Skip to main content

Călare pe motoare

Era una dintre atât de rarele zile însorite și fără pic de vânt de care toată lumea voia să profite din plin ieșind pe străzi în mânecă scurtă și cu zâmbetul lărgit pe chip pentru a merge la picnic sau doar la plimbare. Mi-am băut cafeaua în grabă, am mâncat o ciocolată pentru a alunga febra musculară acumulată în cele patru zile de muncă abia trecute, apoi i-am spus soțului că vreau afară, oriunde, doar să stau la soare. Mergem, dar numai dacă ești de acord să renunțăm o zi la mașină și să ne plimbăm cu motorul, mi-a răspuns el în timp ce își potrivea ochelarii de soare care îl fac să semene a aviator (părerea mea) sau a motociclist (părerea lui). Ce om pe acest pământ, având un strop de spirit de aventură în vene, nu își dorește să umble călare pe motoare într-o zi senină și călduroasă?

Am ieșit în curte. Am aruncat o privire grăbită spre mașina parcată în colțul izolat al străzii. Stai acolo astăzi, Buburuză, păreau să spună ochii noștri aproape orbiți de soarele alb și fierbinte al Scoției. Mihai a ajuns primul la poartă, acolo unde motorul ne aștepta ca întotdeauna, puternic, docil, aproape invizibil pentru trecători. S-a prins cu mâinile de ghidon, a încălecat balaurul și l-a trezit la viață. Haide, urcă, nu mai sta pe gânduri, mi-a strigat el, încercând să acopere huruitul motocicletei. M-am prins de mijlocul soțului meu, am încălecat motorul nărăvaș, m-am așezat mai bine în șaua lungă, apoi i-am făcut semn că putem pleca.

Mă veți judeca, știu. Era prima dată când urcam pe motor fără să avem haine potrivite și fără căști de protecție. Singurele nostre scuze? Eram nerăbdători să ne bucurăm de ziua aceea senină și… oricum plimbarea urma să fie foarte scurtă. Noi ne-am distrat de minune. Ce au crezut vecinii care erau pe la porți și cei care din întâmplare s-au nimerit pe la geamuri, habar nu avem, dar ne închipuim că stăteau cu mâinile pe telefoane, pregătiți să cheme ambulanța pentru a ne duce la spitalul de nebuni. Nu vezi în fiecare zi doi adulți aparent serioși încălecând o imaginară motocicletă și prefăcându-se că pleacă în trombă din fața porții spre… cine să știe unde. 😀