012 at 7:56 pm

    asemenea! 🙂

  • ion October 12, 2012 at 8:10 pm

    întotdeauna mi s-au părut amuzante căutările astea :)) bine că mi-ai adus aminte, mă uit şi eu imediat 😀

    • Vienela October 14, 2012 at 5:41 am

      Unele sunt amuzante, altele te lasa cu gura cascata. Eu aleg de obicei variantele de mijloc, care sa nu socheze. :))

  • pandhora October 12, 2012 at 8:10 pm

    ce figura esti tu vienela :))
    uite cate stie sa faca blogul tau,ce nici cu gandul nu gandesti :))

    • Vienela October 14, 2012 at 5:41 am

      Am fost de la inceput increzatoare in el, chiar si cand nu stia sa faca nimic. :))

  • Taraboste October 13, 2012 at 4:40 am

    Faza cu pestele din epoca de aur n-o stiam. Eu credeam ca “nici o masa fara peste” face trimitere strict la beneficiile deosebite ale unei alimentatii bogate in peste.
    S-ar putea totusi sa fie doar o suprapunere de idei … pentru ca totusi pestele ramane un aliment foarte sanatos.

    • Vienela October 14, 2012 at 5:44 am

      Acolo facea trimitere, dar motivul ascuns era lipsa alternativelor.
      Nu contest, pestele chiar este un aliment sanatos.

  • elly weiss October 13, 2012 at 7:25 am

    Faza cu pestele se potriveste si la mine. Sunt fana peste, chiar si aseara am mancat. Eu imi aduc aminte ca erau si cutiile cu creveti, cu pelete de creveti. Pe care le bagau atunci pe gat la orice cumparatura mai acatarii care se facea. Mie imi placeau peletele alea, imi pare rau ca azi nu mai sunt.
    Da, mor de drag dupa articolele astea cu cautari 🙂
    Am si eu ultimele cautari mai haioase, o sa pregatesc o postare, azi sau maine 😉
    Inca nu am adormit…

    • Vienela October 14, 2012 at 5:46 am

      Da, uitasem de crevetii coreeni. Mult timp am evitat sa gust. Apoi le-am simtit gustul si inca ii regret. Se gasesc acum pelete, dar nu se compara cu cei de atunci.
      Abia astept sa citesc la tine ce se mai cauta. :))
      Uneori am impresia ca exagerezi cu nedormitul…

  • Radu October 13, 2012 at 7:36 am

    Pe vremea R.S.R.-ului aveam a patra flota de pescuit din lume.
    E adevarat ca acu poti gasi orice peste in magazine, dar trebuie sa te cheme Becali de exemplu ca sa poti avea “nici o masa fara peste” 🙁

    • Vienela October 14, 2012 at 5:49 am

      Din pacate, ai mare dreptate. Pestele este tot mai scump, banii ajung pentru tot mai putine…

      • Radu October 14, 2012 at 9:43 am

        Pentru ca mi-ai facut pofta azi mi-am luat un ton mic proaspat 🙂
        Ma uit acum pe retete cum sa-l fac dar ma gandesc ca la cuptor ar fi cel mai bine 😀

  • Nice October 13, 2012 at 7:47 am

    Apropos de peste, si mie imi place tare mult, desi nu am mai mancat demult. Deh, preferatul meu e tare scump. 😛

    • Vienela October 14, 2012 at 5:50 am

      Si preferatul meu este foarte scump (somonul), dar nu ma deranjeaza sa mananc orice fel de sortiment.

      • Radu October 14, 2012 at 9:44 am

        Incearca platica :))

  • Kadia October 13, 2012 at 7:50 am

    m-ai pacalit! Ma repezisem cu capul inainte sa vad ce minunatii de castane, ghinde şi conuri de brad ai gasit si vrei sa ne arati, imi si imaginam aranjamente si buchete cu bobite de toamna :)))

    • Vienela October 14, 2012 at 5:51 am

      Daca adun astazi de la Brebu niste frunzulite frumoase, voi incerca sa fac un aranjament interesant. :))

  • Kadia October 13, 2012 at 7:58 am

    acum discutand despre peste, pentru ca vad ca este un subiect preferat, pestele e sanatos daca apa din care provine e curata si nepoluata 🙂 Eu nu suportam pestele, probabil tocmai din cauza pestelui congelat. Imi aduc aminte ca mama statea ore intregi la coada la pescarie si cand se intorcea cu 4-5 bucati de macrou era sarbatoare! Facea din ei o gramada de mancaruri, pe care le evitam in cea mai mare masura, de fraiera ce eram, dar de pestele pane cu un mujdei proaspat si mamaliguta calda mi se face asa un dor cateodata. Ciorba de peste inca nu m-a prins desi am mancat in Norvegia cateva castronele si ei stiu s-o faca foarte buna. Iarasi pestele la tava cu lamaie iese bine, doar ca eu consideram ca are prea mult ulei, acum realizez ca saraca mama punea prea putina lamaie care sa taie “grasimea” din sos. Iar cand gasea si icre si facea un lichean de icre cu gris de care sufar dn greu si este printre putinele mancaruri pe care le regret din suflet. Cand ajung acasa intr-un magazin plec negresit cu o cutie de salata de icre, din acelea cu ceapa. Nu mai stiu cum se numeste firma, dar recunosc cutia cu picatele.

    • Vienela October 14, 2012 at 5:53 am

      Stiu ca italienii nu mananca peste de balta. Doar ocenic. In primul rand nu le place mirosul. :))
      Prajit, cu mamaliguta si mujdei imi place mult, mult, mult. Dar nu las in farfurie nici o bucatica, indiferent de care peste am.
      Icre mananc mai rar, dar la peste poftesc mereu. :))

    • Radu October 14, 2012 at 9:47 am

      Incearca o ciorba de calcan.
      Cea mai buna (nu se pune cea facuta de mine) am mancat-o la Neptun

  • Narcis October 13, 2012 at 9:46 am

    @vienela: imi plac raspunsurile tale oferite celor care au ajuns, dar sa speram ca mai intra sa le si vada :)) Tare bv.

    • Vienela October 14, 2012 at 5:54 am

      Si eu sper sa mai treaca pe la mine, dar in general cei care vin dupa cautari gasesc raspunsul in alta parte si nu se mai intorc. :))
      Merci.

  • Radu October 14, 2012 at 9:49 am

    Si apropo Vienela, de unde mai iei 99 de ocale de fier???

  • […] mare, elev în clasa a treia. Gândurile i-au fost întrerupte brusc, la vederea grămăjoarei de frunze şi castane adunate lângă […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.