Skip to main content

Care este rostul nasilor de botez?

Nu am înţeles niciodată care este rostul exact al naşilor de botez, deşi am şi eu aşa ceva. Poate din cauză că i-am văzut doar de câteva ori în viaţă, poate  pentru că nu am educaţia religioasă necesară, nu ştiu. Dar ştiu sigur că mi-am văzut naşii la propriul meu botez (normal că nu îmi amintesc, dar trebuie să fi fost acolo, nu? ), că i-am mai văzut o dată când aveam vreo patru ani, când am fost cu mama la ei, i-am văzut după încă opt ani, când au venit din Bucureşti să ne viziteze şi am mai văzut-o pe naşa o dată, când aveam 20 de ani. Tot ce ştiu despre ei încape în două, trei propoziţii: au două fete, naşa este educatoare la o grădiniţă, iar naşul este pilot pe elicopter (dacă nu au ieşit la pensie). :))

Dar băiatul meu este chiar mai puţin norocos în privinţa naşilor. Patronii la care lucram în perioada în care am fost însărcinată m-au tot rugat să îmi boteze copilul (nu îl botează preotul? ), dar eu am refuzat politicos şi am ales să îi fie naşi un coleg de servici şi soţia lui. Dar fata lor cea mare şi-a dorit atât de mult să îl boteze, încât colegul meu a decis că ea va fi naşă. Dar, după botez, toţi cei din familia lui îi erau naşi băiatului meu. Ne vizitam foarte des, ne făceam reciproc tot felul de cadouri

După câteva luni, naşa “bătrână”(soţia colegului), văzându-mă intrând pe poartă, îşi strigă soţul:

-Nelule, a venit Vienela cu ăla mic…

Apoi s-a întors spre mine senină şi m-a întrebat cum îl cheamă pe cel mic, pentru că a uitat. :)) Când Ionuţ avea 7 ani, năşica lui, fata colegului meu, o tipă extraordinar de bună, a murit, la doar 30 de ani. De atunci nu am mai intrat în curtea lor decât o dată. Am fost atât de nemulţumită de felul în care se purtau cu nepotul lor, băiatul celei care abia murise, încât mi-am jurat că nu mai calc pe acolo.

Întrebarea mea este: ce rost au naşii de botez, care este motivul pentru care nişte oameni ne sunt naşi, dacă tot nu avem mai târziu legături cu ei?

 

Comments
  • Vladen August 26, 2012 at 2:23 pm

    Uite si eu sunt nas. La protestanti/catolici e important. In caz de deces al parintilor eu si nasa preluam copilul/copiii. Adica avem datoria morala sa-i adoptam si pana si un fel de avantaj fata de altii in ochii legii (desi nu cred sa existe chiar o lege in acest sens). Judecatorul insa tine seama. E lucru important si trebuie sa stii la ce te inhami. Adica chiar exista o datorie morala fata de copilul respectiv si eu unul mi-o iau foarte in serisos. E un fel de safety net pentru copil. In plus, cat traiesc parintii ai o obligatie de “tutore”, moral guidance (nu gasesc acum expresia corecta in limba romana). Eu sunt nas de baiat si ca atare am datoria sa-l invat pe pustiulica diverse chestii.
    P.S: pustiulica e norvegian.

    • Vienela August 27, 2012 at 3:48 pm

      Sa iti traiasca finul! Stiam de el. Asa mi-ar placea si mie sa botez un copil, sa il pot invata, sa fiu un fel de mama pentru el.

    • Irina August 28, 2012 at 6:39 am

      Vlad,nu cred ca e atat de important la protestanti,din ce vad eu.Mi se pare chiar mai putin important decat la ortodocsi.La ortodocsi mi se pare ca se considera un al doilea rand de parinti,si se pune accent pe nasi.La protestanti nu se insista atata pe importanta lor,nu cer sa-i bagi in seama,nu te simti obligat fata de ei.
      Eu mai inteleg importanta nasilor de botez,din motivul asta pe care l-ai spus,dar al nasilor de cununie nu-l inteleg deloc,si vikingul meu,nici atat.Noi am facut casatorie mixta,in biserica ortodoxa,cu nasi de cununie cu care nici nu tinem legatura ca s-au suparat ei pe noi fara motiv si nici azi nu stim de ce. In ziua casatoriei,nasa l-a primit pe sotul meu care habar n-avea ce se intampla cu el in mijlocul atator oameni carora nu le intelege limba, cu vorba : Eu sunt nasa,cea mai importanta persoana din viata ta in urmatoarele 24 de ore.Asta era in ziua nuntii, si sotul meu s-a gandit atunci : hm,oare nu nevasta mea ar trebui sa fie cea mai importanta in ziua asta? Si eu alesesem nasi tineri,pe principiul ca vorbesc engleza si nu au pretentii si nu ne simtitm obligati ca cu niste nasi mai batrani si mai de moda veche,stiind ca deja e ciudat pt viking sa aiba nasi de cununie. Si-n ziua de azi,dupa 10 ani foarte curand, imi zice ca nu intelege obiceiul asta si ca e fara sens,creeaza doar obligatii si nu-i o relatie normala si confortabila.

      • Vladen August 30, 2012 at 11:49 am

        Mai, mie asta mi-a spus doamna aia preot. Daca are dreptate sau nu, marturisesc ca eu n-am stat sa analizez :D. Pe scurt incercam sa scap din bunad cat mai repede, fara sa ma fac de ras si fara se uite tot poporul la mine. Dar mi s-a parut logic, am dat din cap si asta a fost :)). Prietenii mei nu-s religiosi, dar cred ca tin la genul asta de obiceiuri, nu i-am intrebat. Pe mine m-a surprins ca ma vor pe mine nas. Eu-s ateu declarat.

      • Vienela August 31, 2012 at 3:12 am

        Irina, cred ca tu, cand ai ales nasii de cununie, ai fost la fel de inspirata ca si mine cu cei de botez. :))

    • Annarkali August 30, 2012 at 11:20 am

      In caz ca se intampla ceva parintilor, e de datoria morala a celorlalti membri din ambele familii sa adopte sau sa sa se ocupe de cresterea copilului, fara sa fie nevoie de o un cuplu de straini numiti nasi.Adica familia nu e considerata un safety net, dar nasii sunt ? Absurd.

      • Vladen August 30, 2012 at 11:51 am

        Pai din ce zicea doamna asta, e bine ca nasii sa fie din alt clan. Probabil tot din considerente istorice. Familia e safety net daca o ai si daca vrea. Cu nasii e mai formal. Ii intrebi. Nu treubie sa fie straini, pot fi prieteni foarte buni si la ortodocsi am vazut ca pot fi chiar familie. Apoi oricum n-ar fi singurul obicei crestin care pare absurd in secolul asta, dar probabil avea ceva explicatii rezonabile in secolele trecute.

        • Vienela August 31, 2012 at 3:18 am

          Sunt si cazuri in care oamenii se simt mai legati de prieteni(pe care au posibilitatea de a-i alege), decat de familie. In asemenea cazuri, Vladen, este normal sa isi doreasca sa le ramana copiii in grija nasilor.
          Probabil in trecut nasii erau alesi in functie de averi si de influenta. :)) Nu ca acum nu ar mai fi cazuri. :))

      • Vienela August 31, 2012 at 3:14 am

        Da, si eu ma gandesc ca familie este sau ar trebui sa fie prima care sa preia responsabilitatea copilului si abia in cazul in care nu exista alti membri ai familiei sau nu sunt interesati sa vina randul nasilor.

  • spanac August 26, 2012 at 2:38 pm

    aia te nashesc. aia e rolul lor
    ca si la nunta
    cica ai doilea parinti
    un fel de polm, datina
    citeste si la mine sa vezi ce si cum, gand la gand cu bucurie fu asta cu nasii, botez, nunta si matrapazlacuri

    • Vienela August 27, 2012 at 3:49 pm

      Am citit. Ne-am mai potrivit noi la subiecte odata. 😉
      Asta este teorie, ca practic… nici nu as mai stii cum arata nasii mei, daca nu i-as vedea in poza de la nunta lor. :))

  • ceska777 August 26, 2012 at 3:15 pm

    Am pierdut un ditai pomelnicul de comentariu…. reiau. Nasii sunt exact atat de importanti pe cat ii consideri tu ca sunt. Daca ii pui doar ca sa fie asa conform traditiei atunci asa si vor fi. Multi dintre ei. Multa lumea nu e constienta de responsabilitatea pe care o preiei in momentul in care nasesti un bebelus. Caci esti chemat sa ii fi parinte spiritual si fizic in momentul in care ar ramane fara parinti. Asa ca fiind si parintii constienti de acest rol al nasilor ar trebui sa ii aleaga pe masura. Eu nu sunt nasa, mi.as fi dorit sa am onoarea asta la cel putin doua prietene pana acum. Au ales altfel sni nu cred ca mai bine. Dar asta e. La fiul meu am ales nasi pe spranceana: sora mea si fratele sotului. Am zis sa aibe si aici si in Romania parinti spirituali. Pe sora mea, matusa lui gaza o striga Nasa! nasa e tare mandra de asta. Despre U, stie ca ii e unchi si nas. e si de el mandru. Nasul e un pic distant dar foarte atent si grijuliu la o adica. Pe mine m-a impresionat faptul ca desi fiica nasului, nepoata mea nu e botezata el a acceptat sa imi boteze fiul. Si nu a fost usor caci botezul a avut loc in Romania. Am importat familia germana: soacra mea cu sotul ei si baietii lor, cumnatul meu cu sotia si fiica el fiind nasul. Nasa din Romania era intr.o relatie dar a inteles ca ne dorim pe cineva care are legaturi de sange cu gaza drept nas. Si acum sunt dublu legati de gaza amandoi nasii. Prin sange si prin ceremonia botezului. Sunt convinsa ca vor veghea asupra gazei, il vor ajuta daca va fi nevoie si vor incerca sa ne substituie pe mine si pe sotul meu daca ar fi vreodata cazul.

    • Vienela August 27, 2012 at 3:52 pm

      Nu am vrut sa imi boteze cineva din familie, pentru ca la ei oricum ma asteptam sa imi fie alaturi, iar colegul meu si familia lui imi erau dragi. Dar viata mi-a dovedit ca m-am inselat.
      Voi sunteti niste norocosi. Sper sa nu fie nevoie ca nasii sa devina altceva.

  • ceska777 August 26, 2012 at 3:18 pm

    Eu nu pot concepe cum poti alege ca nas, ca e de cununie sau de botez, pe cineva asa dupa ureche…… trebuie sa ma lege un fir invizibil dar trainic de acea persoana…..

    • Vienela August 27, 2012 at 3:53 pm

      Tocmai din acest motiv am refuzat sa imi las copilulsa fie botezat de patronii la care lucram. Nu aveam alta legatura cu ei, decat ca eu munceam si ei ma plateau.

  • CostinC.info August 26, 2012 at 4:36 pm

    As vrea sa iti raspuns la intrebare, dar nici eu nu stiu. :)) :”>

    • Vienela August 27, 2012 at 3:53 pm

      Uite ca aflam amandoi de la ceilalti. :))

  • Foto de inginer August 26, 2012 at 4:50 pm

    Teoretic – rolul lor este ca cel descris de Vladen si Ceska777.
    Practic- se intampla cum ai povestit tu, in majoritatea cazurilor. 🙁

    • Vienela August 27, 2012 at 4:01 pm

      Din pacate… Nasii mei erau oameni buni, dar viata ne-a dus departe unii de altii, fiecare si-a vazut de problemele lui…

  • adelinailiescu August 26, 2012 at 5:00 pm

    In gasca noastra fiecare e nasul celor care au urmat la rand, la cununie.DEci cand ne intalnim toti, nu auzi decat “nasicule” in sus, “nasica” in jos.Orice nas isi are nasul! Iar ultimul fin din gasca i-a botezat copilul primului nas.Ati inteles ceva?:)))Si toti suntem cam de-o seama, barbatii au fost colegi din liceu.Iar noi, femeile, ne-am adaptat repede.

    • Vienela August 27, 2012 at 4:02 pm

      Am vazut eu ca nu te scapa nasu’ din priviri, iti comenteaza toate articolele. :))
      Cred ca este tare frumos la voi, cand va adunati toti.

  • Minnie August 26, 2012 at 6:05 pm

    Cred ca este o forma de prietenie foarte apropiata chestia cu nasitul…..
    Eu una asa o vad, desii copii acum habar nu au cine le-a fost nasi desii unii sunt familie. Orice minune tine 3 zile…

    • Vienela August 27, 2012 at 4:03 pm

      Nici Ionut nu prea ii mai tine minte. Nu a uitat-o totusi pe Marina, cea care l-a tinut in brate si care a murit mult prea tanara. A iubit-o.

  • Mirela August 27, 2012 at 6:14 am

    Unii au rost, alții nu, depinde cât de oameni sunt și nașii!
    Chiar am găsit ceva legat de nași pe încă un blog prieten, așa că las un comentariu similar. Eu nu am avut nași de botez. Mama era urmărită încă din facultate pentru ”origini nesănătoase” (fratele buncii a fost ucis la Craiova de către comuniști),tata era venit de la București în ziua botezului, așa că atunci când preotul a făcut sfeștania casei după moartea străbunicului meu (un preot de vază la rându-i), eu am fost botezată acolo, în casa în care locuiau străbunicii. Nași mi-au fost toți cei prezenți! Dar de botezat, sigur preotul m-a botezat!
    Vienela, să ai o săptămână cu reușite! 🙂

    • Vienela August 27, 2012 at 4:05 pm

      Dar nici unul nu ti-a ramas apropiat, nu? Cred ca le-a fost greu parintilor tai.
      O saptamana buna si tie, Mirela!

  • elly weiss August 27, 2012 at 6:20 am

    Nu e cine stie ce rost. Teoretic, exista unul. Nu ca acela pe care il spune Vladimir, cel putin nu la ortodocsi. In familia noastra, pana pe vremea bunicilor, de ambele parti, era ceva de care se tinea cont, parea a fi important pentru toti. Societatea insa a evoluat mult in sensul ca oamenii nu mai au timp. Nici macar sa fie nasi. Daca intelegi la ce ma refer. A devenit un automatism, ca atatea altele, ceva ce trebuie bifat. Pana si botezul la biserica a devenit cam la fel. O recunoastem sau nu…asta e adevarul.

    • Vladen August 27, 2012 at 7:03 am

      Habar nu am cum o fi la ortodocsi, dar daca la voi si-a pierdut sensul social nu inseamna ca asta s-a intamplat peste tot. Am observat si eu ca nu preau au “substanta” sociala ritualurile ortodoxe de unde nici n-au prea influentat ortodocsii soarta lumii sau a tarilor unde activeaza. La protestanti (si cred ca si catolici) rolul este de “parinte spiritual” + ai o datorie morala de a creste copilul in cazul decesului parintilor. Am fost instruit inainte sa “prestez” de catre doamna preot (la ei au voie si femeile sa fie preoti), ca sa fie sigura ca inteleg care mi-e rolul. De fapt de asta a si fost inventata idea de nas. Asta-i substratul social al unui ritual tampitel. Restul e blah-blah religios. Dar era pe vremuri o strategie buna anti-orfani si de asigurat apartenenta copilului si la un alt clan. Macar ca nasii se jenau sa nu se achite de datorie. Evident, era mult mai logic pe vremuri cand mortalitatea era mai mare si durata medie de viata mai scurta. Plus conflicte recurente.
      Eu unul nu dau doi bani pe componenta religioasa a botezului. Sunt ateu si toate ritualurile, indiferent de cult, mi se par niste prostii. Ba chiar botezul mi se pare un fel de incalcare a drepturilor. Ar trebui sa se faca la majorat in ce religie alege botezatul. Dar nu asta-i ideea. Pe mine ma preocupa componenta laica. Adica aia cu datoria morala fata de copil. Cu sau fara parinti. Din punctul asta de vedere aplaud ideea de nas. E mai sigur decat un fond bancar in caz ca ramane copilul orfan (se poarta pe aici). Eu unul ma voi achita de datoria laica. Cat priveste ideea de “parinte spiritual”, o privesc ca pe datoria mea de-al invata pe plod diverse + sa gandeasca. Laic. Stiintific. Ma gandesc ca m-a placut ma-sa daca m-a ales pe mine nas. Adica stia ce face…:))

      • Vienela August 27, 2012 at 4:10 pm

        Vladen, imi place mult si aici ma rept, ideea de a ingriji alaturi de parinti, un copil botezat. Este o raspundere pe care as prelua-o bucuroasa.
        In rest, habar nu am care sunt exact implicatiile religioase.

      • elly weiss August 27, 2012 at 5:53 pm

        Pai, Vladimir, eu sunt tot atee :))
        Faceam doar un fel de alaturare de chestiuni. Incercam sa explic ce se intampla fiindca eu cam stiu ca asa este in religia otodoxa. Caci treaba asta cu nasitul are legatura cu religia de fapt. Acte civile nu se fac de asa mult timp. Inainte au fost cele bisericesti…asa ca…pana la urma tot la religie ne raportam. Pe care eu nu dau nici doi bani.
        Da, si la catolici tot asta e ideea de nas, ca un copil sa aiba o plasa de siguranta, in caz de…

    • Vienela August 27, 2012 at 4:06 pm

      Am auzit multe fete ca vor sa boteze copii, de multe ori chiar fara sa cunoasca inainte familia, doar pentru a-si spala pacatele facute prin avorturi. Asta mi se pare urat rau si fals.

  • Florin Morosan August 27, 2012 at 6:43 am

    Eu am avut 13 nași de botez, dintre care unul a murit.
    Mă crezi când îți zic că pe unii nici măcar nu îi cunosc? Vorba ta, au fost la botez, după care nu i-am mai văzut ca pe cuc la sânziene … 🙂
    Care e rolul lor? Probabil să te țină în brațe când ești botezat și trebuie să fi plimbat prin brațele tuturor nașilor …
    Și eu sunt naș, de trei fete. La mine se zice că un băiat e bine să boteze prima oară o fată, iar o fată să boteze prima oară un băiat. De ce anume, nu știu să zic.

    • Vienela August 27, 2012 at 4:11 pm

      Am inteles de la niste vechi colege ca este bine sa botezi baiat, pentru spalarea de pacate. Adica ele ce vor, sa il mituiasca pe Dumnezeu? :))
      Cum de ai avut atat de multi nasi? Sau a fost ca la mine, tot familionul?

  • cotos August 27, 2012 at 6:56 am

    Eu tin legatura cu nasii foarte strans…Ne vedem lunar, au fost langa mine la fiecare moment din viata, si mereu m-au ajutat cum au putu..Poate sunt eu asa mai norocos…

    • Vienela August 27, 2012 at 4:12 pm

      Sigur esti norocos sau parintii tai au stiut sa aleaga bine.
      Singura mea amintire despre nasul meu este din ziua in care m-a plimbat pe deasupra unitatii cu elicopterul. :))

  • aA August 27, 2012 at 8:53 am

    situatia difera de la caz la caz si daca nu crezi, este clar ca ritualul e doar o formalitate, dupa cum va fi si relatia ulterioara dintre nasi si fini. cunosc familii care tin foarte stransa relatia, ma uit la noi, care am avut nasi prieteni de care cu anii ne-am indepartat.

    • Vienela August 27, 2012 at 4:15 pm

      Eu am avut mereu o problema cu biserica, chiar si la botez au fost cateva momente penibile. Si copilul trebuia botezat de cineva, iar in perioada aia astia mi s-au parut cei mai potriviti. M-am inselat.

  • Cristina August 27, 2012 at 10:25 am

    Nasul rosteste Crezul in locul copilului, acesta este rolul lui. Taina Botezului se infaptuieste in momentul rostirii Crezului si in cel al scufundarii copilului in Cristelnita. Ritualul botezului simbolizeaza moartea si invierea intru Iisus Hristos, prin scufundare in apa (moartea simbolica in viata pagana) si iesirea la suprafata (invierea in noua religie calauzitoare). Scufundarea in apa se face de trei ori in numele Sfintei Treimi, temelia Bisericii Crestine.

    • Vienela August 27, 2012 at 4:19 pm

      Deci asta este rostul religios al nasilor. Multumesc pentru lectia clara pe care ne-ai oferit-o.

  • mixy August 27, 2012 at 12:24 pm

    îmi place ideea de naş la catolici şi chiar îi înţeleg rostul acolo. La ortodocşi în schimb văd foarte des distanţă sau mândrie. Sau pur şi simplu prietenie.

    • Vienela August 27, 2012 at 4:22 pm

      Mi-ai adus aminte de ceva. Am inteles ca unele familii pun conditii inainte de botez. Sa aleaga nasii numele pe care sa il poarte copilul, daca intre ei vor fi pretentii de cadouri la fiecare sarbatoare…
      Imi place mult mai mult tot ce au catolicii si nu ma refer doar la botez.

  • Rudolph Aspirant August 27, 2012 at 2:17 pm

    Eu cunosc o familie de catolici care au luat in grija lor 3 copii fini de-ai lor, de varste toti sub 10 ani, ramasi orfani in urma decesului parintilor lor intr-un accident de masina. Este, intr-adevar o raspundere deosebit de mare, mai ales ca acesti nasi nu erau nici ei ff in varsta, cred ca aveau sub 30 de ani sau abia 30 cel mult cand s-a intamplat acel accident, nici macar nu aveau copii ai lor sa zici ca aveau experienta, dar niciodata nu si-au pus problema ca nu ar fi datoria lor, pur si simplu au facut-o asa aproape automat, ca si cum era total subinteles, (si de fapt pt ei fusese ceva subinteles si asumat). Am vorbit o data dupa vreo 3 ani cu ei, si se pare ca se descurcau chiar bine, desi erau, desigur, ff obositi si ff ocupati. Dar nu mi-am dat seama de nici o urma de dubiu sau ceva de genul asta, pur si simplu lor, din punctul lor de vedere li s-a parut ceva deosebit de natural. Si eu am admirat asta. NU cred ca am cunoscut multe persoane pe care le-as crede real in stare sa faca asa ceva in mod atat de competent cum i-am vazut pe acestia…desi, desigur, nu stiu daca tine de religia catolica, ci mai mult de “stofa” acestor oameni, si de faptul ca intr-adevar si-au luat rolul de nas ff serios.

    • Rudolph Aspirant August 27, 2012 at 2:32 pm

      Eu pe nasii mei nici nu ii cunosc, desi stiu ca mama are telefonul nasei in agenda de telefoane, (in care eu cotrobaiam destul de des si daca dadeam de un nume necunoscut, imediat incercam sa aflu cine e !) Am mai povestit asta, dar eu am fost botezat asa aproape din greseala, ca ma nascusem prematur si pe urma m-au adus acasa si cred ca numai la botez nu se gandea mama, cand trebuia sa ma hraneasca ca pe puii de cimpanzeu cu pipeta si cu lingurita…si pe urma, intr-o zi dupa ce implinisem deja vreo 5 luni, poate chiar 6, ca se facuse primavara, dupa cat mi-a zis mama, a venit in vizita acea nasa, careia mama si tata ii spuneau nasa si pe atunci, desi ei nici nu se casatorisera religios, insa erau niste prieteni de familie de-ai lor care avusesera ei intentia sa fie nasi de casatorie pt parintii mei, si de acolo le ramasese porecla de “nasii”, dar era mai mult o barfa din partea parintilor mei fata de insistentele lor sa fie ei nasi decat ceva autentic, ca nici macar prieteni ff buni nu erau, (ca parintii mei aveau alti prieteni cu care se vedeau mult mai des decat cu acestia). Si a venit acea nasa in vizita si afland ca eu nu eram botezat, efectiv a nascocit o stratagema pe loc ! I-a zis ceva lui mama de gen ca vrea sa ma scoata la plimbare o ora ca sa se odihneasca mama, si efectiv mama mi-a zis ca m-a luat si m-a dus la o biserica de cartier (era in sect 5 la vremea aia), si habar nu am cum l-a convins pe preot efectiv fara nici o pregatire (ca nu imi vine sa cred ca fusese vreo “conspiratie” din partea ei pregatita mai dinainte) sa ma boteze, si pe urma m-a adus acasa si m-a pus in brate lui mama si i-a comunicat ca mi-a salvat sufletul ! Si efectiv cred ca mama a ramas cu gura cascata, dar dupa aia i-a zis ceva gen “multumesc, dar nu era cazul sa te obosesti”, si dupa aia i-a notat numele in agenda, si cred ca o mai suna din cand in cand de ziua ei, dar zau daca a mai invitat-o vreodata in vizita ! Si uite asa eu nu am apucat sa imi cunosc nasa, desi la un moment dat tin minte ca o intrebam pe mama sa imi spuna cum arata, macar asa din curiozitate ! Zau, era si a ramas o persoana ff misterioasa pt mine ! Si mama mereu zicea ceva vag, de gen, a “pai, nu stii, nu ti-am zis, e nasa aia care te-a botezat pe tine asa pe nepusa masa, e o persoana draguta cum sa fie ?!…Sunt ei mai ciudati, si cam nebuni la creier, dar ce conteaza asta, sunt totusi draguti si buni la suflet !”

      • Vienela August 27, 2012 at 4:26 pm

        :)) Incredibil. Eu cred ca ii dadeam si doua palme, daca se ocupa de salvarea sufletului copilului meu fara sa imi ceara acordul. :))
        Dar intr-o zi va voi povesti ce botez nebun am avut eu. Unele femei sunt ciudate sau chiar mai rau. :))

        • Rudolph Aspirant August 29, 2012 at 10:48 pm

          Si cand te gandesti ca nu am nici macar un certificat de botez, macar o poza cu musafiri gatiti in rochii luxoase, o amintire macar… ! Chiar, la botezul crestin ortodox se dau cadouri copilului ? Si am citit ca mama nu are voie in biserica. E adevarat ? Cred ca initial o fi fost pt ca sa se evite ca mama sa nu se repeada sa-i traga una in cap la preot cand ii baga bebelusul speriat in apa…zau, eu ma gandesc ce poate sa fi fost in sufletul unei mame din regiunea Romania, sau din orice regiune la vremea cand abia se introdusese crestinismul cu botezul de tip ortodox acolo…cred ca s-o fi speriat un pic, oricat i s-ar fi explicat ce inseamna Taina Botezului asa la figurat…ca totusi e un bebelus mic si ii mai si baga capul sub apa…Domane fereste ce-o fi fost in sufletul acelor mame mai nou crestine. Zau, NU fac misto la nivel ironic, chiar ma gandeam asa la nivel de incercat sa-mi inchipui cum si de ce..poate ca la vremea aia nici nu se facea baita la bebelusi acolo ca le-o fi fost oamenilor frica sa nu raceasca, si preotul nou crestin ortodox voia sa le arate si ca igiena cu apa este OK daca este efectuata asa in mod corect si sub supraveghere de nas…ma gandesc ca totusi preotii aia crestini chiar aveau si rol de educatori de oameni care totusi la acea vreme chiar ca nu stiau mare lucru, probabil ca nici prin cap nu le trecea, in traiul acela zilnic probabil destul de greu, sa se gandeasca la lucruri asa mai filozofic abstract, plus ca se stia ca atatia bebelusi efectiv nici nu prea supravietuiau primele luni, deci daca apucau sa supravietuiasca trebuiau oamenii sa fie educati sa nu le mai fie frica, sa fie OK sa inceapa sa le faca si baita din cand in cand. Cred ca a fost bine intentionat per total pe atunci pe la inceputuri.

          • Vienela August 31, 2012 at 3:10 am

            Tin minte ca la botez nu m-a lasat preotul sa intru in biserica pana nu mi-a citit dintr-o carte, el stie ce a zis, ca eu eram departe cu gandul. :))
            La petrecere copilul a primit bani, iar a doua sau a treia zi, cand s-a mai facut nu stiu sigur ce(ceva legat de mir), a primit cadouri.
            Interesanta teoria ta, legata de baie si este chiar probabil sa contina un sambure de adevar. :))

    • Vladen August 27, 2012 at 3:58 pm

      Pai Rudolph, daca accepti sa te bagi (DUPA ce ti se explica) nu mai poti da inapoi. Ar fi prea neonorabil. Daca nasului i se pare ca-i o responsabilitate prea mare, e normal sa zica inainte de a accepta si sa le dea parintilor o sansa sa gaseasca pe cineva mai competent. Eu personal n-aveam idee cum e la luterani (n-aveam eu idee nici cum e la catolici sau ortodocsi sau orice alt rit), dar mi-au explicat intai ei si pe urma doamna aia preot de acolo. Care a avut o gramada de rabdare sa ma instruiasca cu tot ce trebuie sa fac. Acum, cand am sa-l botez pe al doilea, ma indoiesc ca mai e nevoie de explicatii, dar daca le mor parintii, bineinteles ca n-as ezita sa-i iau eu. Exact asta m-am legat sa fac. Stiam ce fac cand am zis da. Daca nu-mi convenea ziceam nu. N-am cum sa dau inapoi si n-as vrea.

      • Vienela August 27, 2012 at 4:29 pm

        Nici macar nu stiam ca la protestanti sunt si femei preoti. Ai spus si mai sus, dar am trecut repede peste ideea aia. Cum sunt acele femei? Fata de preotii ortodoxi pe care ii stim noi si chiar fata de cei catolici?

        • Vladen August 27, 2012 at 7:13 pm

          Nu la toti protestantii. Unii accepta. Cred ca depinde si de tara. Pustiul e Norvegian, cred ca prima femeie preot a fost in 1961 in Norvegia (in orice caz anii ’60). Cum era? Pai ca o doamna draguta, dar care starnea si respect. Ca o diriginta cu multa experienta si foarte rabdatoare cu care nu-ti venea sa faci pe nebunul. Desi nu-i impartasesc viziunile n-am avut nici o tendinta sa o contrez. Ba chiar am placut-i si am respectat-o cat am interactionat cu dansa. Si asta e mult venind de la mine fiindca in general nu rezist sa nu scot din pepeni preotii. Ma enerveaza si-mi vine sa-i agresez. Cu ea n-am avut nimic, ba cum spuneam, m-a impresionat cu rabdarea. Vrei sa pun poze de la botez pe FB sa vezi cum arata?

          • Vienela August 28, 2012 at 6:39 am

            As vrea sa o vad, cu toate ca ai descris-o foarte bine.

        • Rudolph Aspirant August 28, 2012 at 1:26 pm

          Eu cunosc deja vreo 2 femei preot luteran Norvegian si una din ele este si de orientare lesbiana si traieste in concubinaj cu o alta femeie, pt ca, desi in Norvegia casatoria este permisa intre persoane adulte de orice orientare sexuala, efectiv nu cred ca Biserica Norvegiei permite casatoria gay, (concubinajul fiind altceva, fiind doar ceva legat de Legea civila a Familiei, in care Biserica Norvegiei nu se baga, si chiar si lucratorii bisericesti pot beneficia de anumite legi, ca de ex aia cu concubinajul este importanta in caz de copii si de mostenire). Exista o factiune a Bisericii Norvegiei care incearca sa promoveze si casatoria gay, dar inca nu e OK la nivel oficial general.

          Biserica Norvegiei, care e de rit luteran, este ff autonoma de luteranismul international, (care ala si asa are niste conflicte cu Vaticanul pe relatia sa ecumenica internationalista oricum pt ca permite o autonomie locala cam mare), si in acest moment, desi inca mai are ceva puteri constitutionale, (desi ele sunt ffff mult restranse de cat erau initial) si face parte si din Consiliul Regal, in general se straduie atat politic si social sa isi mentina o bruma de influenta, pt ca in mod real lumea nu e de loc credincioasa, absolut de loc, si nici politicienii prin urmare nu prea vor sa se afiseze cu preotul langa ei, (pt ca ar deveni ff nepopulari daca ar face-o), si in general Biserica Norvegiei, desi este o biserica ff serioasa a cam facut circ in ultimii ani ca sa se dea dupa voia poporului, si pe de o parte e OK, dar pe de alta mi se pare cam oarecum ciudat si mie ca venind din partea unei biserici, plus ca permite o democratie destul de mare de diverse opinii in randul ei, adica s-a dat efectiv dupa societate, in mod deosebit de flexibil politic, chiar mai neobisnuit de flexibil decat as fi crezut eu ca este posibil plus si asa ff rapid.

          Nu stiu daca as putea descrie preotii Bisericii Norvegiei (fie masculini fie feminini) ca fiind oameni “seriosi”, adica in sens de “gravitate”, ca de seriosi si sinceri ei chiar sunt, mie preotii feminini mi se par mai mult la atitudine cam cum erau calugaritele catolice post Vatican 2 (adica prin anii 60 cand s-a permis o liberalizare si nu a mai trebuit sa poarte coiful ala alb si valurile alea negre pana in pamant si au inceput sa se implice social mai mult, desi la catolici au fost social implicati si la TV si in filme, spre deosebire de luterani, care au fost mai mult cu implicatul la nivel de strada si eventual si in niste misiuni in Africa), dar per total, zau, preotii norvegieni nu sunt oameni pe care eu personal m-as gandi in primul rand sa ma bazez daca as avea eu personal o dilema etica cu posibile implicatii teologice serioase, desi ma rog, o fi vreunul expert in asa ceva, dar zau, eu nu la un preot norvegian m-as gandi din prima…poate e o prejudecata pt ca nu cunosc religia asta prea bine, in general nu cunosc de fapt de loc religiile (inclusiv alea organizate, organizate prea bine de loc, dar asa ma gandeam la mine, daca as avea eu personal nevoie de un preot pt mine personal, zau, nu cred ca m-as opri la un luteran Norvegian, probabil ca mi-as alege un luteran American daca as vrea sa ma relaxez, si un catolic daca as avea o problema de etica legata de biotehnologie (de ex clona, sau mame surogat), si un ortodox crestin daca as avea vreo dilema etica personala, (din fericire eu pe alea mi le-am rezolvat de mult, si tocmai poate si un pic din cauza ca am avut norocul sa ma intalnesc o data cu parintele Galeriu din Bucuresti, cand aveam 14 ani, care pur si simplu mi-a urat succes sa imi descurc singur problemele, si chiar a zis ca e ff frumos ca pun intrebari, ca e ceva admirabil, inclusiv intrebari care nu tin probabil de domeniul lui, deci mie personal mi-a dat incredere in propriile mele abilitati, iar el a scapat de mine ! Si nu zic asta ironic de loc…efectiv l-am admirat in clipa aia cred si nu am sa-l uit efectiv niciodata ce intr-adevar etic si total super-super- competent educativ s-a purtat cu mine, cred ca din cauza lui eu personal am mentinut un respect autentic pt BOR, ca daca a existat acel preot si profesor de Teologie acolo la vremea aia, e imposibil sa nu se fi prins ceva si de BOR de la vremea lui.)

          • Vienela August 31, 2012 at 3:22 am

            Incredibil. Chiar atat de multa libertate ofera biserica norvegiana? Adica renunta de bunavoie la puterea pe care o are, de a manipula masele? Incepe sa imi placa. :))

    • Vienela August 27, 2012 at 4:23 pm

      Ai dreptate, Rudolph. Nu tine de religie, ci de omenie. Asemenea oameni sunt rari si pretiosi. Jos palaria in fata lor!

  • Irina August 28, 2012 at 6:46 am

    Ca sa las si un comentariu la subiect si nu doar raspuns, depinde de persoane.Nasii fetei celei mari sunt cei de care ziceam mai sus,de cununie ai nostri,deci e clar ca ea nici macar nu-i mai cunoaste,dar nici ei nu s.au interesat de ea nici macar cand inca eram in relatii de vorbit. Nasa mijlociei e prietena mea buna din scoala generala,ea e pe alt continent,dar de ea m-am bucurat ca a vrut sa boteze,asa ne.am vazut si noi dupa vreo 18 ani. Iar nasii celui mic sunt minunati,desi eu doar pe el il stiam ca amic din timpul liceului,insa a fost cea mai buna alegere,ne intelegem de minune si ne-am apropiat cu ocazia asta. Depinde deci de oameni si de cum privesc ei relatia asta si ce asteapta de la ea. De partea cealalta a baricadei, noi suntem foarte relaxati.

    • Vienela August 28, 2012 at 1:44 pm

      Eu am incercat sa am o relatie buna, apropiata, cu nasii copilului, dar ma durea vazand ca nu ii stia nici macar numele. Macar daca ar fi avut un pic de tact, sa nu spuna asta in fata mea. Dar ceea ce m-a indepartat de ei a fost comportamentul fata de nepotul ramas fara mama. Poate intr-o zi voi povesti mai pe larg…

  • Nașii de botez September 4, 2012 at 1:23 pm

    […] zilele trecute la Vienela un articol în care ea se întreba care este rostul nașilor de […]

  • Mustrări de conştiinţă | Iubesc Viaţa September 13, 2012 at 3:05 pm

    […] Naşa băiatului meu s-a despărţit de soţul ei la scurt timp după ce mi-au botezat băiatul, doar ei ştiu din ce motive. Normal că nici nu mă interesează. Dar a rămas  cu un copil, pe care trebuia să îl crească singură. Un băieţel de 4 ani. A ales să plece în străinătate la muncă, pentru a câştiga mai mulţi bani, lăsând copilul la părinţii ei. […]

  • Speranta July 14, 2015 at 6:06 pm

    Buna ziua, eu am botezat baiatul fratelui meu acum 5 anisori, acum sunt eu insarcinata si ne dorim multsa ne boteze fratele meu si sotia lui doar ca am auzit ca nu ar fi bine ! Oare asa sa fie ?

    • Vienela July 14, 2015 at 6:29 pm

      Buna, Speranta! Cred ca un preot ar fi cel mai in masura sa iti spuna daca e bine sau nu.
      sarcina usoara iti doresc!

      • Speranta July 14, 2015 at 9:23 pm

        Sarut mana mult. Preotul ne a zis ca nu e bine , dar eu nu pot sa inteleg de ce nu ar fi bine ! 🙁

        • Vienela July 14, 2015 at 9:28 pm

          Sincera sa fiu, eu nu acord mare importanta acestor temeri, caci nu le gasesc explicatii logice, insa nici nu vreau sa imi impun parerea in fata altora, mai ales daca este vorba despre oameni cu teama de Dumnezeu si de cele sfinte.
          As spune sa intrebi si alt preot totusi…

  • Daniela July 14, 2015 at 8:24 pm

    Ei boboteaza… :))))

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.