Skip to main content

Aş fi putut rescrie cartea Anna Karenina

În perioada în care citeam romanul Anna Karenina, al lui Lev Tolstoi, am avut ocazia să intru în casa unei doamne considerată de ceilalţi deosebită prin felul de a se purta, prin modul de a gândi, prin educaţia pe care o dădea fetei sale, cumva ostracizată de vecinii noştri cu vederi mai înguste.

Acolo am văzut pentru prima dată un covor persan care acoperea sufrageria din colţ în colţ, de culoare galben pai, în fiecare colţ al camerei câte un ghiveci imens cu filodendroni şi lângă bibliotecă o vază imensă, în care tronau mândre nişte flori de câmp. Acolo am văzut o altă viaţă, cu jocuri în familie, care se soldau cu punerea la treburi gospodăreşti a celui care pierdea, cu libertatea copilului de a vorbi fără restricţii în faţa membrilor adulţi ai familiei.

 Influenţată de acţiunea cărţii şi de vecina pe care o credeam un fel de Anna Karenina, naivă din cauza vârstei fragede pe care o aveam, am început să îmi imaginez căsuţa pe care ştiam că o voi avea după ce voi fugi şi eu de acasă cu un ofiţer îndrăzneţ, cum era contele Vronski, iubitul Annei. Nu mi-ar fi păsat de gura lumii, de dispreţul societăţii, mai ales ştiind că eu nu aş fi abandonat copilul, ci l-aş fi luat cu mine oriunde în lume.

Visam să fiu fericită într-o căsuţă mică, frumos împodobită şi plină de flori mari, visam să fiu la fel de puternică precum era eroina cărţii, care a renunţat la viaţa liniştită alături de bătrânul ei soţ pentru a se bucura de iubirea pasională înfiripată între ea şi conte.

Simţeam odată cu ea toate emoţiile prin care trecea, credeam că înţeleg toate gândurile pe care le avea, toată gelozia care o măcina. Mă înflăcăram la gândul că aş putea rescrie cartea trăind altfel decât Anna, alături de bărbatul iubit, chiar dacă îmi era doar amant (habar nu aveam ce însemna, dar suna atât de bine), alături de copilul meu, chiar dacă toţi mi-ar fi întors spatele.

După ce am aflat ce însemna cuvântul amant nu am mai fost chiar atât de entuziasmată, dar Anna a rămas pentru mine o femeie puternică, mândră şi curajoasă, care a făcut în viaţă ceea ce şi-a dorit şi care şi-a pierdut viaţa pentru că nu a putut avea ceea ce îşi dorea.

Articolul participă la concursul  Câştigă cartea The Hobbit, organizat de Kriogen cu sprijinul Librăriei Online Cărţi Diverse.

 

Comments
  • Radu August 10, 2012 at 6:25 am

    Pentru mine a fost o carte trista, ca de altfel majoritatea literaturii ruse!

    • Vienela August 10, 2012 at 6:54 am

      Dar nu era frumoasa, chiar si asa, trista?

      • Radu August 10, 2012 at 5:29 pm

        A fost frumoasa dar nu as reciti-o.
        Pe cand Nobila Casa J.C. intotdeauna!

        • Vienela August 12, 2012 at 3:15 am

          Parca am citit cateva fragmente, dar nu imi aduc aminte mare lucru. In schimb, mi-a placut Opiu, de Colin Falconer.

  • OchiiVerzi August 10, 2012 at 6:35 am

    Am fost nevoita sa o citesc in liceu … recunosc, mare lucru nu mai tin minte din ea (intocmai pentru ca am fost obligata).
    Imi aduc aminte de cineva care se lauda ca sora ei este “Dama de Companie” … nu stiu prin ce tara … evident, ea nu stia ce inseamna “Dama de Companie” .. dar si cand a aflat 😀 … auch! :))

    • Vienela August 10, 2012 at 6:54 am

      :)) Dupa revolutie am auzit si eu persoane care se laudau ca fetele lor erau dame de companie. :))

      • GCM August 10, 2012 at 8:06 am

        Dati-mi voie sa le iau apararea! In ultimii ani, din cauza falsei pudori de a evita cuvinte de genul prostituata sau curva, am recurs la ascunderea intelesului sub sintagma asta de dama de companie. Totusi, in acceptiunea literara a termenului, dama de companie este o femeia angajata intr-o familie burgheza (instarita, in zilele noastre) pentru a avea grija de batrani si a le tine companie.

        • Vienela August 10, 2012 at 9:22 am

          Intr-adevar, la origine, sintagma era cu totul altceva fata de ceea ce numim astazi dama de companie. Este amuzant faptul ca bietii oameni se laudau cu ceea ce faceau fetele lor pe afara, cand de fapt ar fi trebuit sa se rusineze. Sper doar ca macar unii dintre ei au avut norocul sa nu afle.

  • Minnie August 10, 2012 at 6:43 am

    Pentru mine Doctor Zhivago a lui Boris Pasternak a fost ca sa zic asa o amintire mai deosebita sau Mayerling filmul din 1968 cu Omar Sharif si Catherine Deneuve, dar asa cum scrie Radu sunt carti si filme triste. Articolul tau este frumos, putem sa te votam?

    • Vienela August 10, 2012 at 6:53 am

      Habar nu am daca foloseste la ceva votul vostru, dar putem incerca sa influentam juriul. :))
      Nu am reusit nici in ziua de azi sa termin Doctor Zjivago, desi am inceput-o de trei ori. :))
      Sunt triste, dar frumoase unele carti.

  • Mirela August 10, 2012 at 7:49 am

    Povestea tragică a Annei, care își părăsește căminul și copilul pentru o idilă, face parte din cele sortite eșecului… Legătura dintre Anna şi Vronski e distrugătoare, așa cum relația dintre Levin şi Kitty e revigorantă și plină de speranță, reținută, dar mult mai normală. Doar normalitatea aduce după sine armonie.
    Anna devine toată numai remușcare, obsesie și disperare, gelozie sufocantă, neîncredere și chiar depresie. E înșelată, simte că nu mai e dorită. Toate acestea o împing la sinucidere. Câtă disperare, cât amar și câtă slăbiciune denotă gestul ei, dacă nici nașterea copilului lui Vronski nu o mai poate salva!
    Vienela, tu sigur ai fi luat copilul cu tine, dar o femeie copleșită ca Anna, nu cred că ar fi făcut-o. Voia să fie liberă și apoi…hm, cred că nici Vronski nu ducea dorul unei vieți casnice, cu un copil străin pe cap. E părerea mea, așa văd eu lucrurile.
    Oricum, cartea e excepțională, iar Tolstoi un scriitor admirabil.
    Îmi place scenariul tău, e original!
    Succes, iar dacă votul meu contează, dă-mi un indiciu. 😉

    • Vienela August 10, 2012 at 9:19 am

      Este atat de bine structurata, atat de bine povestita, incat ma furase complet. Plus ca eram foarte mica de varsta si impresionabila si nu intelegeam multe lucruri de acolo. Eu in general admir neconditionat femeile care au curaj sa mearga cu capul sus, chiar daca sunt considerate “ciudate” de catre societate.
      Nu trebuie votat nicaieri… :))
      Dar iti multumesc pentru intentie.

      • Mirela August 10, 2012 at 9:56 am

        Karenina a fost o victimă a propriilor iluzii spulberate. Se spune că nu poți avea totul, iar Tolstoi însuși a construit-o așa, a fost intenția sa. Tragic destin…
        Din literatură, empatizez cu aparent fragila Jane Eyre a Charlottei Bronte, care nu e foarte frumoasă, dar e educată şi are un mare respect de sine, ceea ce nu era la îndemâna prea multor femei ale epocii ei, mai ales când se trezeau cu buzunarele goale.
        Stima de sine e elementul care mă fascinează la orice om, femeie sau bărbat, erou de roman sau om simplu. Iar lipsa ei mă distanțează.
        Sper că nu te-a deranjat să povestim, Karenina e un personaj controversat, deci interesant.

        • Vienela August 12, 2012 at 3:21 am

          Am citit Jane Eyre mult mai tarziu, cand nu mai eram chiar atat de impresionabila.
          Cum sa ma deranjeze ca discutati despre un personaj de carte? :)) Imi pare rau ca nu am putut fi alaturi de voi, pentru ca imi trecuse timpul pe care il aloc PC-ului. :((

  • adelinailiescu August 10, 2012 at 8:35 am

    Cate astfel de Anne traiesc in anonimat printre noi? Si nu le scrie nimeni povestea. Nu cred ca poti pune in balanta rolurile de mama si amanta si nici nu-mi place ideea de a tulbura mersul trenurilor cand nu mai sti cum sa iesi din scena.Ei, rusii astia sunt maestrii in carti cu suspine…

    • Vienela August 10, 2012 at 9:14 am

      Nici nu iti imaginezi cat am fost de bulversata dupa ce am citit Crima si pedeapsa. :)) Si eram mult mai mare de varsta… Dar au rusii astia o putere de a te impresura, de a te invalui, de a te face sa traiesti odata cu eroii lor…

  • elly weiss August 10, 2012 at 8:52 am

    🙂 Frumos ai fi rescris-o! Si original.
    Anna Kerenina mi-a placut si mie. Desi m-a intristat mult. Am scris si eu despre…ehe…acum luni de zile. Sincer, nici nu mai stiu cand. :))
    Vienela, unde te pot vota? Sau, mai bine-zis, ce pot face sa te ajut?

    • Vienela August 10, 2012 at 9:07 am

      Voi cauta mai tarziu, sa citesc.
      Nu cred ca putem face ceva, trebuie doar sa astept sa decida Kriogen.

      • elly weiss August 10, 2012 at 4:02 pm

        Atunci, succes! 🙂

        • Vienela August 15, 2012 at 8:27 am

          Multumesc, dar nu am avut deloc. Dupa ce a insistat sa scriu, m-a rugat pe mess, cand a decis castigatorul “uitase’ sa ma treaca si pe mine printre participanti. Invatatura de minte pentru altadata, as putea spune.

  • Foto de inginer August 10, 2012 at 8:54 am

    Ai avut norocul sa intalnesti persoane deosebite si sa “visezi” frumos!
    Ai fi putut sa rescrii cartea! +10 !

    • Vienela August 10, 2012 at 9:05 am

      :)) Ar fi iesit cu totul altceva, mama fara copil este distrusa, pe cand cea care are copilul alaturi este mereu fericita, indiferent prin cate greutati trece.
      Multumesc.

  • Hapi August 10, 2012 at 9:21 am

    Succes Vienela
    Am vazut multe concursuri cu carti in blogosfera 🙂

    • Vienela August 10, 2012 at 9:23 am

      Da, in ultima perioada este o adevarata invazie. Am mai castigat doua pana acum. 😉
      Multumesc.

  • Probiu August 10, 2012 at 9:23 am

    Nu pot sa cred ca vinde cineva flori d-alea mari pe okazii…

    • Vienela August 10, 2012 at 9:24 am

      Nici eu. Nu mi-as vinde nici macar o floare micuta. In general nu mi-as vinde florile. Filodendronul ala este o adevarata comoara, atat de mare si frumos.

  • Vladimir August 10, 2012 at 10:43 am

    Mie nu mi-a placut deloc cartea. Dar deloc. Era si lectura obligatorie. Imi place Tolstoi, dar nu cartea asta :). Cred ca-i scrisa pentru fete probabil. Genul de lectura romantica pentru femeile de pe vremea aceea. Dar fiind scrisa de un scriitor profesionist (ca foarte putine carti din ziua de azi), a fost scrisa cu maiestrie.

    • Minnie August 10, 2012 at 11:00 am

      Precis ca ti-a palcut Razboi si Pace…:))

      • Vladimir August 10, 2012 at 11:31 am

        Nope! Lectura obligatorie! 😛 In plus ma enervau lungile pasaje in franceza :)).

        • Minnie August 10, 2012 at 12:14 pm

          Acum chiar ca m-ai facut curioasa, ce ti-a placut de la Tolstoi? Gata stiu…. scrierile filozofice! :))

          • Vladimir August 10, 2012 at 12:28 pm

            Trilogia autobiografica :). Pe bune! Poate si fiindca nu m-a fortat sa o citesc. Desi imi cam plac biografiile DAR scrise de scriitori adevarati. Una din cartile mele preferate este Oameni, Ani, Viata de Ilya Ehrenburg. Exista si in traducere romana (exceptionala) publicata prin anii 50-60. Sunt vreo 6 volume. Editii noi nu cred sa existe.

          • Vienela August 12, 2012 at 3:23 am

            Nu ma pot hotari ce sa caut maine: Trilogia autobiografica a lui Tolstoi sau cartea cu tigri. :((

          • Vladimir August 12, 2012 at 8:17 am

            Bradbury evident! 😀

          • Vienela August 15, 2012 at 8:29 am

            Planuisem sa ies astazi, dar este mare sarbatoare si cred ca este inchis la biblioteca.

  • CostinC.info August 10, 2012 at 10:57 am

    Si pentru mine a fost lectura obligatorie, dar n-am citit-o. Si din cate citesc e o carte trista. Nu-mi plac cartile triste. ;))

    Succes la concurs! E foarte bun articolul!

    • Vienela August 12, 2012 at 3:24 am

      Am citit-o la o varsta prea frageda si m-a impresionat prea mult, cred.
      Multumesc.

  • pandhora August 10, 2012 at 11:56 am

    cred ca fiecare avem in noi,descoperita sau nu,o Anna Karenina…
    frumos articol felicitari!
    si pentru ca ai amintit de aceasta eroina cu destin dramatic gandul ma duce la o alta indragostita de dragoste,dragoste pe care nu a putut-o transforma in realitatea dorita si aici ma refer la “Madame Bovary” a lui Flaubert…

    • Vienela August 12, 2012 at 3:27 am

      Multumesc, Pandhoara.
      Multe dintre eroinele literaturii universale au avut destine tragice. Si fiecare dintre noi are cate putin din fiecare eroina.

  • cotos August 10, 2012 at 1:15 pm

    Literatura rusa este paote una dintre cele mai complexe de pe intre mapamondul..Ce e ciudat, mereu au amante si amanti 🙂

    • Vienela August 12, 2012 at 3:31 am

      Ei, acum sa nu exageram. Si prin alte parti ale lumii au fost scrise destule carti din care nu lipsea amantul/amanta.
      Uneori mi se par tare greu de citit cartile scriitorilor rusi, oricat de frumoase ar fi.

  • Ioana K-Man August 10, 2012 at 1:24 pm

    Spre rusinea mea nu am citit cartea. Stiam ca s-a aruncat din tren pt un tip care nu mai dadea doi bani pe ea.
    Sper sa nu fiu vreodata atat de nefericita incat nici gandul la puiul inocent caruia i-am dat viata sa ma retina de la gesturi funeste.
    Sper sa nu fiu niciodata Anna Karenina!

    • Vienela August 12, 2012 at 3:33 am

      Cand eram copila, ma dadeau pe spate povestile de dragoste, mai ales daca aveau si momente in care eroina suferea. :))
      Acum nu prea mai citesc asemenea romane.
      Iar Anna Karenina a avut un destin pe care nu l-ai putea dori nici macar unei dusmance.

  • Mihaeladm August 10, 2012 at 3:19 pm

    da, intr-adevar cat de inocent privim cu ochii de copil lumea din carti. Poate ca judecata aceea, lipsita de prejudecati ar face o lumea mai buna, decat judecata critica a adultilor!

    • Vienela August 12, 2012 at 3:36 am

      Crestem si ne lasam influentati de opiniile impuse de societate. Atunci parea o poveste frumoasa, dar mai tarziu, cand am aflat ce inseamna amant, mi-a mai scazut entuziasmul. :))

  • melly August 10, 2012 at 5:31 pm

    Nici nu pot spune cât de mult mi-a plăcut Anna Karenina, dabea aşteptam să treacă rândurile, foile, capitolele de umplutură doar să ajung cât mai repede la firul vieţii ei. Citeam fiecare rând de umplutură, descrieri, viaţa lui Stepan Arkadici şi Daria, Levin şi ceilalţi doar ca să nu cumva să pierd vreo “noutate” despre ea.

    Prima dată vazusem filmul, pe urmă am citit cartea şi oarecum ştiam firul romanului – deşi e o diferenţă imensă între film şi carte.

    Cât despre cum ai fi rescris cartea … mă regăsesc, cu mici retuşuri. Atât de frumos ai scris!

    • Vienela August 12, 2012 at 3:41 am

      Eu am o problema cu filmele facute dupa firul unei carti, mai ales daca este vorba despre o carte care mi-a placut. Foarte rar este respectat cursul. De cele mai multe ori aproape ca nu regasesc mai mult decat ideea principala a cartii.
      Multumesc.

  • Rudolph Aspirant August 11, 2012 at 9:05 am

    Dupa parerea mea personala cat se poate de sincera, intr-adevar personajul Anna Karenina este un personaj feminin cu caracter puternic, in sens de bine dezvoltat si conturat individual matur, efectiv cat se putea la vremea aia, fara prea mari sau proeminent accentuate trasaturi de personalitate, decat cele strict personale obisnuit umane, (de ex ca e unul mai timid, ca e altul mai aventuros din fire, etc.), dar in nici un caz de nivel accentuat patologic, care trasturi in cazul acestui personaj, par a fi peste 60 % strict cultural determinate, (mai mult de mediul respectiv in care s-a dezvoltat si experientele de viata in dezvoltare), si cu ceva vulnerabilitati structurale efectiv innascute, (de care efectiv nu avea cum sa se fereasca sau sa scape si care nu sunt efectiv “vina” nimanui, decat poate a unor mici erori de combinatii de total hazard destul de comune ale mamei Natura, care NU pot fi evitate deaorece acel Hazard este originat la nivel conceptual de bunul D-zeu, si constiincios implementat de concubina si partenera dansului de business oficiala mama Natura, pt ca efectiv sunt de nivel necesar pt mentinere de specie umana, desi uneori erorile au rezultate cam nasoale la nivelul unor oameni individuali, dar asta e un risc efectiv ASUMAT, dupa parerea mea sincera atat de bunul D-zeu la nivel conceptual cat si de omul individual cand decide sa se reproduca in mod liber consimtit la nivel de Liber Arbitru exact asa cum i-o fi norocul de a trai unde o trai si cu ce scoli a urmat, plus chiar si starea functionala a sistemului sanitar din jur si a conditiilor politice in care functioneaza acel sistem sanitar, cat si planurile Min Sanatatii, Min Educatiei, Min Culturii, a competentelor mass-mediei, si a tuturor alora care sunt chiar real raspunzatori de Educatia sexuala pt reproducere si dragoste a elevilor in scolile publice sau private in timpul scolarizarii obligatorii, chiar MULT mai mult decat ar fi parintii, pt ca se presupune ca se pricep si ca o faca si la nivel profesional si de sarcina de serviciu), care a avut nenorocul sa dezvolte o depresie majora cu trasaturi psihotice cat se poate de autentic reala, si care ar fi raspuns chiar bine, (cu sanse de peste 55 % de bine probabil) la tratament competent cu electrosoc.

    • Rudolph Aspirant August 11, 2012 at 9:38 am

      Adica efectiv ar fi TRAIT in continuare si chiar s-ar fi si bucurat de viata si de copilul ei, si chiar si de nepoti. Pur si simplu sunt ffff SUPARAT ca a murit, si efectiv angajatii incompetenti si lenesi ai GUVERNULUI rus tarist corupt de la acea vreme + Biserica Ortodoxa Rusa sunt de vina si total raspunzatori ca a murit Anna Karenina. Desigur, nu doresc sa devin bolsevic, dar zau, cand e caz tragic de acest nivel, zau daca nu imi vine si mie sa nu mai fiu de loc asa gentil sa ies si eu in strada la o eventuala Revolutie din Octombrie 1917, desi, hai, stiu ca pe atunci nu se introdusese tratamentul cu electrosc asa pe scara mai larga, dar totusi membrii familiei Anna Karenina, chiar si SOTUL ala oficial al ei, TATAL copilului lor comun, a avut si mijloacele, si raspunderea sa nu stea ca un dobitoc ranchiunos intr-un colt si sa o trimita in Elvetia macar la un sanatoriu de sanatate mintala, ca EXISTA si pe vremea lui Tolstoy si pe vremea Idiotului lui Dostoyevsky exista, si chiar daca habar nu aveau de electrosoc atunci, tot ar fi fost o sansa mai BUNA chiar ff BUNA la acea vreme ca Anna Karenina sa TRAIASCA chiar efectiv REAL pana la adanaci batranete si chiar efectiv sa zambeasca din nou, chiar si fara tratament specific altul decat cu stat acolo la sanatoriu in Elvetia la povesti cu aia de pe acolo de la acea vreme, totusi cursul natural al acelei boli Depresive este in multe cazuri spre remisie naturala, sau recurenta in episoade destul de rare si nu toate de nivel neaparat psihotic, care Depresie majora in cazul Annei Karenina de fapt era probabil o tulburare de tip Bipolar, nu doar Depresiv major, ca avea trasaturi melancolice certe, si asta inseamna ca este posibil sa fi fost de tip Bipolar, in care NU trebuie date antidepresive asa ca prostul, ci poate chiar LITIU din prima, daca nu e caz de electrosoc, ca e singurul medicament pt tulburari afective DEMONSTRAT protector antisuicidar, si nu se gasea usor NICI pe vremea lui Ceausescu, (ca am vorbit eu cu un tip caruia trebuia sa i-l trimita fratele lui din Elvetia pe vremea aia si efectiv toti il rugau sa nu cumva sa intrerupa tratamentul si efectiv toti psihiatrii pe care i-a intalnit i-au spus asta, plus chiar sincer se rugau de el sa il intrebe pe fratele lui daca nu poate cumva sa trimita Litiu si pt altii din Romania la vremea aia), si nu se gaseste usor NICI acum in Romania, si nici nu e prea popularizat in randul medicilor de familie, sa stie si ei asa o treaba macar, ca doar ei sunt in linia 1 a sanatatii si preventiei legate de riscuri legate de sanatate neoptima a rezidentilor din Romania, efectiv totul REAL din motive total CORUPTE administrativ guvernamentale, (desi e un medicament extraordinar de IEFTIN, si cu beneficii MULT superioare posibilelor dezavantaje) + totala INCOMPETENTA educativa larg public mass-mediatica, cu depasire de granita dinspre etic inspre ne-etic in legatura cu minimumul necesar de jurnalism etic in acea limba.

      Sunt FFFFF SUPARAT ca a murit Anna Karenina, si sunt suparat POLITIC RAU de tot in legatura cu asta, si asa ceva NU e ceva obisnuit pt mine, si stiu ca m-am exprimat brutal, dar zau daca mai aud de inca una care se arunca de la geam sau un politist care se impusca cu arma din dotare in Romania si intreaga mass-medie in lb romana efectiv ca o dobitoaca cretina incompetenta si lenesa efectiv nu zice absolut NIMIC posibil educativ util pt populatia Romaniei din sec XXI, cum totusi incearca alte mass-medii sa mai faca acum din cand in cand, efectiv NU ma pot abtine.

      Despre tulburari afective este recomandabil sa se citeasca site-uruile GUVERNAMENTALE de Sanatate americane, de la nimh dot gov (nu poezii si povesti), plus cartile d-nei Kay Redfield Jamison.

      Inca o data screening pt risc suicidar:

      http://www.stopasuicide.org/downloads/Sites/Docs/StopASuicide_SuicideRiskQuestionnaire_Military.pdf

      • Vladimir August 11, 2012 at 11:11 am

        Ba litiu e nasol :D. Stiu eu ca a scris nevasta-mea lucrarea de diploma legata de efectele litiului asupra dezvoltarii embrionare (mai ales asupra dezvoltarii sistemului nervos). Se pare ca interfera si cu calea de semnalizare Wnt (o activeaza ectopic prin interactie cu GSK-3beta pe care-l inhiba) si cu calea cu inozitol trifosfatul (dar asta-i mai putin grav). Adica e o idee proasta sa dai litiu unei femei insarcinate. In plus se pare ca nu-i bine, biologic vorbind, nici la adulti. Pe aceleasi motive. Ca Wnt are legatura cu reglarea proliferarii si exista risc crescut de cancer. Mie mi-a placut mult lucrarea ei de diploma. Mi s-a parut fascinanta. Avea niste poze superbe cu mutatiile cauzate de litiu la soricei si mai ales sa vezi ce zone de apoptoza marete inducea in telencefal (pe langa ventricul).
        Si asta ca sa nu vorbim de efectele secundare care-s si ele nasoale. Stiu si eu cativa care au luat carbonat de litiu (ca parca clorura, desi mai eficienta era toxica..daca nu ma insel).
        Altfel sunt de acord ca individa era maniaco-depresiva. Grozav m-a enervat cartea aia. Dar cred ca era acelasi gen de frustrare! Oare de ce n-a prins-o nimeni sa o trateze cu forta??? Si sa scapam si noi de ea…

        • Rudolph Aspirant August 12, 2012 at 12:35 am

          Din punct de vedere practic in conditii de teren actual real, este chiar realist posibil ca sotia ta sa NU aibe dreptate, tu NICI macar ATATA, insa DESIGUR ca probabil toata lumea isi doreste o alternativa superioara la ce e actual prezent, si DESIGUR ca toata lumea isi doreste sa fie INFORMATA cat mai bine si teoretic si practic si updated si valid si pe om, nu numai pe soricel, (si NU numai aia cu doctorate, sau doctorii, sau aia cu vreo raspundere reala administrativa sau de alt fel fata de om, dar MAI ALES publicul general).

          In legatura specifica cu activitatea asupra fatului, desi este posibil si e chiar realist ca o gramada de medicamente sa fie potential daunatoare acelui fat, daca compari doar pe alea curent existente, ai de ales intre Litiu, cateva antiepileptice, (care sunt real mult mai nasoale pe dezvoltare fat), si cateva antipsihotice, (care or fi mai OK, dar posibil indezirabile decat la nivel de necesitate, din mai multe motive, inclusiv unele magice, care pot fi si alea pertinent semnificative), si electrosoc femeie gravida, (care e teoretic chiar OK, dar nu cred ca s-ar baga prea multa lume la asta).

          Ideea principala era de fapt informarea publicului larg ca sa nu moara Anna Karenina si ca sa isi vada baiatul crescand si ca sa il ajute sa isi creasca copiii lui viitori si sa ii bucure si sa ii iubesca pe acei copii viitori, inclusiv si pe cei ai vecinului ei, Lev Tolstoy…chiar daca asta distruge cine stie a cui idee de literatura, si poate omoara si cartea, si/sau foloseste cartea in mod neetic de PR grobian si nu prea elevat, pt ca, efectiv, la nivel dictatorial cenzorial rostesc, este preferabil sa moara o carte decat sa moara un om, (deja viu, nascut total integral iesit din canalul nasterii, ca sa dau gata si chestia cu avortul si risc mama/risc fat), iar dl Tolstoy insusi poate a avut dilema etica de autor de curent clasic realist de daca oare e mai bine sa moara personajul Anna Karenina acolo in cartea scrisa de mana lui, ca macar sa existe sansa unei informari, (cu toate riscurile + consecintele care se ridica in urma acestei informari si cunoasteri, cf insusi D-zeu in Biblie), sau sa continue sa moara alti oameni neinformati in jurul lui in continuu, sau chiar si pe viitor in octombrie 1917, si mult dupa, (si nu numai in Rosia, dar peste tot), datorita si acelei carti de curent literar realist, care cam atinge societatea vremii respective de tranzitie, inclusiv la institutii de baza de familie, si de birocratie statala, si cum naiba se pot preveni aceste decese curente si viitoare, daca ele pot fi prevenite, si daca oare trebuie prevenite, si de aia, ma gandesc, total speculativ, ca nu i-am citit biografia nici macar de pe wikipedia, (zau, efectiv imi dau seama ca eu nu am prea indraznit sa citesc biografiile autorilor clsici de curent literar realist, cum am facut-o cu cea mai mare veselie fata de alti scriitori de alte curente, carora chiar mi-a facut placere sa le dau in cap in fel si chip din cand in cand, la nivel figurativ desigur, folosind chiar elemente din biografia lor, pt o denigrare cat mai optima de tip securista), ca de aia s-o fi si retras dl Tolstoy in mod ortodox mai atipic + oarecum naturist cand a fost mai batran probabil pt ca efectiv si-a pus dileme personale destul de serioase de-a lungul vietii lui de om si scriitor profesionist de curent literar realist tocmai in Rusia !

          (Eu personal, care desigur nici macar nu sunt scriitor profesionist de literatura, fie fiction, fie chiar de articol stiintific sau lucrare de doctorat cat se poate de serioasa, deci nu am mai de loc dileme prea complicate in aceste vremuri in care, cf insusi poetul Marin Sorescu imediat post 1989, nici cenzura nu mai e ce-a fost, ca macar sa ma ajute cumva in dubiile mele etice in legatura cu ce scriu eu total non-literar, am transat-o de mai de mult cu dilemele prea complicate, si nici nu ma refugiez din fata lumii chiar real complicate pt mine, pt ca eu mi-am recunoscut sincer conditia de catel prieten de om, plus mie personal nu imi place singuratatea in cadrul naturii si nu o am cu animismul panteist, si pt mine natura e buna doar de salutat prietenos sau sa-mi dea ceva de mancare, altfel nu ma prea aciuez eu cu ea, in nici un caz nu ma bat eu personal cu ea ca precis o sa ma manance, sau cine naiba stie ce pot pati eu personal pe undeva prin vreo padure…plus desigur mai sunt si gay, deci acest fel de conditie, de spaime si de perspectiva asupra unor dileme chiar serioase de om serios profesionist sunt chiar teoretic inteligibile, cel putin mie personal mi se par destul de clare !)

          • Vienela August 12, 2012 at 4:05 am

            Voi doi ma speriati. Citesc acum despre litiu “Cantități mici de compuși de litiu se găsesc în unele ape minerale, în diferite plante (ca de exemplu, tutun, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr), etc.” Adica treaba cu “fumeaza o tigare ca te calmezi” ar putea fi chiar reala…
            Sa va spun ce zice Ionut al meu despre unii poetii si scriitori. Niste betivi, niste oameni cu imaginatie sau cu tulburari psihice scriu ce le trece prin cap, iar noi incercam sa gasim sensuri ascunse acolo unde ele nu exista. Facem recenzii, comentarii, studii etc despre ceea ce a vrut autorul sa spuna, cand de fapt el chiar a spus tot ce a gandit:-P
            A murit un personaj, dar poate asta a contribuit la deschiderea altor ochii, poate omenirea a invatat ceva din aceasta drama.

    • Vienela August 12, 2012 at 3:43 am

      Aoleu, Rudolph, ce ai facut aici in lipsa mea? Ai rescris romanul? :))

  • Rudolph Aspirant August 11, 2012 at 10:04 am

    Addendum: desi dl Tolstoy s-a refugiat catre crestinismul ortodox rus din fata vicisitudinilor lumii in care traia la acea vreme, NU este ideea crestinismului rus ortodix de vina ci desigur coruptia institutionala si incompetenta si lenea anagajatilor ei de la acea vreme, si desigur ca NU e dl Tolstoy de vina ca a ucis acel personaj, ba dansul efectiv si-a dat si ultima suflare de energie si de talent de scriitor pe care a avut-o sa descrie si cazul Annei Karenina la un nivel cu adevarat magistral de detaliat educativ, si cu stituatia culturala si sociala din jur, si a familiei, (la care se refera chiar in prima PROPOZITIE din acel roman), efectiv doar doar o face cineva ceva posibil acolo la locul lui de munca de functionar birocrat, (ca doar existau o groaza la acea vreme in Rusia Tarista), sau macar de parinte, matusa, tata de copil, sau de sora, frate, prieten al Annei Karenina, (chiar daca ea nu mai avea capacitatea sa asculte de ei catre sfarsit), ca sa nu moara si ca sa traiasca. Ca mie personal NU imi pasa ca “va trai pt totdeauna in sufletele noastre” daca STIU ca a avut in mod concret real o sansa chiar buna sa traiasca, daca ar fi fost educata in acest sens atat ea cat si familia ei, de catre cei efectiv abilitati, acreditati, si raspounzatori de a o educa la nivel profesional institutional organizational. Niste neglijenti cu totii. Jos Guvernul Tarist ! (desi nu e cazul sa omoram intreaga familie Romanov, ca totusi nu e frumos, mai bine facem asa o Revolutie in stil mai modern planificat de stil de Primavara)

    Zau, Vienela, cred ca daca nu ridicai suboiectul asta nu intram eu in faza de agitator pt faza 2 a Razboiului Rece, care include convorbiri si acorduri SUA-Rusia, cu cateva conflicte mai mult asa de ochii lumi si pt distractie public curent pensionar, dar in fond e indreptat catre reducerea pericolului chinez pe continentul Africii, ca zau nu e frumos ce fac aia in scop de business cu sarmanii africani, plus ca in legatura cu Orientul Mijlociu, lasa-i pe englezi sa se descurce ca ei sunt specialisti acolo, noi, (adica Obama cu Putin), mai bine mergem sa bem brat la brat la club si sa o mai barfim relaxat pe d-na Merkel si sa discutam critic comparativ despre rochiile d-nelor ministre franceze, ca vad ca s-au adunat mai multe acuma, la nivel de colectie de primvara-vara 2012.

    • Rudolph Aspirant August 11, 2012 at 10:15 am

      Nici nu vreau sa intru in critica prestatiei d-nei Keira Knightley si a intregii echipe de realizatori a celei mai recente versiuni a ecranizarii acelui roman, ca zau daca nu o sa ajung sa demolez si feminismul, si voi dauna probabil si industriei totusi ff utile cinematografice, si asa nu e totusi prea frumos, nici recomandabil, (desi total OK in faza “Razboi Rece” 2), eu zic sa va duceti sa vedeti si ecranizarea aia, (chiar daca e de o tampenie monumentala, plus d-na Knightley efectiv e iar total aiurea aleasa si pt acest rol, dar efectiv nu pt ca nu ar avea ceva abilitati de actor, sau pt ca nu ar trebui sa joace in filme, chiar dimpotriva, e de posibil chiar nivel de star, dar zau nu in roluri de sec XIX europeean, rus nici atata, ca efectiv HABAR nu are despre ce e vorba, e si prea tanara, nu are nici cine sa o invete, sa o dirijeze regizoral, sau sa ii recomande lecturile sau filmele necesare, zau este folosita la nivel chiar neetic de managerii carierei ei in acest moment, de a ajuns chiar sa-mi fie si mila de ea.)

      Revin ulterior cu topul filmelor care efectiv s-au chinuit de la 1914 incoace sa ecranizeze romanul Anna Karenina in scop artistic si/sau educativ de public larg.

      • Vienela August 12, 2012 at 3:48 am

        Nu am vazut nici macar una dintre ecranizarile romanului, deci nu ma pot pronunta in legatura cu prestatia actritelor.

    • Vienela August 12, 2012 at 3:47 am

      :)) Zau, Rudolph, nu ma asteptam la o asemenea reactie din partea ta, desi stiam ca esti contra suicidului de orice fel. Dar ai dreptate, sfarsitul acestei femei ne lasa un gust amar, mai ales ca in alta epoca i-ar fi fost destul de usor sa treaca peste si sa isi faca altfel viata.

  • Rudolph Aspirant August 11, 2012 at 11:44 am

    P.S. Vronsky, (in ciuda uniformei total superficiale de oarecare arivist cliseistic popular la moda in acele vremuri mai mult in vestul Europei unde chiar existau clase si ierarhii sociale mai multe in diferite straturi decat in Rusia tarista, si se naviga mai greu deja intre ele, deci acea uniforma a lui Vronsky e doar o chestie de moda dintr-o revista Vogue de la acele vremuri care a ajuns si in Rusia desigur, efectiv NU e ceva prea mare lucru autentic semnificativ, plus ca e doar de nivel de haina, care se stie ca il si face, dar de fapt nu il prea face pe om cand e vorba de chestii de nivel de viata si de moarte), e efectiv un nimeni, e doar un om obsinuit comun oarecare, care putem sa fim si eu si tu, in relatia noastra cu Anna Karenina, pt ca acel roma este povestea ei, nu a lui Vronsky, ala e doar o referinta oarecare, iar pt femeia care chiar ar fi putut ff realist sa traiasca ce a trait personajul Anna Karenina in acel roman, daca nu era Vronsky ar fi fost un altul, si nici macar nu era nevoie de un iubit ca factor declansator pt tragedia Annei Karenina, putea sa fie si cu totul si cu totul altfel de stress din viata ei, uneori chiar posibil neidentificabil.

    • Rudolph Aspirant August 11, 2012 at 12:04 pm

      Disclaimer: sunt desigur pregatit sa accept si alt fel de interpretari din alt fel de perspective despre acest roman, oricare efectiv ar putea fi imaginata vreodata de cineva, fiecare in felul lui, fie profesionist fie amator, si si cu oricare metoda de critica literara, si in orice maniera de popularizare-promo a acelui roman, (mai ales ca eu NU sunt critic literar sau profesor de istorie a literaturii de meserie, nici de diverse stiinte sociale, eu sunt doar un simplu functionar total oarecare), pt ca este, intr-adevar, un roman de fictiune autentic educativ, si astea, dup aparerea mea sincera, sunt deosebit de rare, (ceva mai frecvente poate, desi tot efectiv numarabile pe degete, in perioada curentului literar clasic realist din Europa, si mai demult prin Japonia medievala din cate stiu eu, habar nu am despre altii), insa, zau, eu personal, chiar daca imi da cineva nota 4, atat la literatura cat si la purtare, si/sau ma acuza de reductionism sau de naiba stie ce pacate, eu tot o sa repet si o sa repet ce am scris mai sus, ca sa se auda si ce am zis eu, uite asa, efectiv ca o moara stricata, pana ma plictisesc tot o s-o repet, si, mai rau, nu o voi face din cine stie ce altruism fata de altii, sau nici macar incapatanare rigida personala in vreo idee fixa, dar efectiv pt ca eu personal, daca dau de un os din asta asa de bun si de valoros, si de posibil real util pt PR, efectiv doar PR educativ, (nici macar PR educativ educativ ff “elevat”, doar din ala PR cras, si grosolan, sau cum o vrea sa-i zica lumea care s-ar si ingrozi ca indraznesc eu sa apuc in botul meu personal de catel romanul asta si sa il tin in dinti si sa il mai si folosesc fluturandu-l in fata lumii, efectiv ca un taran din ala grobianul, si chiar oarecum usor jignitor pt chiar acel roman si personajele lui, posibil chiar autorul acelui roman, desi mi-ar place sa cred ca asta nu, dar nu se stie niciodata), eu zau daca ii voi da drumul din dinti si ma voi opri din alergat de colo colo cu osul asta in dinti, uite asa, nici nu vreau sa-l mananc imediat, efectiv alerg cu el ca un zapacit de colo colo, am si uitat ca trebui sa-l ascund sau sa il ingrop pe undeva sa-mi fie mie personal util mai tarziu cand mi-o fi foame, efectiv alerg asa de colo colo ca un catel total mediocru si zapacit cu ADHD, uitand pana si la ce foloseste osul ala pe care l-am apucat in bot total instinctiv, ca un catel, in fond animal, ce sunt, si tot nu ma opresc, decat poate daca obosesc si cad jos adormit, sau daca vine cineva si imi trage una peste ceafa sau chiar ma mangaie indulgent sa las naibii o data romanul jos din dinti, ca nu sunt doar eu raspunzator de PR in lume, mai trebuie sa manace si altii, etc.

    • Vienela August 12, 2012 at 3:50 am

      Eu l-am vazut pe Vronsky prin ochii Annei, idealizat. Trebuie neaparat sa recitesc acesta carte, sa imi dau seama cum este vazut de o femeie matura. :))

      • melly August 12, 2012 at 6:11 am

        Cred că o să-l vezi ca pe un ticălos, şi pe Anna ca pe cea mai mare naivă şi proastă din lume. Cred că de asta erau obligatorii pe cand eram adolescenţi, acuma vedem /citim cu alţi ochi. Eu nu pot pricepe /nu vreau să pricep cum a putut să-şi lase băiatul? Trebuia să-l ia cu ea. Dacă se întâmpla asta poate nu mai ajungea la suicid, golul trădării lui Vronski ar fi fost umplut de fericirea adusă de copii, fericire care cred eu e mai nobilă, mai măreaţă mai ales după ce ai fost călcat în picioare. Cred că ar fi fost o alinare care ar fi putut opune rezistenţă în faţa declinului psihic.
        Oricum, era imposibil ca romanul să se termine … şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi… nu e cazul şi poate nici de dorit, poate ar fi încurajat adulterul şi Tolstoi a vrut să o pedepsească cu preţul vieţii. Şi viaţa celuilalt cuplu dintre Dimitri şi Kitty m-a surprins la fel de neplăcut. De fapt toate cuplurile din roman au un destin tragic.

        • Vienela August 12, 2012 at 6:19 am

          Cel putin in privinta copilului stiu sigur ca nu am fost de acord cu ea nici macar cand eram foarte mica de varsta. Poate chiar maine o recitesc, deja ma framanta o mutime de ganduri legate de Anna.
          Ai dreptate, nu era de dorit incurajarea adulterului.

          • melly August 12, 2012 at 7:11 am

            Şi eu aş reciti romanul. Acuma citesc fraţii Karamazov, după ce am citit Idiotul şi mai am câteva cărţi de citit din literatura rusă.

            Dabea aştept să aşterni noua impresie despre Anna Karenina.

          • melly August 12, 2012 at 1:29 pm

            Îmi cer scuze pentru lipsa de politeţe. Dabea acuma am citit pagina Despre şi am observat că sunteţi cu 13 ani mai mare ca mine. M-am adresat copilăros, ca unei fătuci, crezând că suntem de vârstă apropiată.

          • Vienela August 15, 2012 at 8:41 am

            Nu am citit Idiotul, dar nu este timpul trecut. Mai dureaa putin, pentru ca planuiesc sa citesc ceva din ceea ce mi-a recomandat Vladen.
            Sper ca am rezolvat si problema felului in care “sa mi te adresezi’. :))

  • Castigatorul cartii The Hobbit ! August 13, 2012 at 3:12 pm

    […] Vienela cu scuzele de rigoare ca sm uitat sa o trec ca si participant. […]

  • salmi August 18, 2012 at 8:02 pm

    Succes! Am citit si eu cartea in adolescenta si eram si eu in stare sa fug cu amantul! 🙂

    • Vienela August 23, 2012 at 4:26 pm

      Vad tot mai multe asemanari intre noi. :))

  • Cărți în bibliotecă | Iubesc Viaţa November 21, 2016 at 11:57 am

    […] Așa se face că am citit Căderea Constantinopolului înainte de a afla cine este Pinocchio și Anna Karenina înainte de a afla câte ceva despre Soldățelului de plumb. Aveam probabil 13 ani când mama a […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.