Skip to main content

Întors de la vânătoare

Din ciclul “amintiri din copilărie” voi aduce astăzi la lumină un episod în care  am tras o spaimă sora cu moartea din cauza unei glume a tatălui meu.  Obişnuia să meargă la vânătoare prin păduri cu colegii, să împuşte fazani şi iepuri.

 

Se distrau ca între bărbaţi, stând câte două zile în pădure, mâncând ceea ce vânau, bând şi povestind.

Dar într-o noapte s-a întors plin de sânge şi emoţionat, a trezit-o pe mama, ne-a trezit şi pe noi, făcându-ne semne să nu vorbim sau să o facem în şoaptă. Când i-am văzut hainele pline de sânge, mâinile năclăite şi i-am simţit teama din glas, m-am îngrozit crezând că a fost rănit de vreun glonţ sau atacat de vreun animal.

Dar ne-a liniştit repede în privinţa asta, spunăndu-ne că el personal nu a păţit nimic, dar că ar putea să o încaseze rău dacă cineva află ce a făcut. Bine-nţeles că ne-a fugit gândul la vreun accident de vânătoare, la un glonţ rătăcit care a lovit vreun om, la acuzaţiile ce îi vor fi aduse din postura de criminal.

Apoi am văzut chiuveta plină de carne şi de sânge. Cu gândul că omorâse un om, nu am mai judecat şi am început să plâng nestăvilit, pentru că tata nu dădea nici o altă explicaţie.

Abia atunci s-a îndurat să dezlege misterul şi să ne spună că au reuşit să împuşte un cerb la vanatoare. Read More

Verba volant, scripta manent

Un vechi proverb spune “Verba volant, scripta manent”, care înseamnă vorbele zboară, scrisul rămâne. Dacă ai de gând să scrii în online ar fi bine să te controlezi, să nu faci greşeli, să te verifici,  să nu faci absolut nimic din ceea ce ţi-ar putea dăuna imaginii.

Indiferent pe unde te plimbi, cineva este în spatele tău urmărindu-te, verificându-te, aşteptând să greşeşti. Comentând simplu, lăudând un produs, o frază care îţi place, oferi un prilej bun altora să facă rost de un articol pe blog. Verba volant, scripta manent… Read More

Iubirea, tot mai năvalnic(2)

Iubirea, tot mai năvalnic…

A terminat ţigara şi a înfipt-o în pământul mirosind a iarbă crudă, apoi s-a întins pe spate, încercând să se ferească de soarele arzător. Era obosit de drumul făcut; ar fi vrut să ajungă mai repede acasă, la umbra boltei din curte, să bea o bere rece.

Dar fata s-a apropiat râzând fericită,  l-a prins de mână si l-a ridicat, trăgându-l după ea în câmpul de margarete, cerându-i din priviri să se bucure împreună de albul florilor, de foşnetul vântului, de zumzetul gâzelor.

Încurajat de entuziasmul ei, de zâmbetul îmbietor, dar mai ales de dorinţa care fierbea în el, a urmat-o călcând pe flori, a strâns-o uşor de mână, întorcând-o cu faţa spre el. I-a sărutat ochii căprui, i-a mângâiat părul lung şi puţin ondulat, apoi, fără să mai gândească, i-a strivit buzele într-un sărut care-l făcea să se cutremure.

Înflăcărarea cu care ea îi răspundea, strânsoarea braţelor ei, mirosul corpurilor fierbinţi, dorinţa pe care nu o mai putea controla, toate l-au învăluit subtil, dându-i bărbatului o  stare de beatitudine. O strângea tot mai năvalnic, îi  săruta pielea un pic sărată şi îi şoptea o mie de nimicuri.

Purtat pe aripile visului, bărbatul vedea parcă aievea cum fata se lipeşte de el, întinzând buzele într-o dorinţă nestăvilită de mai mult.

Un lătrat scurt s-a auzit pe neaşteptate, făcându-l să tresară confuz din somnul atât de dulce. A deschis ochii tocmai când fata se apropia de el cu un mănunchi de margarete în mână.

Continuarea:

1. Mica zeita

2. Ghimpele din inima

3. Sfarsitul povestii de iubire

Crezul meu in viata

Deşi nu a pornit sub formă de leapşă, articolul lui Hapi m-a stârnit şi am hotărât să scriu şi eu despre crezul meu in viata, la diferite vârste.

5 ani- Credeam cu tărie în Moş Crăciun şi îmi doream să îl văd, să-i pot spune între patru ochi ce îmi doresc. Credeam că lipiciul Pelican de la raionul de papetarie te poate omorî, lipindu-se de intestine, dar tot mai furam câte o linguriţă, pentru ca era dulce si imi parea gustos.

Credeam Read More

Iubire necondiţionată (1)

Iubire necondiționată.

Mergea de aproape o oră când a nimerit în poieniţa plină de margarete. Surpriza a fost atât de mare încât a lăsat-o fără grai şi cu sufletul plesnind de fericire.  Era atât de încântată încât ar fi vrut să se îngroape în câmpul de flori, să le îmbrăţişeze pe toate, să rămână în paradisul ivit pe neaşteptate, ascultând zumzetul albinelor.

Bărbatul care o însoţea mima o bucurie pe care nu o simţea: florile nu îi spuneau nimic, albinele îl enervau, iar căldura îl ameţea, făcându-l să transpire abundent. Dar o iubea atât de mult… Încerca să îi lase impresia că se potrivesc, că împărtăşesc toate trăirile, deşi gândul lui era la preocupări mai lumeşti.

Ar fi strâns-o în braţe cu patimă şi i-ar fi sărutat ochii luminoşi, ar fi oprit timpul în loc, făcând-o să fie a lui, atunci şi acolo.

Dar simţea că fata nu era pregătită, Read More

Maioneză în toate direcţiile

Am învăţat de mic copil că maioneza trebuie făcută turnând uleiul cu răbdare, câte puţin şi mai ales că trebuie învârtit în acelaşi sens pentru a nu avea surprize neplăcute.   Mama mea se închidea în bucătărie de teamă să nu o deranjăm când pregătea maioneza, preparat care mereu i-a dat bătăi de cap, mai ales cand i se taia. Ne distram făcând glume pe seama ei până o aduceam în stare să ţipe la noi. Şi totuşi, a reuşit să îmi transmită şi mie emoţia, deşi nu am exagerat niciodată, nu m-am închis în bucătărie, nu am gonit copilul de lângă mine, nici nu mi-a tremurat mâna pe bidonul de ulei.

Timp de 20 de ani am respectat cu stricteţe reţeta de maioneză a mamei mele, chinuindu-mă să învârt în acelaşi sens şi să torn uleiul puţin câte puţin. Totul pâna în ziua în care băiatul meu, după o zi de robotit prin bucătărie alături de mine, obosit şi deja plictisit, s-a oferit să facă maioneza. Read More

Nu te grăbi să tragi concluzii

Se întâmplă câteodată să tragem concluzii pripite din frânturi de fraze, dintr-o privire, dintr-un gest. Mă întrebam de ce uneori sunt pusă în situaţii jenante, din care îmi este greu să ies şi nu găseam răspunsul. Acum îmi dau seama că oamenii uneori se grăbesc să interpreteze o situaţie, o vorbă, fără să aibă date suficiente.

Chiar şi eu mă păcălesc singură din cand în cand, pentru că îmi doresc mult ca o situatie să evolueze  într-un anumit fel şi atunci orice are cea mai mică legătură cu acea situaţie îmi dă noi speranţe, unele prea departe de realitate. Dar invat sa nu mai trag imediat concluzii… Read More

Ocazional mămică

Sunt doar ocazional mamica. Vine o vreme în viaţa fiecărui părinte când descoperă că îndatoririle lui s-au diminuat mult, iar momentele petrecute cu propriul copil sunt tot mai puţine. Mama de băiat fiind, observ că îmi văd fiul tot mai puţin timp, iar momentele intime, în care stăteam la poveşti amândoi sunt tot mai rare.

Nu este vina nimănui, este pur şi simplu o altă etapă a vieţii, în care începe să îmi fie dor de bebeluşul roşu în obrăjiori, de copilaşul pupăcios, de răsfăţatul care zâmbea fericit de dimineaţa până seara.

Acum o parte din timp este la şcoală, petrece o altă parte de zi  cu prietenii, cu fetele, iar când este acasă vorbeşte la telefon ore întregi cu iubita. Read More

La mare, la soare

În fiecare an aceleaşi speranţe, în fiecare an aceleaşi dezamăgiri. Deşi părinţii mei aveau bani destui, niciodată nu ne-au dus la mare, pentru că sora mea avea nişte probleme de sănătate din cauza cărora nu putea sta la soare, nu suporta căldura. Neavând intenţia de a face separatisme între cei doi copii (iar mai târziu chiar trei), au preferat să nu mă ducă nici pe mine, aşa că prima dată am văzut marea la 18 ani, când am plecat cu banii munciţi de mine.

Mi-a plăcut atât de mult, încât îmi făcusem obiceiul de a merge chiar şi de trei ori pe an la Costineşti. Mai un concediu de odihnă, mai un medical… cumva trebuia să ajung să văd marea, să stau la plajă, să mă relaxez. Read More

Happy Weekend 12

Să aveţi o duminică plină de soare şi voie bună!!!

Am crezut că l-am văzut pe Batman sau vreun super-erou azi dimineaţă. Era un tip cu pelerină neagră care fugea pe stradă de mânca pământul. S-a dovedit a fi doar un ţigan care nu şi-a plătit tunsoarea… Read More