Skip to main content

Atacul de panică

Îi place să primească musafiri, să își petreacă serile alături de prieteni, chiar dacă aceștia îi lasă, la plecare, scrumiera plină de chiștoace și ceștile pline de zaț. Le trece orice cu vederea, pentru că îi aduc noutăți, o deconectează de la problemele stresante de la job, îi înveselesc viața. Nu s-a supărat nici măcar când grăsanul de Relu a rupt scaunul de epocă (de care epocă?) cu greutatea lui. Nici aseară nu a fost altfel. Musafirii au venit, au vorbit, au râs, apoi au plecat.

Ea s-a schimbat în pijamale și s-a băgat în pat, lângă fetiță, să se uite împreună la desene. Atunci a venit el, atacul de panică. A început cu un junghi între sân și mâna stângă, o zbatere episodică ce i-a trezit o teamă necontrolată. Poate că este prea obosită, poate a băut prea multă cafea, și-a spus, încercând să își insufle un dram de curaj. Un întreg scenariu i se derula în minte, fragment după fragment, făcând ca bătăile inimii să se întețească.

Nu era o sclifosită, nu fusese niciodată. Ceva rău se întâmpla. De unde acest tremur interior ce făcea mușchii să se încordeze nefiresc? De ce acest cârcel în dreptul inimii? Se ridică speriată din pat, se mută în sufragerie, deschide geamul pentru a scăpa de senzația de sufocare. Își pipăie scurt degetele, să vadă dacă sunt amorțite. Își privește unghiile. Oare încep să se învinețească sau i se pare? Îi vine să iasă pe scară, afară din casă. Dar dacă i se face rău mergând?

Poate ar trebui să cheme o ambulanță. Prezența unui medic este absolut necesară, gândește ea rapid, în timp ce smulge nervos două scame din pătura cu care s-a învelit  pentru a-și potoli frisoanele și tremurul ce o bagă în sperieți. Doamne, ce se va întâmpla cu ea? Dacă face un stop cardiac sau un atac cerebral? Nici măcar nu a apucat să faca un duș. Nu poate chema medicii până nu se spală puțin. Nu are pe aproape nici o scorbură în care să își ascundă veșnica rușine, dacă moare transpirată.

Cu orice risc, trebuie să meargă în baie. De ar putea scăpa, măcar pentru o clipă, de frica asta paralizantă. Parcă inima bate tot mai tare. Își simte corpul de parcă ar fi o scândură, are o rigiditate înfiorătoare. Nu mai există scuză. Trebuie să se spele, să fie găsită curată și parfumată. Poate vor reuși să o salveze… Cu un singur scop în minte, deschide robinetul și lasă apa să i se prelingă pe pielea rece, ca de șarpe. Se stropește cu apă pe față și, în aceeași clipă, își dă seama că nu îi mai este rău. Atacul de panică a trecut. Totul este ca înainte.

Ce au scos colegii mei din această duzină de cuvinte, puteți afla scanând tabelul psipsinei.

Comments
  • Daniela February 21, 2014 at 8:12 pm

    Nasol…

  • […] scris Some Words, Vienela, oglinda lui […]

  • Sonia February 21, 2014 at 8:31 pm

    Nu am pățit niciodată așa ceva, dar am fost martoră unui atac de panică. Nu este o experiență plăcută și nici ușor de suportat. Și din nefericire nu este nici previzibilă.

    • Vienela February 22, 2014 at 6:53 am

      Mult timp mi-a tot povestit o persoana apropiata despre atacurile de panica pe care le facea si mult timp am crezut ca sunt mofturi de femeie rasfatata…

  • Diana February 21, 2014 at 8:42 pm

    Uau! Doar in filme am vazut… manifestarea unui atac de panica! Sper sa ramana in filme! 🙂

    • Vienela February 22, 2014 at 6:54 am

      In filme nu am vazut, dar uneori viata bate filmul…

  • SimonaR February 21, 2014 at 8:44 pm

    Am avut și eu atacuri de panică, iar senzația de sufocare te face să fii și mai panicat. Am înțeles că e important să îți păstrezi calmul (mda… ușor de zis)

    • Vienela February 22, 2014 at 6:54 am

      Ha, ha, si cum faci sa iti pastrezi calmul in asemenea clipe? Pare o gluma buna…

  • Adriana February 21, 2014 at 8:53 pm

    Nu cunosc senzaţia, dar am citit deunăzi o blogerrită ce scria despre atacurile ei de panică, incat mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că nu ştiu ce inseamna asta. Parcă am văzut şi cum curge apa şi frisoanele. Tot. Foarte realist scris. Foarte

    • Vienela February 22, 2014 at 6:55 am

      Sunt curioasa cine este bloggerita… Mi-ar placea sa citesc parerea ei despre atacurile de panica.

      • Adriana February 22, 2014 at 8:36 am

        …petronela rotar, cred că asa se şi numeste postarea: panique, paniqoue etc, şi e doar una dintre ele, are mai multe însemnări

        • Vienela February 22, 2014 at 8:41 am

          Aha… Merci… Ma voi uita astazi… Am vazut titlul, dar nu m-am gandit ca despre asta ar putea fi vorba.

  • psi February 21, 2014 at 9:07 pm

    eu ştiu cum sunt atacurile de panică doar din postura de spectator neputincios. una din lespezile amintirilor mele. 🙁 şi vreau să cred că este doar o poveste şi că nici măcar nu ai văzut vreodată aşa ceva. şi că nici n-o să vezi vreodată. îţi doresc din suflet.

    • Vienela February 22, 2014 at 6:56 am

      Din pacate, nu este doar poveste… Tot din pacate, m-a afectat mai mult decat as fi dispusa sa recunosc…

  • Javra February 21, 2014 at 10:22 pm

    Mda, cunoaştem, din păcate, am experimentat. Nu ştiam ce am, doctorii, nici atât. Se pare că e cauzat de un deficit de calciu şi magneziu, mai ales vara, când elimini sărurile prin transpiraţie. Trebuie să iei Panangin şi calciu.

    • Vienela February 22, 2014 at 6:58 am

      Am citit cate ceva pe net zilele trecute… Se pare ca pot fi si alte cauze declansatoare… Si, asa cum spune si Sonia, apar pe neasteptate… 🙁

  • lili3d February 21, 2014 at 11:51 pm

    Am respirat ușurată!

    • Vienela February 22, 2014 at 6:58 am

      Toata lumea a respirat usurata, insa ramane teama de urmatorul atac…

  • cita February 21, 2014 at 11:55 pm

    Eu fac atac de panica cand ma ratacesc! Mi s-a intamplat de cateva ori. Oribil!
    Sper ca ce ai scris e doar imaginatie!

    • Vienela February 22, 2014 at 6:59 am

      Nu, din pacate, nu este doar imaginatie… Sper doar sa nu te ratacesti prea des…

  • Mihaela Dămăceanu February 22, 2014 at 6:44 am

    Nici eu nu am avut dar am două persoane foarte apropiate, care au experimentat aşa ceva, din păcate. Am înţeles că sunt cumplite, dar au izbutit să scape de ele. Cred că stresul are un rol foarte mare în apariţia lor.

    • Vienela February 22, 2014 at 7:00 am

      Citisem pe net ca oamenii pot scapa de ele cu ajutor psihologic… Dar cati isi permit vizite la psiholog?

  • Radu February 22, 2014 at 7:57 am

    Personal nu am trecut prin aşa ceva, dar am văzut destule în armată şi apoi în facultate în timpul celor două cutremure mai măricele din anii 90.
    În armată se rezolvau relativ simplu prin metode specifice! 🙂

    • Vienela February 22, 2014 at 8:44 am

      Ah, cred ca sunt chestii diferite, insa la fel de traumatizante… Stiu exact cum este teama incontrolabila din timpul unui cutremur… 🙂

      • Radu February 22, 2014 at 4:35 pm

        Vorbesc strict de atacurile de panică. În cazul cutremurelor se petrec la scurt timp după ce fenomenul a încetat!

        • Vienela February 23, 2014 at 5:42 pm

          Sa crezi tu ca se petrec dupa ce se termina cutremurul. Nu m-ai vazut pe mine cum reactionez cand simt ca incepe sa se miste pamantul… 🙂

    • Ionut March 20, 2014 at 10:12 pm

      si eu am atac de panica,ce pot face?

  • Carmen Pricop February 22, 2014 at 8:39 am

    Sper să nu ţi se fi întâmplat vreodată şi nici să nu ţi se întâmple!

    • Vienela February 22, 2014 at 8:43 am

      Ma intreb de multe ori cat de adanc poti patrunde tu in sufletele oamenilor…

  • Silavaracald February 22, 2014 at 9:45 am

    Mda, am experimentat și asta.
    Boala care trece cu apă rece; perfect adevărat.
    Nu doresc nimănui.

    • Vienela February 23, 2014 at 5:47 pm

      E groaznic ca propriul tau creier sa isi rada de tine… 🙁

  • Scorpio February 22, 2014 at 10:11 am

    Am avut, cunosc, nu mai vreau!

    • Vienela February 23, 2014 at 5:48 pm

      Nu ma asteptam ca atat de multa lume sa spuna ca stie ce inseamna.

  • mihaela February 22, 2014 at 10:45 am

    Dap, am avut boala asta mi-a luat mult timp sa ma vindec si am invata multe in perioadele alea

    • Vienela February 23, 2014 at 5:49 pm

      Of, si tu? Cum ai scapat, Mihaela?

  • Claudia February 22, 2014 at 12:15 pm

    Din păcate, experimentăm şi griji inutile, exagerate, ele fiind de fapt, doar în mintea noastră.

    • Vienela February 23, 2014 at 5:49 pm

      Este adevarat… Ne facem griji din orice, lasam lucruri nerezolvate si apoi ne miram ca toate astea se intorc impotriva noastra.

  • Maria Agurita Ignat February 22, 2014 at 2:48 pm

    Cunosc sentimentul ! E groaznic …

  • vavaly February 22, 2014 at 8:50 pm

    nici la tine nu a curs veselia cu duzina asta… ai descris nişte trăiri intense în cuvinte puţine dar la obiect.

    • Vienela February 23, 2014 at 5:51 pm

      Stii cat am fost de mirata vazand ca niste cuvinte aparent banale nu au adus nimanui un strop de veselie la aceasta duzina?

  • Tina February 22, 2014 at 9:14 pm

    Sunt o norocoasa, nu cunosc senzatia, dar descrisa de tine mi-o pot imagina.

    • Vienela February 23, 2014 at 5:52 pm

      Iti doresc sa nici nu ajungi vreodata sa o cunosti… 🙂

  • Daniela February 22, 2014 at 11:37 pm

    Nu prea e de gluma cu asa ceva…

  • Ana-Maria February 23, 2014 at 6:45 am

    Atacl de panica nu il doresc nici macar dusmanilor mei! 🙁

    • Vienela February 23, 2014 at 5:56 pm

      Nici eu nu as putea dori cuiva sa treaca prin asa ceva…

  • ComiCultural February 23, 2014 at 11:24 am

    Ei, bine, nu! Din păcate, nu!… La tema de săptămâna viitoare să te văd cum îți exorcizezi panica! Presupun că deja ai aflat…

    • Vienela February 23, 2014 at 5:58 pm

      Am vazut imediat cuvintele si m-am distrat in sinea mea, incercand sa ma gandesc ce s-ar putea scrie vesel cu ele. 🙂 Abia astept!

  • Adrian Manea February 23, 2014 at 12:41 pm

    Pe mama am văzut-o trecând prin aşa ceva. E greu!

    • Vienela February 23, 2014 at 5:59 pm

      Ah, sa vezi un om drag trecand prin asa ceva cred ca este uneori mai greu decat daca ai trece tu…

  • elly weiss February 23, 2014 at 1:34 pm

    Nu cred ca vreau sa mi se intample asa ceva, pare teribil. Cred ca apare din cauza stresului, a unor framantari puternice….

    • Vienela February 23, 2014 at 6:02 pm

      Cine crezi ca si-ar dori sa simta asa ceva? Sunt foarte multe posibile cauze: stresul, oboseala, cafeaua, menopauza, nasterea, alcoolul, fumatul excesiv, depresia, operatiile cu anestezie generala, probleme cu glanda tiroida…

  • Pinky Rainbow February 27, 2014 at 8:13 pm

    Trebuie sa recunosc, m-a cam tinut cu sufletul la gura articolul acesta… Eu nu am avut niciodata un atac de panica dar nici nu imi doresc…

  • […] s-a vrut a fi o duzină de cuvinte amuzantă, însă voi știți deja că în om zac multe animale și nu toate au umor. Pentru a […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.