Skip to main content

Amintiri despre masini

     Nu am avut niciodată maşină, dar am condus şi chiar am stricat câteva masini, dupa cum veti vedea mai jos, in aceasta amintire ce mie imi este asa draga.
      Pe la vreo 17 ani am intrat într-o relaţie furtunoasă(despre care promiteam să scriu de când mi-am făcut blogul) care a durat 5 ani, timp în care am condus o Dacie 1310 şi un camion, deşi nu aveam(şi nu am) permis.
      Eram atât de tineri, impulsivi şi absolut inconştienţi. Conduceam camionul prin oraşele unde era trimis în interes de servici, fără ca vreunul dintre noi să se gândească la faptul că eram micuţă de vârstă şi mai eram şi fată, era imposibil să nu atrag atenţia. Şi totuşi am avut noroc, niciodată nu m-a oprit vreun miliţian poliţist.
      Nu acelaşi lucru pot spune despre ziua în care ne-am dus să descarce maşina cu nisip umed, nisip care n-a vrut să se desprindă de benă şi a tras camionul într-o parte. Ne-am răsturnat, eu am căzut peste gâtul băiatului şi am avut nevoie de un sfert de oră ca să ieşim din cabină. Hanoracul meu cu două feţe s-a umplut de ulei, iar maşina s-a dus direct la fiare vechi. Eram singuri într-o balastieră, ne dureau toate oasele şi nu puteam anunţa pe nimeni că avem nevoie de ajutor(se întampla inainte de apariţia telefoanelor mobile). 


      Culmea este că în acea zi familia lui mă aştepta să mă cunoască, iar eu n-am mai avut timp să trec pe acasă pentru mici retuşuri estetice.
      Am ajuns la ei seara, obosiţi, înfometaţi, speriaţi şi murdari ca nişte porci.Ai lui pregătiseră o masă festivă, erau îmbrăcaţi la patru ace şi stăteau solemni în holul de la intrarea în apartament.
      Imaginaţi-vă ce feţe au făcut văzând intrând pe uşă o fată de 17 ani(el avea 21), cu hanoracul plin de pete de ulei, cu faţa şi mâinile negre de praf, cu părul ciufulit, tremurând toată de spaima îndurată.

Cum sa nu imi fie dragi amintirile despre masini?

Comments
  • Pop Romy April 25, 2012 at 5:07 am

    imi inchipui ce s.au speriat de tine,oricum cred ca ai avut cat de cat o experienta placuta,nu?

  • vienela April 25, 2012 at 5:10 am

    5 ani s-a ras pe tema primei intalniri. :)) Experienta n-a fost prea placuta,amintirile in schimb imi sunt dragi.

  • anghelescuanamaria April 25, 2012 at 5:21 am

    Asa amintiri sa tot avem! :)) Iti doresc o zi frumoasa! 😀

  • Vlad Gheorghiteanu April 25, 2012 at 5:58 am

    Sunt sigur ca aceasta prima intalnire a ramas undeva tatuata in amintirile tale. Poate daca era una banala peste cativa ani devenea o umbra stearsa. Asa macar va ramane acolo pentru mult-mult timp

  • vienela April 25, 2012 at 6:04 am

    Intr-adevar, nu cred ca o voi uita vreodata. Si ma amuza ori de cate ori ma gandesc la ea.

  • foto de inginer April 25, 2012 at 6:58 am

    ha,ha,ha…frumoase amintiri !

  • CARMEN April 25, 2012 at 7:40 am

    "crestem" prin fiecare experienta, si fiecare întâmplare ne modeleaza si face sa ajungem ceea ce suntem "azi" 🙂 Simpatic povestit pasajul vietii tale 🙂 îmi închipui ce spaima a fost atunci.
    Sa ai parte doar de situatii cu happy end! toata viata!

  • vienela April 25, 2012 at 7:47 am

    Am avut cam prea multe experiente cu baiatul ala. :)) Voi mai povesti in zilele urmatoare. Multumesc de vizita si de urari.

  • Zdwuby April 25, 2012 at 12:09 pm

    :)) Incerc sa'mi imaginez expresia ta din momentul in care a trebuit sa intrii in casa si sa'i intalnesti parintii;)) Frumoasa intamplare totusi;))

  • *ELENA* April 25, 2012 at 12:27 pm

    Bună Vienela!
    Frumoase amintiri!
    O zi superbă îți doresc!
    Cu mare drag te îmbrățișez!

  • Rozy BumBushka April 25, 2012 at 4:36 pm

    Ce amintiri.. orice "nazbatii" ai face in copliarie/adolescenta, mereu iti aduci aminte de acestea cu zambetul pe buze.

  • cri April 25, 2012 at 7:28 pm

    Off, off, mama lui de nisip!!! :)(

  • vienela April 26, 2012 at 7:05 am

    Mi se intinsese rimelul pe obraji, adidasii erau plini de noroi si eu ardeam de rusine… Dar nu fata mea a fost haioasa, ci a lor… :))))))

  • vienela April 26, 2012 at 7:06 am

    Multumesc, Elena. Draguta ca intotdeauna…

  • vienela April 26, 2012 at 7:08 am

    Rozy, cu baiatul ala nu am avut nici macar o zi normala in 5 ani… Uneori ma enervam,ca eu nu fusesem crescuta asa, dar acum, dupa atatia ani, imi sunt dragi aceste amintiri.

  • vienela April 26, 2012 at 7:12 am

    cri, cri, cri,
    nisip gri… :)))))
    Mama lui de camion, ca se mai rasturnase cu alt sofer inainte si legenda spune ca are mereu tendinta sa se dea pe aceeasi parte pe care s-a mai rasturnat.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.