Skip to main content

Brânzeturile topite

Deşi am purtat discuţii interminabile şi am întors problema pe toate părţile, căposul Ionuţ a ales ceea ce a vrut el: un liceu în care să fie multe fete. Nu ştiu dacă pe atunci a înţeles destul de bine ce urma să înveţe. Îmi spunea mereu  că liceul poate fi făcut oriunde, că poate merge mai târziu la orice facultate. Pe parcursul celor patru ani a descoperit că nu este chiar aşa. Într-un fel se învaţă la un liceu bun şi în alt fel se învaţă la colegiile tehnice.

Colegele pentru care a ales acest liceu i-au devenit un fel de surori, nicidecum iubite, foştii colegi nu au reuşit să intre aici, pentru a fi împreună, iar profilul nu l-a atras deloc. De câteva ori i-am propus să îl transfer la alt liceu, dar nici asta nu i-a fost pe plac, aşa că a rămas la liceul de chimie. Cei patru ani au zburat şi a sosit clipa în care trebuie să arate ce a învăţat. Proiectul pe care trebuie să îl prezinte, “Evaluarea calităţii pe fluxul tehnologic de obţinere a brânzei topite cu smântană“, nu este atât de simplu pe cât părea la prima vedere, mai ales că trebuie să însumeze cel puţin 40 de pagini.

S-a bazat pe informaţiile de pe internet, informaţii care de fapt nu prea există. Panică, panică, panică! Mai sunt câteva zile şi proiectul nu este gata. În situaţia lui sunt mulţi dintre copiii din clasă, dar asta nu mă încălzeşte cu nimic. Astăzi va merge la bibliotecă, să caute cărţi din care s-ar putea documenta. Tot ce a putut găsi pe internet ocupă mai puţin de o pagină şi reprezintă doar un fel de introducere, fără mare valoare, mai ales că nu vorbesc despre brânza topită cu smântână, ci despre brânzeturile topite, aşa, la modul general.

“Brânzeturile topite sunt produse obţinute prin topirea sub acţiunea căldurii şi a sărurilor de topire a unuia sau mai multor sortimente de brânzeturi. În Elvetia, în anul 1911, a început fabricarea brânzeturilor topite, la care s-a folosit brânza Emmental. Aceasta prezenta mici defecte fizice şi nu putea fi valorificată în alt fel. După anul 1930, brânzeturile topite au început să fie fabricate şi în ţara noastră, la Sibiu.

Astăzi le găsim într-o mare diversitate de sortimente, deosebite între ele prin compoziţie, formă, caracteristici senzoriale şi ambalaj. Au preţ mai scăzut decât al celorlalte brânzeturi, pentru că sunt fabricate din sortimente de brânză cu o calitate scăzută şi au în compoziţie ingrediente mai ieftine. Pot fi utilizate şi în alimentaţia de tip fast-food. Durata lor de conservare este relativ lungă, chiar şi atunci când sunt păstrate la temperatura ambientă (excepţie fac brânzeturile topite care au un conţinut ridicat de apă).

Au valoare nutritivă ridicată, datorită conţinutului mare de proteine, grăsimi şi săruri minerale, uşor asimilabile de către organism. Sunt recomandate şi datorită calităţilor organoleptice pe care le au…”

Ar mai putea continua pe această temă, dar clar nu se poate prezenta în faţa comisiei cu aşa ceva. Are nevoie de schema tehnologică, de procesul tehnologic, de determinarea caracteristicilor organoleptice şi fizico-chimice, de o mulţime de informaţii care să ocupe 40 de pagini. Dacă nici prin cărţi nu le va găsi, nu ne rămâne decât să apelăm la un specialist.

Comments
  • Nice April 23, 2013 at 5:42 am

    Ce tema dificila, nu e de mirare ca nu ai gasit mai nimic pe net in sensul asta. Dar cum s-a ajuns la ea, si-a ales-o chiar Ionut sau i-a fost impusa de un profesor? Poate te ajuta un cititor al blogului, o sa-l intreb si eu pe Dragos, care e chimist, daca stie ceva.
    Eu stiu doar ca…ador branza topita. Dar mai multe intr-un viitor articol.

    Ii trimit link-ul articolului tau lui Dragos(colegul meu de blog).

    • Vienela April 23, 2013 at 5:44 am

      Fiecare elev a primit, la intamplare, o tema legata de alimente. Prietenul lui are de facut un proiect despre conservele de peste. :))
      Multumesc mult, Nice. Stiu ca Dragos este colegul tau de blog. 😉

  • Radu April 23, 2013 at 5:47 am

    http://diamar99.blogspot.ro/2011/10/branza-topita-cu-smantana.html

    Personal as cauta cea mai apropiata fabrica de lactate si as face o vizita acolo !
    Am fost in practica/vizita la fosta fabrica Miorita, pe locul careia se afla acum complexul Cora ! (Bucuresti, sector 6, Lujerului)
    Trebuie sa fie arhive !
    Sau o mica cercetare la OSIM ar putea fi eficienta !

  • cotos April 23, 2013 at 6:33 am

    Wow..Ce lucrare…Poi sa aiba succes si nota cat mai mare. Acum de la un liceu de chimie, teoretic ar trebui sa iasa un bun chimist..

  • arakelian April 23, 2013 at 6:48 am

    tema e frumoasa. Mult succes! cu siguranta ca sunt informatii si la biblioteci – vezi ca a fost o perioada deschisa fabrica de la Danone vizitatorilor. E important de mentionat ca reteta de fabrica nu este publica, nimeni nu o sa recunoasca cele multe chimicale folosite, si procedee de oprit si stabilizat fermentari etc.

  • Iuliana April 23, 2013 at 7:10 am

    Dar nu are un indrumator de proiect? Nu ar trebui sa fie un profesor care sa-l ajute, sa-i indice o bibliografie sau sa-l trimita la o fabrica? Ca doar n-o sa faca copiii din capul lor branza topita si conserve?

  • belgianca April 23, 2013 at 7:14 am

    Multa bafta si la cat mai putine fire de par albe! 🙂

  • Vladimir April 23, 2013 at 8:38 am

    Stai asa ca exista o revista stiintifica a trustului Nature numita ceva de genul Food & Drinks (e stiintifica, nu e de popularizare) vrei sa ma uit daca gasesc un review? Hai ca ma uit…

  • Vladimir April 23, 2013 at 8:39 am

    Aaa, Vienela daca-ti trimit atasat in email e ok, nu se supara nimeni?

    • Vienela April 23, 2013 at 9:11 am

      Sigur ca nu se supara nimeni. :)) Multumesc mult.

      • Vladimir April 23, 2013 at 9:28 am

        Am gasit lucrarea unuia pe subiect. acum iti trimit. Plus inca vreo cateva in caz ca vrea sa bage si ceva blah-blah (astea ultimele sunt articole stiintifice + anexele cerintele impuse de calitate ale procesului, din articole eu il sfatuiesc sa se uite la introducere si discutii si cam atat). Dar prima este un referat, zic eu, chiar pe subiectul lui. Acum trimit.

        • Vladimir April 23, 2013 at 9:36 am

          Ale mele sunt in engleza, cele ale lui Radu cred ca-s mai accesibile, dar sa aiba grija fiindca probabil si profii le stiu pe aia, sa nu copieze exact.

  • Mirela April 23, 2013 at 8:44 am

    Așa cum spune și Iuliana, îndrumătorul de proiect ar trebui să-i dea o bibliografie de care să se folosească. Să știe tot ce s-a făcut până acum în domeniu, așadar un istoric, apoi ultima tehnologie aplicată, iar de acolo să pornească pentru realizarea unui proiect care sunt convinsă că va conta și ca noutate. Iar asta repede, că acuși e bacul. Baftă pentru ai noștri, e an de examene! Mult succes! 🙂

  • Lavinia April 23, 2013 at 11:13 am

    Si uite asa, ma bucur ca nu mai sunt la scoala. M-as mai apuca de un master, dar gandul ca o sa am teme si proiecte si o dizertatie ma opreste. Bafta lui Ionut! 🙂

  • mixy April 23, 2013 at 11:45 am

    Maică, ce temă !

  • javra April 23, 2013 at 12:28 pm

    O să treacă el şi de hopul ăsta, sunt sigur.
    Să urmeze chimie alimentară, fiindcă precis va găsi apoi de lucru. (Sunt şi destule gagici!)
    Orice fabrică de slamuri şi alte alea are nevoie de specialişti.

  • javra April 23, 2013 at 12:31 pm

    Salamuri, nu slamuri…

  • Dragos FRD April 23, 2013 at 1:45 pm

    “El are nevoie de chestii omologate”. Ma gândesc ca, daca tot face o lucrare, poate ca ar fi mai bine sa faca ceva nou.

    Observ ca ai primit o gramada de sfaturi, multe din ele bune. Am sa ma interesez si eu.

  • Ender April 23, 2013 at 2:03 pm

    E cam neobisnuit sa nu gasesti un proces tehnologic pe tot internetul, dar adevarul amar este ca am fost in aceasi ipostaza. Navigand in limba romana nu gasesti mai nimic, dar in engleza gasesti tone de informatii. Problema este comisia in cazul de cere o bibliografie. Marile minti din Romania nu se sinchisesc sa ofere publicului cateva informati, iar bibliotecile sunt pline de carti cu informatii depasite.

  • zdwub April 23, 2013 at 3:42 pm

    http://facultate.regielive.ro/referate/industria-alimentara/branza-topita-242856.html si altceva nu prea gasesc pe google…e o tema foarte urata pentru ca nu cred ca o sa gaseasca ce sa scrie in 40 de pagini..dar bine…din cele 40 scoate in jur de cel putin 10…una cu titlu, una cu autor, cuprins, sfarsit…si poze :))

  • Cuvânta April 23, 2013 at 4:10 pm

    As incerca si pe scribd.com, e site de referate.

  • elly weiss April 23, 2013 at 8:21 pm

    Se mai fac proiecte la sfarsit de liceu? Uite ca nu stiam. Credeam ca nu…
    Oricum nu am cunostinte de gen…n-as sti cu ce ajuta.
    Ii doresc bafta lui Ionut!

  • balan adrian April 23, 2013 at 10:57 pm

    In primul rand este evaluarea calitatii, unde trebuie sa urmareasca stasurile aferente pentru produs. Trebuie sa afle metoda prin care se face produsul si dupa aceea sa arate prin ce metode se determina conformitatea cu stasurile in vigoare.
    Tema e simpla, titlul este putin mai ingineresc. A vrut profesorul sa va bage in ceata
    Sa intre Ionut pe skype ca il lamuresc repede ce are de cautat :). Nu cred ca 40 de pagini sunt suficiente la cat are de scris :))).

  • nespusdemult April 25, 2013 at 10:14 am

    Branzeturile sunt topite, dar “efectele” in corpul omenesc sunt inverse!

  • Citeşte şi câştigă | Iubesc Viaţa April 26, 2013 at 3:58 pm

    […] fiu alături de familie cât mai mult, să scriu pe blog, să citesc alte bloguri, dar şi să fac mici cercetări care să îl  ajute pe Ionuţ. Pentru mine personal îmi rămâne doar o oră seara, pe care o […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.