Skip to main content

Aşa bine m-am ascuns?

Îmi atrage atenţia de cum mă urc în autobuz. Este înalt şi bine clădit. Poartă un trening simplu, ce pare abia cumpărat. Ceea ce îl face special, ceea ce îl diferenţiază de alţi băieţi, este părul. Are acea culoare exotică, fascinantă, care de-a lungul vremii a stârnit ură nejustificată, a uimit şi a înspăimântat generaţie după generaţie sau a declanşat pasiuni nebune. Este roşcat. Nu ai cum să treci pe lângă el fără să îl observi. Nu are tenul acela alb, tipic persoanelor cu părul roșu. Câţiva pistrui rătăciţi în jurul nasului îi îmbogăţesc aspectul seducător. Cred că este de o seamă cu mine, 14-15 ani. Îl privesc aproape insistent şi el observă. Îmi zâmbeşte cald. Parcă a răsărit soarele. Mă topesc instantaneu. Vine puţin mai aproape de mine şi asta mă sperie. Fac un pas înapoi. Ne studiem de la distanţă. Ne zâmbim. Mi-e teamă să clipesc. Dacă dispare? Cu ochii în ochii lui, mă pregătesc să cobor. Am ajuns la penultima staţie, aproape de gara de sud.

Am o plăsuţă pentru tanti Lila. Îi duc pâine şi lapte în fiecare zi, de când s-a îmbolnăvit. Coboară şi el. Grăbesc pasul, de teamă că va încerca să vorbească. Îl simt în spatele meu. Îi simt privirea care arde. Merg tot mai repede. Dar nu destul de repede. Nu vreau să mă piardă. Vreau doar să ştie că nu sunt pregatită să vorbesc cu el.

La întoarcere, îl văd în staţie. Oare pe mine mă aşteaptă? Urc în autobuzul 25, dar nu mă urmează. Ne privim lung, în ochi, ca un fel de rămas bun. Acasă, lucrez de zor la puloverul gri cu glugă început în vară. Vreau să îl termin până mâine. Este un model nou, pe care l-am găsit într-o revistă străină. Mă uit la andrele şi văd totul roşu. Văd părul ca focul, văd zâmbetul care îmi dădea fiori de plăcere. Ciudat este că nu ştiu ce culoare au ochii lui. Dar intensitatea privirii nu poate fi uitată.

Astăzi încerc să plec de acasă tot cam la aceeaşi oră ca şi ieri. De cum cobor din autobuz, îl văd. Mă aşteaptă. Se ridică de pe bancă şi vine spre mine. Sunt puţin speriată şi foarte, foarte bucuroasă. Mă simt frumoasă. Poate chiar sunt. Încearcă să îmi vorbească şi asta mă sperie. Fug. Sunt timidă. Nu ştiu să vorbesc cu băieţii. Mă sperie.

Cât timp a fost tanti Lila bolnavă, ne-am întâlnit zi de zi. M-a aşteptat în staţie, a mers până la blocul ei, m-a condus înapoi la staţie. Ne-am privit în ochi tot timpul. Ne-am spus poveşti fără să deschidem gura. Ne-am făcut declaraţii de dragoste doar din priviri. Am visat la el în fiecare seară. Mi-am imaginat că mă va ţine de mână, că îi voi atinge părul roşcat, atât de frumos.

Într-o zi, înainte de a mă urca în autobuz, mi-am făcut curaj şi i-am spus că nu ne vom mai vedea, că tanti Lila este bine, de parcă el ar fi ştiut ce făceam eu pe acolo în fiecare zi. Mi-a spus că va veni după mine, că mă va căuta, că vrea să ne vedem în continuare. L-am crezut. M-am urcat în autobuz şi dusă am fost.

Nu l-am mai văzut de atunci. Oare aşa bine m-am ascuns?

Comments
  • Rolling Ideas January 8, 2013 at 6:32 am

    Oh, de ce n-au făcut schimb de numere de telefon?

  • Radu January 8, 2013 at 7:28 am

    Un baiat care iese asa in evidenta n-ar trebui sa fie greu de gasit. 🙂

  • raul rual January 8, 2013 at 7:52 am

    Mi-am amintit de Serendipity.

  • Ioana K-Man January 8, 2013 at 8:11 am

    Era un gamer al iubirii, nimic serios.

  • Blogul Anului 2012 | In jurul Kadiei January 8, 2013 at 8:44 am

    […] Vienela – vienela.ro […]

  • Minnie January 8, 2013 at 9:11 am

    Ale tineretii valuri….. :))

  • mixy January 8, 2013 at 10:29 am

    ce țeapă am luat până am citit că e de-o seamă cu tine, 14 ani !!!
    Și ce diferență e între fete de 14 ani de atunci și fete de 14 ani de acum !…

  • cotos January 8, 2013 at 10:33 am

    Trebuie sa faca schimb de telefon sau adrese…Curaj, trebuie avut curaj…

  • Iulia Kelt January 8, 2013 at 10:41 am

    Mi-a plăcut mult povestea ta, să știi. Unele lucruri se întâmplă exact atunci când ai nevoie și exact ATÂT cât ai nevoie. Tot ce e în plus, strică. 🙂

  • Alexandra Cristea January 8, 2013 at 10:59 am

    Frumoasă povestea, mi-a adus aminte de privirile pe care i le aruncam şi eu, pe furiş, unui băiat de liceu, când eram în gimnaziu. Aş fi băgat mâna-n foc pe atunci că el era iubirea vieţii mele. :))

  • zdwub January 8, 2013 at 11:06 am

    Chestiile de genul sunt cu adevarat sweet nu ce e acum…adica sa zicem exact cazul asta…te vede, e ok…nu vorbiti, dar afla cum te cheama si fuga pe facebook 😐

    • Alin Nicorici January 8, 2013 at 2:17 pm

      Poi e normal, facebook mai nou e motor de cautare. Si eu folosesc aceasta retea mai mult pentru cautare. Frumoasa poveste 🙂

  • Mirela January 8, 2013 at 1:39 pm

    Dar tu, tu l-ai căutat?! Știai pe unde îl poți întâlni…Sau poate atât timp vă era dat vouă, acelui sentiment frumos. Sau poate și el și-a pus aceeași întrebare: Aşa bine m-am ascuns? Eu îmi amintesc de un băiat cu care n-am dat nici mâna, dar mă căuta mereu din priviri. Și cred că așa a trebuit să fie. Și atât.

  • Ana-Maria January 8, 2013 at 2:00 pm

    14-15 ani? 🙂

  • violeta January 8, 2013 at 2:47 pm

    Buna ziua!
    La multi ani!
    Ma iertati ca va deranjez vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati pe blogul d-voastra un mic articol despre fetita mea Leontina Nicoleta!Mai multe detalii le gasiti pe: http://leontinanicoleta.blogspot.ro/
    Astept un raspuns la adresa de e-mail violetaleontina@yahoo.com
    Va multumesc pentru intelegerea acordata!
    Un an nou plin de bucurii!

  • CARMEN January 8, 2013 at 5:12 pm

    poate era îngerul-pazitor… a aparut scurt, apoi a trebuit sa redevina nevazut 😉

  • elly weiss January 8, 2013 at 10:22 pm

    Pare un vis de adolescență…cand totul e posibil si la fel de bine imposibil…

  • Curiozitate | Iubesc Viaţa January 31, 2013 at 7:11 am

    […] invidiam pe fete, aveam şi eu părul lung, îl simţeam cum flutura pe la urechi când alergam, mă simţeam frumoasă şi îmi pierdeam multe ore […]

  • Alina, te caută cineva! | Iubesc Viaţa July 20, 2013 at 3:19 pm

    […] îmi apare în faţa ochilor amintirea legată de roşcatul care mi-a spus că va veni după mine. Poate că m-ar fi găsit, dacă ar fi avut pe atunci acces […]

  • Szasz Sebes Paul July 28, 2013 at 4:56 am

    Frumoasa poveste !

  • Iuliana July 28, 2013 at 6:48 am

    Mai bine ca s-a terminat asa, ai ramas cu o poveste frumoasa.
    Eu am avut o poveste asemanatoare la care am facut pasul urmator si toata vraja s-a spart ca un balon de sapun 🙁

  • Adriana July 28, 2013 at 8:05 am

    Hmmm! Toate am avut un roşcat pe urme în adolescenţă. Chiar al meu unde o fi?

  • Anca July 28, 2016 at 7:03 am

    Are dreptate Adriana 🙂 consemn.
    Si multi dam bir cu fugitii…
    Dupa mult timp ramai doar cu nostalgii…no sign…

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.