Skip to main content

Cand trebuie sai dam papuci lu bebe

Când știe să îi țină în picioare fără să se împiedice prea des, a fost primul meu gând, după ce am trecut peste exprimarea nefericită (cand trebuie sai dam papuci lu bebe). Apoi mi-am dat seama că persoana care a căutat pe google așa ceva ori are copilul foarte mic, neajuns încă la vârsta la care să poarte papuci, ori foarte mare, ajuns la vârsta la care ar trebui să își ia zborul din cuibul părintesc. 🙂

Îi dam papuci lui bebe după ce învață să meargă în picioare, după ce suntem siguri că este stăpân pe picioarele sale, că își poate menține echilibrul și că poate ridica piciorul suficient, pentru a nu se împiedica. Vom avea mare grijă la papucii pe care îi dăm lui bebe (ca să folosesc exprimarea aleasă de mămica sau tăticul ce a căutat așa ceva pe net). Să nu fie prea grei, să stea fix în piciorușe, să poată fi descălțați ușor, fără ca totuși copilul să îi piardă prin casă în timp ce merge.

Dacă acea căutare se referea la un bebe aproape adult, care a uitat că trebuie să se maturizeze, aș spune că momentul potrivit pentru a-i da papucii este atunci când a terminat cu școlile, dar nu s-a deranjat să treacă la nivelul următor. În familia mea există un asemenea specimen (am mai vorbit pe undeva despre el). Ajuns la 30 de ani, încă se mai crede bebele lui mama și se comportă ca atare. Nu își caută de muncă, așteaptă să îi cadă totul din cer (sau de pe cardul mamei sale), nu face nimic toată ziua, ba chiar și fură din casă atunci când banii primiți de la familie nu îi ajung pentru distracție.

Astfel de oameni nu trebuie încurajați în prostia lor. Dacă îi lăsăm să trăiască așa, nu înseamnă că suntem mai buni, că facem o faptă bună. Nu se vor maturiza niciodată, nu vor știi să se descurce în viață, nu vor avea nimic al lor. Ce femeie ar vrea să trăiască alături de un bebe imatur, ajuns la respectabila (în teorie) vârstă de 30 de ani, bebe care nu are nici măcar posibilitatea de a se întreține singur? Să-i dăm papucii atunci când descoperim că are de gând să trăiască pe spinarea noastră întreaga viață!

Comments
  • Teodora Elena January 30, 2014 at 8:19 pm

    Îmi și imaginez un bebe mic și gras, clătinându-se energic 😀

    • Vienela February 1, 2014 at 8:03 am

      Ionut al meu a facut primii pasi in fuga, incercand sa prinda o minge. :)))) Cand si-a dat seama ce a facut, s-a asezat in fund, speriat, si cateva minute nu a vrut sa se ridice. :))))

  • Javra February 1, 2014 at 10:05 pm

    E vina mamei lui, în primul rând, abia apoi a aşa-zisului copil…

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.