Skip to main content

Capcana pentru piţigoi

În timpul cercetărilor, copiii observă un pițigoi aflat în zbor. Precizează o adaptare a sistemului respirator al pițigoiului pentru zbor.

Pițigoiul, pasăre fiind, respiră prin plămâni. Eficiența cu care funcționează plămânii păsărilor este una dintre cele mai interesante adaptări, absolut necesară efortului făcut de pițigoi și de alte păsări în timpul zborului. Cele două nări, situate deasupra ciocului, comunică cu cavitatea nazală, unde aerul este filtrat, încălzit și umezit.

În timpul zborului, cutia toracică devine rigidă, iar rolul sacilor aerieni este preluat de către musculatura de zbor.

O alta adaptare interesanta este legata de faptul ca pitigoiul, ca si alte pasari, poate respira si prin gura, cu ajutorul choanelor choana este orificiul posterior al foselor nazale, prin care acestea comunica cu faringele).

Bronhiile primare se divid in plamani in cate 4 perechi de bronhii secundare. Acestea se ramifica formand parabronhii. La randul lor, parabronhiile formeaza paleopulmonul si neopulmonul (din parabronhiile laterale, prin care se face si comunicarea cu sacii aerieni).

Iarna se dovedise a fi lungă. parcă prea lungă şi prea grea. Şcolile fuseseră închise din cauza zăpezii ce căzuse abundent. Ieşeam des la joacă în primele zile ale vacanţei neaşteptate. Construisem cazemate, lăsasem în omăt urme de tractor, călcând cu picioarele într-un anume fel şi mă bulgărisem cu copiii de la bloc până îngheţasem. Dar în acea zi nu se putea ieşi afară. Gerul muşca din obrajii înroşiţi, zăpada trosnea sub tălpile bocancilor, iar tata era liber şi nu era cale să îl conving că gerul nu îmi face rău.

Stăteam în bucătărie dezlegând un careu de rebus când un ciocănit discret în geam m-a făcut să ridic mirată privirea. Cine putea ciocăni în geamul de la etajul trei? Era o biată turturică, mai mult moartă de cat vie, înfometată şi probabil îngheţată de frig. Ceva mai devreme scuturasem faţa de masă şi câteva firimituri căzuseră pe pervaz. Aşa ne-a venit ideea de a hrăni păsările cerului în fiecare zi de iarnă. Mălai, pâine, cotoare de mere, nici un rest de la masă nu se mai irosea. Pervazul ne era mereu plin de păsări (turturele, sticleţi, piţigoi şi nişte păsări mici, albastre, care se agăţau de crengi ca liliecii, cu capul în jos). Învăţaseră să vină dimineaţa la masa, iar noi eram încântaţi de ciripitul lor. Îmi doream să le ating, să le mângâi şi să le încălzesc, însă erau prea sperioase şi la cea mai mică mişcare pe care o simţeau în bucătărie îşi luau zborul.

Stăteam ascunsă în spatele perdelei şi încercam să îmi ţin respiraţia, să nici nu clipesc, pentru a nu le speria. Tata a avut ideea de a întinde o capcană, dornic să îmi facă pe plac, să îmi ofere o pasăre pe care să o am în casă mereu. A făcut ramele capcanei din stinghii de lemn, cărora le-a făcut din loc în loc găuri. În aceste găuri a înfipt electrozi de sudură curăţaţi, imaginând o micuţă colivie. Trapa de sus stătea rabatată. În capcană a pus o felie de şuncă legată cu o aţă. Celălalt capăt al aţei era prins de beţişorul care ţinea trapa ridicată. Când pasărea intra în capcană să ciugulească din şuncă, mişca băţul, iar acesta, în cădere, închidea trapa, transformând pasărea liberă a cerului în captiv speriat.

Îmi doream un sticlete, care mă atrăgea cu penajul său colorat sau o pasăre albastră, uimitoarea pasăre ce stătea cu capul în jos agăţată de crengi. Întâmplarea a făcut ca prima pasăre intrată în capcană să fie un piţigoi. Mi se spusese că piţigoii îşi iubesc atât de mult libertatea, încât în captivitate îşi bagă ghearele în gat, omorându-se. Este un mit. Am ţinut în colivie piţigoi pe lungi perioade de timp, mi-au cântat şi încântat inima, fără să le treacă prin cap să stea nemâncaţi sau să îşi bage unghia în gât. 🙂

pitigoi

Sigur, nu vă sfătuiesc să le întindeţi capcane. Este doar o amintire trezită la viaţă de ciocănitul unui porumbel. Le puteţi hrăni, lăsând resturi de la masă aşezate pe geam, la pervaz. Vă vor face să vă simţiţi bine şi vă vor încânta cu ciripitul lor.

Pentru doamnele care doresc să tricoteze (să croșeteze)și să le facă nepoților sau copiilor un pițigoi de jucărie, am găsit o poză interesantă, din care vă puteți inspira.

pitigoi

 

PS: Pentru ca cineva a ajuns pe blogul meu cu intrebarea ”pe unde respira pitigoiul”, vreau sa fac cateva precizari:

-pitigoiul respira pe narile situate la baza ciocului.

-pitigoiul se hraneste folosind ciocul.

-pitigoiul doarme bagand capul sub aripa.

-pitigoiul are doua picioare pe care se sprijina cand nu zboara.

-pitigoiul zboara folosind cele doua aripi din dotare.

-pitigoiul nu poarta inel de inox, precum omul ce vrea sa fie in pas cu moda.

Comments
  • Radu December 17, 2013 at 6:16 pm

    Dacă mai spun o să fie ca şi când m-aş lăuda prea mult. Clar e nevoie de o pauză! 🙂

  • Tina December 17, 2013 at 6:19 pm

    Ce frumos. Si eu am asa amintiri, doar ca eu ieseam in curte si imprastiam porumb, grau, farimituri. Pasarile se obisnuisera cu mine si veaneau sa manance si din mana, vrabiute, pitigoi, porumbei.

  • Andra December 17, 2013 at 8:02 pm

    si mami hraneste iarna pasarile ce bantuie pe la noi pe la bloc 😀

  • coco December 18, 2013 at 11:06 am

    este superb, nu am vazut de mult timp unul!

  • Intuneric December 18, 2013 at 11:26 am

    Eu le puneam in geam o bucatica de sunca de tara, din care tot veneau si ciuguleau…

  • Ciufulici December 18, 2013 at 10:12 pm

    Mie mi-a intrat în casă un pui de turturică și mi-a stat în balcon timp de vreo 6 zile. Avea geamurile deschise, dar nu a plecat imediat, ba chiar ne lăsa să-l mângâiem! După acele 5-6 zile, a plecat singur, așa cum venise.

  • elly weiss December 19, 2013 at 10:41 pm

    Ce pasare draguta! 🙂 Imi place culoarea.
    N-am avut pervaz. Dar are sora mea fiindca sta la bloc. Si prietena mea are. Dar la ele vin doar porumbei si vrabiute 🙂

  • Bursucel August 21, 2014 at 1:36 pm

    Fain, istoria ta mi-a infirmat teoria suicidului Pițigoiului în captivitate! 🙂
    P.S. Ei, eu căutam pițigoiul și colivia… 😉

    • Vienela August 21, 2014 at 1:42 pm

      Hi, hi, multi vizitatori imi aduce pitigoiul asta, dar nu m-as fi gandit vreodata ca imi va aduce si bursucei… 🙂

  • […] şi puful galben de pe burtă. Am deschis fereastra, i-am oferit o felie de şuncă (ştiaţi că piţigoii adoră şunca?), l-am urmărit cum ciugulea grăbit. Un dialog straniu s-a înfiripat între […]

  • 10 propoziții despre iarnă | Iubesc Viaţa November 14, 2017 at 7:38 pm

    […] A venit iarna, Semne bune anul are, Capcana pentru pițigoi. […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.