Skip to main content

Carul alegoric in Italia

Eram în Italia de vreo patru-cinci  luni când, pe la începutul lunii decembrie, familia la care locuiam a început să primească vizite seară de seară. Se adunau în garajul din curte, care garaj era de mărimea unui teren de fotbal.

Erau oameni de toate vârstele, întotdeauna cam 20, care făceau schiţe, scenarii, planuri, beau ceai şi ascultau muzică, ca într-o mare familie. Se pregăteau pentru carnavalul din februarie.

Nu reuşeam să pricep cum nişte oameni maturi îşi pierd serile construind un car alegoric cu materiale cumpărate din banii lor. Stăteam seara cu ei, îi urmăream, îi ascultam şi uneori le dădeam o mână de ajutor.

Italienii au contruit un fel de suport prevăzut cu roţi, peste care au pus o platformă reprezentând o scenă.  Au scris o scenetă, şi-au împărţit rolurile şi au făcut repetiţii, au făcut costume, dar în acelaşi timp au şi muncit la finisarea carului. Acesta reprezenta o navă cu care ei, viitorii piraţi, urmau să se plimbe prin satele vecine la parada carelor alegorice din februarie.

Eu tot nu reuşeam să înţeleg ce îi făcea să fie atât de entuziasmaţi, dar bucuria lor era molipsitoare.

A venit luna februarie, luna multaşteptată. În fiecare zi a lunii câte un sat îşi scotea carul în piaţă, îşi jucau micuţa scenetă şi permiteau copiilor să se urce şi să se joace acolo. Am fost în trei dintre satele din împrejurimi, am admirat măiestria cu care fuseseră construite carele, am râs şi am aplaudat.

La sfârşitul lunii carele din toată provincia au plecat într-un turneu, pentru a fi văzute şi preţuite. Abia când au ajuns în satul nostru am înţeles entuziasmul celor care munciseră doua luni. Muzică, măşti, costume multicolore, confeti, spectacol, atmosferă de basm. Ore întregi au defilat carele, ore întregi ne-au aruncat de la înălţime confeti şi bomboane, ore întregi am cântat cu ei şi m-am simţit copil.

Comments
  • Radu June 26, 2012 at 6:26 am

    Frumos obicei.
    De cand dureaza ?
    Stii ca barbatii raman mereu copii ?

    • Vienela June 26, 2012 at 8:33 am

      Uite ca nu stiu de cand dureaza, dar cred ca nenea google ar putea sa ne spuna.
      Stiu, Radu, am si eu un copil mare in casa. :))

  • Mirela June 26, 2012 at 6:31 am

    E un obicei minunat! Mi-ar plăcea să existe și la noi. Carnavalul de la Veneția tot în februarie este! 😉

    • Vienela June 26, 2012 at 8:34 am

      Si eu as vrea sa avem si noi timp si pofta de asa ceva. Eram intr-un fel blocata in zona aia, nu as fi putut merge la Venetia, desi nu locuiam foarte departe.

  • Denis June 26, 2012 at 6:47 am

    Foarte frumos, si nu e singurul obicei prin Italia … Mai sunt si altele pe care noi nu le tinem … din pacate.

    • Vienela June 26, 2012 at 8:37 am

      Italienii duc si un alt fel de trai. Noua ne-ar fi destul de greu sa ne permitem sa cumparam materiale pentru a construi un car alegoric si mai ales sa pierdem doua luni din viata pentri trei zile. Nu avem posibilitati si nici educatia necesara.

  • zdwub June 26, 2012 at 7:54 am

    Asta este unul dintre lucrurile care imi plac la italieni…au foarte multe obiceiuri de genul:x

    • Vienela June 26, 2012 at 8:38 am

      Intr-adevar, la ei totul este un motiv de sarbatoare.

  • Vladimir June 26, 2012 at 9:02 am

    Pai e teribil de misto sa construiesti orice! Unii, mai ca italienii, fac care alegorice, altii fac masinute, avioane, roboti…care-i diferenta? Pana la urma care-i diferenta intre astea si adunatul in grup la un fotbal pe tarla si o sticla de bere? :D. Tot nu sunt activitati productive, sunt hobby. Hobby-ul nu trebuie neaparat sa aiba o componenta “utila”. E ca sa te simti bine. Si hobby-urile sunt de regula scumpe. Dar merita. Te tin sanatos la cap. As construi la car alegoric categoric. As investi in el. Desi mai tare mi-ar placea sa fac masinarii pentru flugtag (chestia aia de la Red Bull) de exemplu. Cum altfel sa stii ca traiesti daca faci doar ce trebuie si ce e impus de societate (gen mers la slujba si dat banii doar pe utilitati)? Eu-s implicat in multe din astea. Mai ales in construit si concurat cu masinute cu telecomanda. Am vrut sa participam si la Flugtag la Luzern, dar am cam patit-o cu totii in perioada aia si am ratat participarea. Cred ca daca n-as avea mereu genul asta de proiecte m-as deprima grozav.

    • Vienela June 28, 2012 at 2:38 am

      Abia cand au iesit in strada cu carul mi-am dat seama cat de important este sa ai asemenea activitati. Acum as participa si eu cu toata inima si chiar as investi intr-o joaca de felul asta(desi nu o duc prea pe roze). Si nu am uitat musculita ta, am aratat-o tuturor celor care mi-au intrat in casa, am trimis linkul si pe mess, pentru ca mi-a placut mult. Pe zi ce trece ma conving tot mai mult ca tu si Kadia sunteti niste oameni deosebiti, ca nu mergeti cu turma, ci ganditi si traiti frumos. Imi scot palaria in fata voastra.

  • Probiu June 26, 2012 at 9:24 am

    Mergi in Moldova si o sa gasesti acelasi entuziasm al fabricarii costumelor si al carelor alegorice pregatite pentru obiceiurile de iarna

    • Vienela June 28, 2012 at 2:39 am

      Nu am la cine sa merg in Moldova, nici nu stiam ca fac si pe acolo care alegorice. Sper ca nu vorbesti despre caruta cu un brad impodobit. :))

  • Andra June 26, 2012 at 9:57 am

    ce frumooos. cel mai tare mi se pare ca ai avut ocazia sa participi la crearea carului respectiv, nu doar ai asistat la parada.

    • Vienela June 28, 2012 at 2:41 am

      A fost intr-adevar deosebit, am invatat multe stand alaturi de ei seara de seara. As repeta oricand experienta.

  • Foto de inginer June 26, 2012 at 12:00 pm

    Ai trait un moment inedit. Ma bucur ca nu a pierit copilul din tine. Probabil, la competitie participi tot pentru a te bucura. :))

    • Vienela June 28, 2012 at 2:43 am

      Nu se da nici un premiu, nu este chiar o competitie, in concluzie particip pentru “copilul din mine’.
      Din pacate, aseara am aflat ca s-ar putea sa nu se mai tina sambata. Autostrada nu este gata si nu au primit aprobare de la Ministerul Transporturilor.

  • adelinailiescu June 26, 2012 at 12:29 pm

    N-ar fi fost frumos sa te duci la km verde cu un car, nu cu o bicicleta? Ar fi fost si mai comod.

    • Vienela June 28, 2012 at 2:44 am

      Ai fi putut veni si tu fara probleme. Poate anul viitor, daca il construim din timp. Te bagi?

  • Aniela Deby June 26, 2012 at 12:53 pm

    Ce mi-ar place sa ma plimb si eu cu un car:>:D

    • Vienela June 28, 2012 at 2:44 am

      Hai sa facem un car al bloggerilor. :))

  • Bogdan Andrei June 26, 2012 at 2:55 pm

    Ce ciudat… 20 de insi adunati intr-un garaj si consuma ceai! In romania consumau ceva gazos!

    • Vienela June 29, 2012 at 4:06 am

      Era iarna, probabil ai nostri ar fi consumat ceva cu multeee grade. :))

  • Vlad June 27, 2012 at 7:03 am

    Undeva măcar se mai păstrează tradiţiile. În România – mai puţin, din ce în ce mai puţin.

    • Vienela June 28, 2012 at 2:45 am

      Probiu spune ca in Moldova se fac asemenea care, iar eu nu il contrazic, pentru ca nu stiu daca este asa sau nu.

  • elly weiss June 28, 2012 at 4:24 pm

    Frumos! Dar cand ai buzunarele mai mult goale si zeci de griji zilnice, chiar de visezi alegorii, nu le poti pune in practica.
    Din fericire ne mai amuzam si noi, aici, pe bloguri. Nu costa mai nimic, decat timpul in care puteam sa facem carele daca aveam bani :))

    • Vienela June 29, 2012 at 4:07 am

      Asta incerc si eu sa explic uneori. Este un lux sa ai pasiuni, un lux sa ai hobby-uri, un lux chiar si sa visezi. :((

  • Târgul de vechituri | Iubesc Viaţa July 8, 2012 at 2:46 pm

    […] prima zi după ce am ajuns acolo, am ieşit la o plimbare cu prietena mea şi fetiţa ei, să vedem satul, să ne acomodăm cu […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.