Skip to main content

Vino să îţi arăt Muzeul Ceasului…

Kadia m-a provocat la o leapşă pe care nu sunt convinsă că o voi putea duce la bun sfârşit. Ar vrea să ştie care sunt cele 10 locuri din oraşul meu pe care le-aş recomanda unui prieten venit în vizită din alt oraş sau din străinătate.

Deşi iubesc nespus Ploieştiul, deşi mi se pare un oraş frumos, nu ştiu dacă voi găsi destule obiective de vizitat.

Încep cu Muzeul Ceasului, pe care îl consider reprezentativ (cu poza furată de la Ana Q). Unic în România, muzeul ascunde adevărate opere de artă orologică. Read More

Viaţa este afară

Viata este afara! Cerul limpede ca apa dintr-un bazin de înot, soarele încălzind pielea înfiorată, frunzele mişcându-se lent la adierea vântului, ca într-un dans domol, toate anunţă acele dimineţi senine, în care îmi doresc să plec departe, să rătăcesc fără ţintă printre oamenii grăbiţi, să văd locuri frumoase, în care să îmi încarc bateriile.

M-a trezit soarele. A încercat să mi se strecoare pe sub gene, mi-a dezmierdat obrajii, mi-a trimis un vis reconfortant. Nerecunoscătoare, i-am întors spatele încercând să mai dorm, mi-am acoperit ochii Read More

Uneori, lupta începe prea devreme

Uneori, lupta incepe prea devreme! Am văzut de multe ori flori gingaşe crescute în pământ arid, firicele de iarbă ieşite din asfalt, copăcei crescuţi pe acoperişurile caselor (văd zilnic unul pe traseul spre centrul oraşului, crescut într-un jgheab de acoperiş).

Mă gândesc la puterea pe care aceste plante o au, de a lupta pentru viaţa lor, de a creşte chiar şi când condiţiile sunt defavorabile, de a nu lua în seamă greutăţile cu care se confruntă.

La fel se întâmplă uneori cu micuţele flori omeneşti, copiii săraci, care luptă cu soarta potrivnică, încercând să iasă la lumină, deşi puţini oameni le întind o mână de ajutor.

Nu voi uita niciodată povestea unei mămici singure despre care am aflat dintr-o revistă acum câţiva ani. Nu avea casă, era divorţată de soţul ei, dormea într-un soi de azil, iar ziua o petrecea prin parcuri cu fiul ei, elev în clasele primare. Pe o băncuţă în parc îşi făcea copilaşul temele, Read More

Puterea unui licean

Deşi nu suntem gemene, ba chiar ne despart vreo doi ani, părinţii ne îmbracă la fel. Astăzi avem rochiţe bleu, cu buzunare în lateral şi volănaşe la mâneci şi la poale, ciorăpei albi şi săndăluţe. Este cam răcoare, a plouat toată noaptea. Iarba udă ne dă fiori, dar nouă nu ne pasă. Maia ştie că suntem în faţa blocului. Probabil nu ne va observa lipsa, ocupată fiind să facă mâncare şi ordine prin casă.

O iau pe surioara mea cea mică de mânuţă, le chem pe Lizi şi pe Lore şi ne grăbim spre leagănele din apropierea câmpului. Suntem norocoase, băieţii cei mari au plecat la şcoală, unde învață supravegheați de doamnele învăţătoare, aşa că ne hazardăm să traversăm balta imensă formată de ploaia torenţială, pentru a ne juca fără să fim gonite imediat. Read More

Trăim într-o lume nebună

Zilele trecute văzusem pe un blog fotografia unei închisori din Austria, dotată cu tot ce s-a inventat în materie de confort, sau oricum, mult mai luxoasă decât îşi permit mulţi dintre români să îsi aranjeze casa. Nu ştiu cum sunt cele de la noi, dar îmi pot închipui că sunt cel puţin decente.

Aseară am aflat şi despre bietul Adrian Năstase, care se topeşte în salonul de terapie intensivă a închisorii în care l-a aruncat legislaţia română, desi el nu a facut nimic reprobabil. Dar în orice rău este întotdeauna şi un gram de bine, aşa că i s-a permis să primească din partea familiei un CARD cu care să îşi facă mici cumpărături de la magazinul de răcoritoare din curtea închisorii.

Şerban Huidu a fost mai norocos şi a scăpat de închisoare, deşi omorâse trei oameni în accidentul de maşină de anul trecut. Îsi va putea folosi cardurile în magazine mai mari, în hoteluri şi în general pe unde va avea nevoie. Nu am nimic cu el, chiar îi urmăream emisiunea, dar de ce legea nu este aceeaşi pentru toţi?

Trăim într-o lume nebună, Read More

Blogmeet la Ploieşti

Aseară am fost la primul meu blogmeet, adică la prima mea întâlnire cu bloggerii din Ploieşti. Vă miraţi sau nu, am fost singura fată vreo 15 băieţi,   dar nu m-a deranjat nici o clipă această situaţie.

Ne-am întâlnit la un bar din centrul oraşului. Pentru că erau mulţi băieţi, eu nu cunoşteam pe niciunul şi mai sunt şi cam timidă, am stat mai mult să îi ascult, să îi pot cunoaşte şi înţelege.

Per total m-am simţit bine, am aflat câteva “secrete” despre blogging Read More

Primul meu câştig in online

Primul meu castig in online. Pe Nina de pe toane.ro am descoperit-o în luna februarie, când încă nu ştiam exact ce este un blog, dar îmi plăcea să citesc tot mai multe. M-a atras un articol în care povestea aventurile ei din timpul revoluţiei, la care mai târziu am şi făcut trimitere.

Recunosc că am fost copleşită de propriul meu blog, de toate noutăţile si greutăţile de care mă izbeam zilnic şi o perioadă am intrat doar sporadic pe blogul ei, dar în ultimele două luni nu am ratat nici un articol.

Aşa se face că am avut norocul să las un comentariu la unul dintre articolele, pe baza caruia m-a ales câştigătoare a unei cărţi scrise de prietena ei, Ioana C. Pamfil, despre care, sinceră să fiu, nu auzisem până atunci. Cartea se numeşte “Dincolo de imaginaţie” Read More

La muncă în Brazilia

Viaţa te poartă prin locuri despre care nici nu ai visat vreodată, unele uimitor de frumoase, altele greu de escaladat.

Brazilia. Cum este viata in Brazilia?

Se vorbeste limba portugheza in varianta braziliana, diferita de portugheza vorbita in Portugalia, densitatea populatiei este mica, cei mai multi brazilieni traiesc in zonele situate de-a lungul litoralului. Sistemul judiciar brazilian este bazat pe traditia romano-germanica. Sistemul public de sanatate se confrunta cu mari dificultati de ordin financiar. Brazilia este lider printre tarile in curs de dezvoltare si dispune de cea mai mare armata din America Latina. Clima este foarte umeda si calduroasa. Animale ce pot fi intalnite in Brazilia: puma, jaguarul, ocelotul, cainele sud-american si vulpea. Revenind la titlul acestui articol, la munca in Brazilia, vreau sa va spun ca in timpul petrecut pe pământ

Read More

Nu suport parfumurile dulci

Nu suport parfumurile prea dulci, mai ales dacă sunt folosite excesiv, îmi întorc stomacul pe dos, şi eu stau tare prost cu ficatul.

Nu suport scrumiera plină de chiştoace, deşi fumez un pachet de ţigări pe zi. Scrumiera plină este dezgustătoare şi răspândeşte un miros urât.

Nu suport vânzătoarele care, de când fac primul pas în magazin, mă întreabă ce doresc. Se ţin după mine, nu îmi lasă timp să mă uit la nimic, sunt exagerat de serviabile şi mă simt sufocată de acest exces de zel.

Nu suport bormaşina cu care vecinul de deasupra îmi trezeşte copilul în fiecare zi. Dacă reuşesc să pun mâna pe ea vreodată, Read More