Skip to main content

Au ruginit castanele

Ploieşti. Oraş renumit pentru bulevardul cu castani. Aleile umbroase îndeamnă la meditaţie, la reverie, la scris poveşti despre întâmplări ciudate cu castane. Desigur, toate astea sunt posibile numai în anii când ciorile nu albesc trotuare şi bănci cu găinaţul puturos, când mirosul insuportabil nu înmoaie genunchii visătorilor. În acest oraş, toamna este întotdeauna a castanilor ce îşi leapădă frunzele în foşnet plângător. Dacă ai străbătut o singură dată bulevardul cu castani, nu poţi uita covorul de biluţe cafenii, nu poţi uita cum bătrânii copaci dezgoliţi parcă îşi cheamă înapoi copiii pierduţi pe asfalt.

Tineri sau bătrâni, oamenii se apleacă spre pământ, adună grăbiţi în pumni castanele parcă unse cu ulei, apoi se ridică radioşi, scoţând exclamaţii de uimire: au ruginit castanele! Copiii se uită curioşi, rotesc fructele în palme, sperând să vadă undeva rugina despre care vorbesc părinţii şi bunicii lor. Sunt încă mici şi nu înţeleg sensul metaforelor. Pot doar să se bucure de perfecţiunea fiecărei castane, de culorile uimitoare în care s-au îmbrăcat, de anticiparea momentului când, alături de doamna învăţătoare, vor ridica joaca la rang de artă.

Comments
  • Diana October 14, 2015 at 5:12 am

    Imi amintesc de str. Castanilor din BV unde candva imi ingropam picioarele in covorul de frunze si adunam “rotogoalele” visinii… Si mai era o zona cu multi castani dar… sistematizarea a distrus aproape totul. 🙁 Raman amintirile. 🙂

    • Vienela October 22, 2015 at 8:20 am

      Mi-ai amintit de zilele cand ma tranteam pe covoare de frunze si imi doream sa nu ma mai ridic de acolo. 🙂

  • Din nou la școală | Iubesc Viaţa September 19, 2016 at 9:51 am

    […] nou la școală. Călcând pe frunzele uscate și ocolind castanele ruginii, cu ghiozdanele agățate pe umeri, elevii se îndreptă către locul unde, pentru încă un an, […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.