Skip to main content

Brăţările prieteniei

Stăteam aseară pe un scaun în bucătărie şi fumam. Mă uitam la tava în care crescuse atât de frumos prăjitura. Acum era goală şi cineva trebuia să o spele, dar mă simţeam vlăguită, fără chef. Nici să o pun la înmuiat nu mă trăgea inima. Ştiam că nici prin casă nu este chiar ok: nişte cărţi zăceau lângă patul din dormitor, ceaşca din care băusem cafea încă mai aştepta să fie luată de pe birou, rufele adunate de pe sârmă, trântite acum pe canapea, sperau că le voi împături, oglinda din baie era plină de stropi de apă.

Mi-am amintit de o vorbă citită pe un blog: “Conştiinţa e acea parte care te doare când toate celelalte se simt aşa bine!”. Cât de bine mi se potrivea aseară! Îmi era bine aşa, stând degeaba pe un scaun şi nu aveam de gând să schimb nimic, în afară de locul scaunului. Cu o seară înainte îmi făcusem o brătară tricoloră în şase fire, care acum îmi mângâia uşor încheietura mâinii. M-am amuzat împletind la fire roşii, galbene şi albastre. Să fie dovadă de patriotism alegerea acestor culori? Oare vreau şi eu puţin din atenţia de care s-au bucurat Sabina şi bentiţa ei tricoloră?

Găsisem un loc în baie unde puteam împleti liniştită la o altă brăţară, de această dată în culorile alb, negru şi verde, în doisprezece fire (poate ştiţi “brăţările prieteniei”, cu model în V). Mi-am mutat scaunul acolo şi m-am apucat de treabă, în “fluierăturile asistenţei”, care spunea că ţara arde şi baba se piaptănă. Am aşezat un capăt sub capacul bazinului de apă, pentru că acolo stă absolut nemişcat şi am întins firele pe capacul vasului de toaletă, unde s-au putut desfăşura în voie.

Dacă v-am spus că eram vlăguită şi fără chef, înseamnă că aşa eram. M-am plictisit repede, înainte de a ajunge la jumătate. Aceste brăţări, deşi necesită atenţie, se împletesc uşor, dar e nevoie şi de răbdare, adică exact ce îmi lipsea mie aseară. Erau prea migăloase şi le-am lăsat baltă. Încă mai zac atârnate pe lângă bazinul de apă din baie. Nu le-am făcut poze, dar am furat de pe Pinterest niste imagini cu câteva brăţări ale prieteniei, să îşi facă o idee şi cei care nu ştiu despre ce vorbesc.

 

bratarile prieteniei

 

bratarile prieteniei

 

 

Bogdana, te încumeţi să împleteşti cu mine la brăţări?

 

Comments
  • Teodora Elena April 1, 2013 at 6:22 am

    Am o foarte bună prietenă care ştie să împletească brăţări aşa. Mi-a făcut şi mie una, roz cu funtiţă alb, ştiţi semnul de luptă împotriva cancerului la sân.

  • Radu April 1, 2013 at 6:41 am

    Cand eram mic impleteam sarme colorate (cablu telefonic din acea vreme) ca sa fac un fel de brelocuri ! 🙂
    Bratarile nu ma pasioneaza, la fel si lanturile la gat datorita a ceea ce simbolizeaza ! 🙂

  • Cuvânta April 1, 2013 at 6:57 am

    Ah, ce m-ai lovit la capitolul constiinta! Insa partile celelalte se simt foarte bine 🙂
    Și eu mă apucasem de împletit și croșetat, dar mi-a trecut repede și hipstereala asta 😀

  • mixy April 1, 2013 at 8:10 am

    Fata mea impleteste asa ceva. Eu n-am rabdare, dar imi plac de-a gata 😀

  • Rolling Ideas April 1, 2013 at 8:45 am

    În şcoală am împletit şi eu din astea. Mi-am făcut curele la ceas de felul ăsta, de mai multe culori şi le roteam să fie asortată 😀

  • Lavinia April 1, 2013 at 9:20 am

    Columbia are aceleasi culori ca drapelul romanesc, daca vrei o scuza pentru criza de patriotism:)))

  • Minnie April 1, 2013 at 9:23 am

    Vreau si eu una! Imi faci? 🙂
    Te invit la mine pe blog sa sarbatorim! 🙂

  • Juliet April 1, 2013 at 10:01 am

    Nu am purtata nici odata bratari ale prieteniei, poate si din cauza ca niciodata n-am reusit sa le fac.

  • IanculescuHimself April 1, 2013 at 12:04 pm

    Mie imi place ca oamenii tind usor-usor catre chestii manual lucrate, nu de plastic, nu colorate semi-porno ci decente.
    Niciodata nu m-am priceput la impletit, dar intotdeauna i-am apreciat pe cei care o pot face.

  • zdwub April 1, 2013 at 12:29 pm

    Vara asta am invatat si eu sa fac astfel de bratari…dar nici acum n’am terminat’o pe prima :)) si mai e putin si vine iar vara..adica se face un an:)) Rabdarea nu e chiar punctul meu forte:))

  • simsim April 1, 2013 at 1:18 pm

    oo.si eu am avut o obsesie cu bratarile astea si ii invatam pe copiii de la centrul unde faceam voluntariat…ajunsesem sa fac chiar modele super complicate si imi facusem pagina de FB dar m/am luat cu altele si nu am mai avut vreme de ele (http://www.facebook.com/pages/Hand-made-world/229267977112085 ).

  • Irealia April 1, 2013 at 1:47 pm

    Eu nu știu să le fac, dar cred că mi-ar plăcea. Voi căuta un tutorial, când mă împiedic de-o tanti cu răbdare în plus. 🙂

  • addicted April 1, 2013 at 4:05 pm

    Sis, eu habar nu am sa fac dar vreau una facuta cu drag drag draaaag! 😀 Cand ii faci surioarei tale mici micute? 😀

  • Vladimir April 1, 2013 at 4:22 pm

    Heeeee! HEEEE! Si eu i-am facut nevisti-mii una cand eram pusti si o curtam asiduu ca sa ma lase sa…ma rog, n-are importanta :D. Ideea e ca i-am facut si eu una cu bleu, magenta si albastru de prusia. I-am facut si catarama, am fost foarte mandru, i-a placut total. Inca mai stiu sa fac, dar le fac repede eu. Adica nu ma plictisesc. Stiu vreo 3-4 modele.

  • miha.ela April 1, 2013 at 6:54 pm

    Stiu ca sunt tutoriale multe insa nu m-am bagat sa imi fac. 🙂

  • elly weiss April 3, 2013 at 7:54 am

    Sunt dragute, nu se fac greu, dar n-am purtat niciodata. Le-am admirat la altii 🙂

  • javra April 3, 2013 at 2:15 pm

    Când eram copii erau la modă un fel de şireturi împletite
    din sârmă colorată, care se puneau la chei pe post de breloc.
    Chiar învăţasem să împletesc.

  • diana April 18, 2013 at 2:46 pm

    stiuy si eu sa fac

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.