Skip to main content

Au vrut să fiu copilul lor

Când l-am cunoscut nu mi-a venit să cred ca era orb. Avea nişte ochi verzi… atât de frumosi, dar nu vedea nimic. Cu mulţi ani în urmă, din cauza unui nefericit accident casnic, îşi pierduse vederea. Sărise pe neaşteptate capacul cazanului de ţuică şi îl opărise pe faţă, lăsându-l fără posibilitatea de a mai vedea vreodată.

Mi-a pipăit faţa, m-a pupat şi m-a poftit în curte. La fiecare pas pe care îl făcea  mă întrebam dacă este cu adevărat orb. Nu folosea baston, dar străbătea curtea la fel de repede şi de sigur ca şi mine, ca şi copilul lui (fostul meu soţ).

Mi-am petrecut concediul de trei săptămâni la socrii, am avut ocazia de nenumărate ori să îl admir pentru capacitatea cu care se adaptase. Ştia locul fiecărui obiect din casă şi din curte, pipăia oile şi le spunea pe nume, făcea diverse treburi cu îndemânare şi dăruire.

A pierdut două case, luate de apa care trece prin poartă. De două ori le-a reconstruit. L-am văzut pipăind, măsurând şi cioplind lemnul pentru cadrul ferestrelor, am văzut cum geamul s-a îmbinat perfect, de parcă rama ar fi fost făcută la un atelier de tâmplărie.

Când era Ionuţ mic, bunicul îi făcea ilice şi cojocele din lâna oilor pe care le creştea, iar bunica i le broda frumos. Din păcate, le-am dat pe toate altor copii, când nu i-au mai fost bune.

Chiar şi după ce m-am despărtit de fiul lor, am continuat să îmi vizitez socrii cu care mă înţelegeam de minune. Oameni simpli, modeşti şi de o dărnicie iesită din comun, oameni care m-au tratat ca pe copilul lor şi care, ultima dată când am fost la ei s-au aşezat plângând în uşă, rugându-mă să mă mut acolo, să uit că băiatul lor mi-a fost soţ şi să mă consider fiica lor.

Ea a murit acum trei ani, iar aseară s-a stins şi el. Să le fie ţărâna uşoară!!!

Comments
  • ana June 19, 2012 at 5:07 am

    Condoleanțe! 🙁

  • Probiu June 19, 2012 at 5:11 am

    Impresionant! Dumnezeu sa-l ierte!

  • Alyz June 19, 2012 at 5:15 am

    Mi s-a facut pielea de gaina cand am citit ultima fraza… 🙁 condoleante >:D<

  • addicted June 19, 2012 at 5:44 am

    Condoleante… Ai fost fiica lor, te-au considerat sufleteste astfel iar acum iti sunt parinti spirituali. Esti norocoasa,suna urat stiu dar ai doua suflete ce te vegheaza! Te pup

  • Nice June 19, 2012 at 5:45 am

    O poveste impresionanta, ai cunoscut doi oameni minunati, care te-au iubit enorm. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

  • arakelian June 19, 2012 at 6:30 am

    Dumnezeu sa ii ierte!
    Bucura-te ca ai avut parte sa cunosti oameni asa minunati!

  • Radu June 19, 2012 at 6:32 am

    Fara cuvinte !

  • Diana Bocai June 19, 2012 at 6:44 am

    😐

  • Marius Bota June 19, 2012 at 6:54 am

    Nu par a fi cuvinte frumoase despre cei care nu mai sunt, ci sunt cuvinte din inima pentru Oameni!!

  • Intuneric June 19, 2012 at 6:55 am

    Oameni buni, care sigur s-au dus intr-un loc mai bun.

  • elly weiss June 19, 2012 at 8:04 am

    Frumos l-ai descris pe fostul tau socru 🙂 Mi-a placut mult. Parca il vedeam, asa, cu ochii mintii.
    Sunt convinsa ca au fost oameni buni. E adevarat, nu mai sunt, dar ai o consolare: ceva din ceea ce au fost am ferma convingere ca mosteneste fiul tau. Pentru ca se stie, copiii seamana cel mai mult cu bunicii.
    Condoleante!

  • pandhoraa June 19, 2012 at 9:10 am

    pielea mi s-a facut ca de gaina citind ce ai scris…
    condoleante!

  • Laura June 19, 2012 at 9:38 am

    Cat de frumos ai scris despre el! Ca si cum ar fi scris propriul lui copil. Condoleante!

  • […] pentru ca mi-e draga ( zilnic! ), o imbratisez virtual pe sora mai mare – Vienela. Mi-as fi dorit sa-i pot face mecluta sa zambeasca si cafeaua sa danseze dar cum momentan asta nu […]

  • Bogdan June 19, 2012 at 10:16 am

    trist… si nu stiu de ce dar mereu am impresia ca oamenii buni se duc mai repede

  • zdwub June 19, 2012 at 10:58 am

    Ultima fraza m’a lasat fara cuvinte:| Dumnezeu sa’i ierte si imi pare rau de pierderea suferita 🙁 din ce ai spus aici se vede ca aveati o legatura stransa 🙁

  • Daurel June 19, 2012 at 11:04 am

    Condoleante !

  • Mirela June 19, 2012 at 5:21 pm

    Dumnezeu să-i odihnească…

  • Vlad June 19, 2012 at 7:42 pm

    Viaţa nu-i dreaptă niciodată, dar cu toate astea oamenii se adaptează şi merg mai departe cu bine. 8->

  • Teodor Marin June 19, 2012 at 8:07 pm

    Imi pare rau, condoleante.

  • coolnewz/Ratatouille June 19, 2012 at 8:57 pm

    probabil chiar ai fost copilul lor …

  • Rudolph Aspirant June 19, 2012 at 9:34 pm

    Ai povestit asa de frumos despre socrii tai.

  • Vienela June 20, 2012 at 1:19 am

    Va multumesc tuturor.

  • Rozy Bumbushka June 21, 2012 at 6:05 pm

    ce cuvinte frumoase Vienela…Dumnezeu sa ii ierte!

  • Borş cu chipăruş | Iubesc Viaţa November 4, 2012 at 4:48 am

    […] Era ca un ritual pe care îl repetam în fiecare zi petrecută pe malul Jijiei, la Andrieşeni, în casa celor care mi-au fost mai mult decât socri. […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.