Skip to main content

Şarlatani sau oameni cu puteri paranormale?

      Urmăresc uneori pe Discovery o emisiune unde sunt dezbătute cazuri în care poliţişti din SUA, ajunşi cu ancheta în impas, apelează la câte un “mediu”, un om cu puteri paranormale (chipurile) pentru elucidarea crimelor sau a dispariţiilor. Eu tot am impresia ca sunt sarlatani… 🙂
      Acum vreo două seri am văzut povestea unui tânăr traficant de droguri care a dispărut în condiţii misterioase şi pe care poliţiştii, cu toate eforturile depuse, nu l-au putut găsi.
      Tatăl traficantului trimite scrisori disperate unor doamne care susţineau că au puterea de a afla ce s-a întâmplat cu persoanele dispărute doar prin puterile lor mentale inexplicabile. Read More

Situaţii imposibile – leapsa

      O leapşă deosebită, găsită la Tomata, despre situaţii imposibile.
1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta ? Motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?) 
 CARTE: Cu siguranţă aş alege “La răscruce de vânturi”, m-a răscolit ori de câte ori  am recitit-o, m-a făcut să visez la iubiri imposibile.
 FILM: probabil aş alege Jake Sully(Avatar), pentru puterea lui de a înţelege altă  civilizaţie.
 CÂNTEC: Pentru versul ‘cry, when angels deserve to die!” System of a down(melodia Chop Suey! ).

2. Dacă ai putea să-ţi alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opusRead More

Simfonie de culori

      Mereu m-am întrebat dacă există oameni cărora le-a plăcut dintotdeauna o anumită culoare şi care nu şi-au schimbat niciodată preferinţa? Ma intreb si acum daca exosta oameni care nu pot spune ca le place o singura culoare
      Începând cu oracolul din clasa a 4-a şi până la leapşa de acum câteva zile, am tot auzit întrebarea: Care este culoarea ta preferată?
      Poţi spune că “îţi ia ochii” o anumită culoare, dar nu cred că este un răspuns clar.
      Ştiu că fiecare om consideră că îi stă mai bine cu o culoare decât cu alta şi atunci încearcă să se pună în valoare folosindu-se de asta. Eu, de exemplu, cred că cel mai bine îmi stă cu NEGRU, Read More

Spectacol la Strejnic

      Deşi nu există prea multe informaţii pe net despre acest eveniment, Bogdan a avut o iniţiativă demnă de toată lauda. A creat un eveniment pe Facebook şi a scris un articol interesant pe blog, pentru a promova acest spectacol aviatic.
      Este vorba despre o “Demonstratie aeriana organizata de Aeroclubul Romaniei cu participarea mai multor operatori aerieni si a mai multor aeronave private. Se estimeaza ca vor participa 25 de avioane, echipaje de parasutisti ai Aeroclubului Romaniei si se vor face zboruri de agrement pentru public. Public estimat 5000-7000 spectatori. Vor participa echipele de zbor ale Aeroclubului Romaniei Hawks of Romania, Vulturii Tricolori, The Pelicans, White Wings, echipa de parasutism si balon cu aer cald, deasemenea Scoala Superioara de aviatie civila, Iakarii Acrobati si multi altii” – Sursa
      

Haideţi să ne întâlnim la Aerodromul Strejnic Read More

O altă leapsă

 Sunt… abia trezită din somn.
Aş vrea… să mai am 20 de ani.
Păstrez… florile primite de la soţul meu de 8 martie.
Mi-aş dori… un calculator doar pentru mine.
Nu îmi place… să fiu frunză în bătaia vântului.
Mă tem… de cutremure.
Nu pot să înţeleg… de ce uneori nu îmi lăsaţi un semn că aţi trecut pe aici?
Aud… nişte vecini care se ceartă pe scara blocului.
Îmi pare rău… ! Oare? Read More

Cei şapte ani de acasă – educatia copilului

      De când am devenit mămică, singurul meu gând a fost ca băiatul meu să fie sănătos şi să înveţe cât mai mult din ceea ce ştiam eu, sa fie educat, sa aiba cei sapte ani de acasa. Am stabilit (eu cu mine) că nu trebuie să treacă nici măcar o zi din viaţa copilului meu fără să afle ceva.
      Începând din primele lui zile de viaţă, când a învăţat să-mi recunoască vocea (vorbeam cu el în permanenţă, gândeam cu voce tare, iar când terminam de vorbit, cântam) şi până când a plecat la şcoală nu m-am abătut de la ceea ce mi-am propus, in legatura cu educatia lui.
      L-am obişnuit de când era foarte mic să se joace, pentru că jocul este modul în care copiii dezvoltă abilităţi şi învaţă ce este viaţa.
      Dar cei şapte ani de acasă înseamnă şi altceva, nu?
      Mi-am dorit să am un copil isteţ şi educat, să fiu mândră de el. În ce măsură am reuşit poate îmi veţi spune voi la sfârşit.
      L-am învăţat de mic ce este dărnicia şi împărţea cu copiii din faţa blocului tot ce avea, ba uneori chiar şi cu câinii. Îmi creştea inima văzându-l că oferă întâi prietenilor, apoi mănâncă şi el. Dar a venit Moş Crăciun cu multe cadouri, iar el le-a împărţit pe toate cu vecinii care “nu erau la fel de cuminti”. Nu m-am supărat prea tare, doar eu îi băgasem în cap să fie darnic, nu (trebuia să fie ca şi mama lui)? Până în ziua în care m-am întors de la servici şi am găsit frigiderul gol-golut (cu o zi înainte luasem salariul şi îl umplusem). Chemase toţi copiii în casă şi îi rugase să îşi ia din frigider tot ce le place, iar ei au profitat (nici un părinte nu şi-a trimis copilul să aducă înapoi ceea ce primise).
      În ziua în care a împlinit cinci ani a terminat de citit “Colţ Alb”, de Jack London. Unii m-au lăudat pentru ceea ce reuşim, alţii mi-au spus că este prea devreme şi că îi răpesc copilăria. Ionuţ este acum clasa a 11-a şi în toţi aceşti ani încă nu a reuşit vreun coleg din clasă să aibă rezultate mai bune la învăţătură, deşi el nu mai deschide de mult manualele. Se pare că înţelege din clasă.
      Visam cu ochii deschişi la lumea în care va trăi copilul meu, îmi imaginam că dacă toate mămicile ar avea grijă să îşi crească bine puii nu ar mai exista răutate, minciună, egoism. I-am explicat că nu trebuie să se certe cu ceilalţi copii, că trebuie să-i apere pe cei mici. Asta până în clipa când a intrat pe uşă bătut măr de nişte vecini, care erau cu vreo 3-4 ani mai mari decât el. Am văzut roşu în faţa ochilor şi n-am găsit altceva de spus decât: bate-i de acum încolo până uită cum îi cheamă! Să nu mai vii bătut acasă! Şi de atunci nu a mai luat bătaie!

      Ce mai înseamnă cei şapte ani de acasă dacă în afara casei este jungla? Cum ne educam copilul, cum il pregatim pentru viata?

Leapşa- chestionarul lui Proust

      Am găsit la Vlad o leapşă care mi-a plăcut, aşa că am preluat-o fără să stau pe gânduri. Este de fapt un chestionar care duce la autocaracterizarea celui care răspunde.
                            CHESTIONARUL LUI PROUST

1.Principala mea trăsătură: sinceritatea. Deşi am descoperit de mult timp că oamenilor nu prea le convine, eu am în continuare tendinţa de a le spune verde în faţa ce gândesc, lucru care nu mi-a adus prea multe avantaje.
2.Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat: spiritualitate. Nimic nu este mai plăcut decât un bărbat cu un simt al umorului bine dezvoltat.
3.Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la o femeie: lipsa de infatuare. Nu suport femeile care se cred superioare, mai ales când nu au nici un temei.
4.Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: sinceritatea. Dacă eu nu îi mint, am aceeaşi pretenţie şi la prieteni.
5.Principalul meu defect: naivitatea. Încă mai cred în oameni şi în promisiunile lor.
6.Îndeletnicirea mea preferată: blogging-ul. De aproape trei luni m-a acaparat cu totul, iar lepsele se tin lant. Read More

Problemele unui om cu AVC

      Am spus într-o postare mai veche că mama mea a suferit acum patru ani un AVC (accident vascular cerebral) şi de atunci este imobilizată la pat, dependentă de cei din jurul ei. 
      Nu se poate întoarce singură de pe o parte pe cealaltă, nu se poate ridica din pat, nu mai vede decât cu un ochi, are mereu teama că va cădea din pat, că se va întâmpla ceva şi ea nu va putea ieşi din casă la timp.
      Dureros este că şi-a pierdut voinţa de a lupta, nu îşi doreşte să se ridice de acolo decât dacă asta înseamnă să găsim un medicament-minune.
      Deşi este paralizată doar pe o parte, cam cum se intampla tuturor celor ce sufera accidente vasculare cerebrale (AVC) Read More