Skip to main content

Călătorie în timp

Erizipel, într-o clipă de răgaz, stând tolănit pe fotoliul în formă de măsea de minte, lasă imaginile să se deruleze lin pe ecranul holografic din cabinetul de istorie a religiilor arhaice. Gândurile îi zboară spre ceea ce se întâmplă chiar în acest moment la Setiopil, anagramă după care istoricii recunoşteau repede ruinele unui oraş surprinzător cândva, devenit astăzi loc de pelerinaj şi rugăciune pentru orice călător dornic să-şi afle viitorul. Se propagase ca un arc peste timp credinţa că ar exista acolo un catastif unde fiecare pelerin ar putea să noteze propriile păcate, cu semnătură, pentru a se spăla de ele şi a putea cunoaşte ceea ce va urma. 

Era uimit să vadă cum hoarde întregi de fani luptau, plângeau şi se rugau la locul de veci al Sfintei Vienela. Din prea multă iubire devastaseră cu mâini fierbinţi mormântul străvechi, încercând să atingă moaştele acoperite cu o năframă albă, să le pupe şi, supremă speranţă, să plece acasă cu un oscior din trupul ca o umbră întinsă peste inimi habotnice. Un număr covârşitor de pelerini continua să mărşăluiască dinspre Erizipelatos înspre Setiopil. Întrebau în stânga şi în dreapta dacă era adevărat că sosise anul când profeţia spunea că vor fi scoase la iveală pildele pe care cu dărnicie le împărţise cândva maica Vienela pe world wide web şi aiurea.

Un gând venit pe neaşteptate îl sperie pe Erizipel. Dacă totuşi există un dram de adevăr în această profeţie, rostită chipurile cu mii de ani în urmă de o bloggeriţă zurlie, pe vremea când oamenii mergeau în turmă şi se dădeau deştepţi pe internet? Dacă din senin vor răsări de undeva toate acele pagini despre care se spune că au fost păstrate în taină, criptografiate, transmise din custode în custode, păzite în ascunzătoarea de la poalele Muntelui Satinat? Dacă, în loc să urmăresc pe ecrane holografice mulţimea, m-aş duce direct acolo, să pun mâna pe măcar o pagină, în caz că…? îşi spune el fremătând şi sare din fotoliul în formă de măsea de minte.

*

Căzut în genunchi, Erizipel plânge. A studiat şi a predat atâţia ani istoria religiilor arhaice, fără să bănuiască o clipă că profeţia era adevărată. Pătruns de importanţa momentului, profesorul citeşte ca pe o litanie fragmentul de text pe care reuşise să pună mâna la Setiopil, când paginile scrise de Sfânta Vienela fuseseră scoase din catacombe.

Nu-i dicta niciodată copilului sau prostului! Nu-i spune ce să facă! Te va ignora sau va face pe dos. Vorbeşte-i în pilde, prefă-te că discuţi cu cei de seama/teapa ta şi el va ciuli urechea fără să vrea şi va băga la cap învăţătura, chiar şi una de genul NU înseamnă NU!

Text inspirat de articolul Matildei, de cele 12 cuvinte ale jocului găzduit aici (umbra, calator, ragaz, intrebau, sperie, urmaresc, alba, fierbinti, satinat, repede, catastif, covarsitor.), de tema celuilalt joc (Călătorie în timp), de acest comentariu “Sunteti,….pocaita,nu va suparati ca va deranjes cu intrebarea aceasta,???” şi de discuţiile pe care întrebarea le-a generat pe fb.  :)))

Comments
  • Matilda July 24, 2015 at 8:10 pm

    😀

  • Radu July 25, 2015 at 5:08 am

    Cu canonizarea cum a fost? Trebuie să dai examen? 🙂

    • Vienela July 25, 2015 at 5:21 am

      Nicidecum! Asta-i din treburile interne ale “sefului de trib”. Are si el un catastif unde noteaza pacatele fiecaruia. Cei care aduna in viata cele mai putine pacate sunt automat canonizati. :))))

      • Radu July 25, 2015 at 6:40 am

        Aha, m-am prins. Că nu am nici o şansă! Eu am colecţionat păcate! 🙂
        Şi încă nu m-am pocăit!

        • Vienela July 25, 2015 at 6:41 am

          Ai destul timp! Eu m-am trezit pocaita fara sa vreau. :))))

  • Galben Mitrița July 25, 2015 at 2:44 pm

    Simpatic !

  • Vienela July 25, 2015 at 4:08 pm

    Merci! 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.