Skip to main content

Al patrulea gard, lângă debarcader

L-au închis cu mult timp în urmă, poate chiar înainte ca lumea să opteze pentru vizionarea filmelor acasă, pe canapea, cu farfurioara plină de dulciuri în braţe. Cred că printre ploieşteni sunt mulţi care îşi amintesc de acest cinematograf micuţ, cu scaune incomode din lemn, făcute parcă doar pentru oameni slabi, cu podeaua care trosnea sinistru la fiecare pas, cu obscuritatea de care nu puteai scăpa nici când se aprindeau luminile galbene în sală.

Era prima zi a unui nou an, o zi deprimantă, în care nu se întâmpla nimic, în care nici un copil nu avea chef de ieşit din casă, iar părinţii dormeau, prea obosiţi după petrecerea de revelion. Am plecat din casă fără să ştiu unde vreau să merg, ce vreau să fac. Câteva raze firave de soare făceau zăpada îngheţată să pară orbitoare. Speram să găsesc deschisă cofetăria de lângă piaţă, să mă răsfăţ cu o prăjitură.

Pe A. l-am întâlnit aproape de piaţă. Ne cunoşteam de mult, eram colegi de şcoală şi prieteni de când începuse să îşi petreacă timpul liber cu vecinii mei. Acum venea spre blocul nostru, în căutarea unor copii (e doar un fel de a spune, pentru că eram adolescenţi, de fapt) cu care să meargă la film. Am ales să vedem Al patrulea gard, lângă debarcader, la cinema CFR, acel cinematograf micuţ, în care mirosea a lemn ud, cel care avea scaune incomode şi lumină galbenă. În aerul rece al sălii se răspândise parfumul cu care acest prieten drag se dăduse. Mirosea a flori sălbatice, a ienupăr şi poate a lăcrămioare.

Mare lucru din acel film nu îmi amintesc. Dar ştiu că am devorat toate bomboanele cu ciocolată învelite în staniol pe care le aveam în buzunare. În sală mai erau câţiva rătăciţi, ce tremurau la fel de vârtos ca şi noi. Pe ecran, nişte tineri făceau băi de soare, în timp ce spectatorilor li se dezgheţa zăpada adunată în cizme.

Nimeni nu îi spunea lui A. pe nume, pentru că avea de mic o poreclă simpatică, primită în timp ce încerca să fure fructe dintr-o grădină. Din acea zi, pentru mine acest prieten nu s-a mai numit A. Nici porecla pe care o avea de mic nu am mai folosit-o. De atunci, pentru mine el este Mişu, personajul din Al patrulea gard, lângă debarcader, cu care semăna atât de bine.

 

Comments
  • Szasz Sebes Paul January 13, 2013 at 7:33 am

    Si noi am avut un cinematograf in orasul meu. L-au inchis prin anii ’90

  • ex-silentio January 13, 2013 at 8:13 am

    Mi-ai adus aminte de un cinematograf asemănător, din orașul meu. Plecam de acasă, și, când nu găseam tovarăși de joacă, fugeam la cinema. După revoluție s-a transformat în bar, acum acolo e un club privat. Dar îmi aduc aminte ce nebunie era când aveau câte un film bun… dădeau biletele la fabricile din oraș (pe vremea aia existau și fabrici), să le împartă muncitorilor. 🙂

  • Radu January 13, 2013 at 8:22 am

    Nu cred ca ai iesit pe 1 ianuarie ca sa te duci la matineu ca sa mananci bombonele de ciocolata intr-o sala de film friguroasa !
    Frumoasa poveste !

  • Rudolph Aspirant January 13, 2013 at 8:34 am

    Ha ! Ha ! Am gasit filmul pe YouTube si l-am vazut pe repede. La un moment dat mi-a placut de unul care aparea pe la strand pe acolo, brunet cu breton cu parul total lins care-i cadea in ochi si nu aparea decat cateva fractiuni de secunde pe undeva prin stanga ! Ce m-am chinuit dupa aia sa-l mai gasesc, dar nu am mai reusit, si m-am plictisit, mai ales ca nu-mi placea de nici unul din ailalti ! Efectiv, in afara de ca ala mi se paruse asa singurul mai simpatic de la prima si singura vedere, cred ca mi-a placut mai mult freza lui, pt ca si eu am parul oarecum usor ondulat dar nu-mi place asa de tare, (desi e posibil util dupa o anumita varsta ca sa para ca e mai des !), dar cand eram de varsta astora tare voiam sa am si eu breton total lins cazut pe ochi exact asa ca ala !

  • cotos January 13, 2013 at 8:53 am

    Oare cand o sa le aduni pe toate intr-o carte??Chiar si virtuala?? 😀

  • nina January 13, 2013 at 10:16 am

    Mie mi-ar placea sa fac parte din club, dar nu stiu ce sa fac ca sa fiu primita. 😀

    • Vienela January 13, 2013 at 10:38 am

      Nu trebuie decat sa scrii o poveste pe tema data si sa iti pui linkul in tabelul de la Mirela. :))
      Ma bucur ca ai acceptat invitatia mea.

      • nina January 13, 2013 at 10:56 am

        si trebuie scrisa inytr-o anumita zi povestea asta sau o pot scrie si saptamana viitoare. 😀

        • Vienela January 13, 2013 at 11:16 am

          Noi o postam de obicei duminica. Pentru saptamana viitoare va fi o alta tema, Parfumul unei priviri.

          • nina January 13, 2013 at 11:47 am

            aha, am inteles, atunci duminica sa fie. 🙂

          • Mirela January 13, 2013 at 1:58 pm

            Vienela, am schimbat, deoarece a fost recent Parfumul ochilor căprui, unde unii au scris despre Privire. Avem tema Parfumul serii/Parfumul unei seri de neuitat. O să anunț eu pe toată lumea. 🙂

  • Mirela January 13, 2013 at 10:36 am

    Prima zi a unui an nous au prima întâlnire cu un băiat care mirosea atât de fermecător. Și dacă i-ai zis Mișu, așa a rămas! Da, cinematografele acelea cu miros de lemn ud, aș adăuga și motorina cu care erau date podelele, cât de bine mi le amintesc… Cinema-ul are un anumit parfum, cinematograful, ca sală, avea adesea un anumit miros! Însă parfumul lui Mișu și al bomboanelor de ciocolată completau fericit un parfum de început de An Nou, cu siguranță. Eu l-am simțit aici, la tine, plin de duioșia unei vârste minunate. Și filmul acela…hm… nu-mi amintesc nimic altceva decât că l-am văzut și eu. Mă tentează să-l revăd acum. Îmi place tot ce scrii, povestea aceasta fiind una din cele pe care deja le îndrăgesc. Mulțumesc Vienela, fie să citim cât mai multe și frumoase povești parfumate și în acest an! O duminică înmiresmată și reușită îți doresc!
    (Nina: invit pe oricine dorește să scrie la Povestea noastră pe blogul meu, unde găsește tema poveștii viitoare și condițiie, atât de simple, de partcipare. Suntem prietenoși!)

  • Andra January 13, 2013 at 10:37 am

    povestea e minunata. nici nu ma asteptam la altceva din partea ta 😛

  • Iulia Kelt January 13, 2013 at 10:42 am

    M-am dus de câteva ori singură la cinema, cum lumea preferă mai mult confortul casei. A fost splendid! 🙂 Nimic nu se compară.

  • Diana January 13, 2013 at 11:03 am

    O poveste frumoasa, o amintire din adolescenta… Si… apoi? 🙂
    *
    Cinematografe! Hm! Vag imi mai amintesc ce parfum or fi avut, salile… Si n-am nici cea mai vaga idee despre ce as putea scrie! Nimic nu “incolteste” in mintea mea! Sigur ca am amintiri, dar nu dintre cele care merita “transformate” in poveste.
    Ma mai gandesc – si PC-ul face mofturi… si imediat e seara…
    O zi perfecta sa ai!

  • Parfum de cinema January 13, 2013 at 12:27 pm

    […] că sunt mare amatoare de povestit amintiri din copilărie și cum Vienela mă invită la Mirela în clubul poveștilor parfumate și-mi dă acum ocazia să scot de la […]

  • […] Vienela […]

  • pandhora January 13, 2013 at 1:43 pm

    cand eram mica si inca nu ma mutasem la Bucuresti imi amintesc ca mergem cu ai mei la Cinema Tineretului,undeva pe langa Tribunal…
    si acel cinematocraf avea scune de lemn,podele din lemn si pe scena un pian…
    mirosea a vechi dar imi placea pentru ca aveam impresia ca ma intorc in timp…
    dar preferatul meu era Cinemascop,cinematograful din centru pentru ca era elegant,avea scaune capitonate cu plus verede-culoarea mea preferata,era luminos si vesel 🙂
    povestea ta e adorabila,are parfumul unei veritabile sali de cinema de altadata iar filmul mi-l amintesc si eu foarte bine pentru ca una dintre actrite purta un costum de baie cu imprimeu de leopard…mi-am dorit si eu grozav de mult asa un costum de baie :))

  • Rolling Ideas January 13, 2013 at 3:37 pm

    Şi în Baia Mare cinematografele vechi au fost închise, avem un cinema nou în mall. Dar îmi amintesc cum în zilele libere pe motiv de cerc profesoral toţi elevii dădeam năvală la cinema încât şi scările erau pline cu cei ce nu mai apucau loc pe scaune.

  • CARMEN January 13, 2013 at 5:20 pm

    draguta amintirea ta legata de cinematograf! Misu… trebuie sa revad filmul, nu-mi mai amintesc ce era caracteristic acestui personaj.
    Care va sa zica, se poate vorbi despre destin! sa te intânesti intamplator cu un baiat, sa mergi la singurul film care ruleaza si personajul principal sa semene cu baiatul de langa tine :)) Magie!
    O seara parfumata sa ai!

  • lili3d January 13, 2013 at 5:23 pm

    Da, la cinema, aproape orice film pare frumos, mai ales în condițiile de astăzi…
    Filmele din adolescență aveau farmecul lor…

  • Daurel January 13, 2013 at 5:51 pm

    Am cautat pe internet; filmul este din “87 si nu l-am vazut. Inseamna ca inainte de acel an am renuntat sa mai merg la filme; cred ca aveam deja aparat video si ma prosteam cu filme americane traduse de Irina Nistor…
    Mai bine as fi invatat in acei ani engleza sau franceza…

  • Mala January 13, 2013 at 5:52 pm

    Filmul a fost/este frumos. Merita revazut. Mi-ai amintit de-o perioada fascinanta de viata si-ti multumesc!

  • Ana Q. January 13, 2013 at 6:36 pm

    Foarte interesante aceste teme iar povestea ta e atat de real descrisa. Felicitari, vienela! You got it in u!
    the talent, I mean!

  • Nice January 13, 2013 at 8:37 pm

    Asemenea cinematografe exista si in ziua de azi. Din pacate. 🙁 Chiar in decembrie am poposit intr-o sala inghetata, cu peretii negri, cu ocazia instruirii in vederea alegerilor parlamentare. Am stat acolo cca 4 ore…

  • Silving January 13, 2013 at 9:55 pm

    N-am vazut filmul,as vrea sa-l vad,dupå povestea ta 🙂
    Saptamana frumoasa,Vienela!

  • elly weiss January 13, 2013 at 11:22 pm

    Cate o sala cu scaune de lemn cred ca a existat in fiecare oras. Pe langa salile bune, cu scaune imbracate in plus era si una din asta. Daca nu era prea frig cred ca atunci cand incepea filmul, mirajul sau, eu nu cred ca mai conta cum erau scaunele. Pentru mine nu mai conta… 🙂
    Filmul…Il mai stiu asa, vag…mai ales numele. Si ca apareau Cezara Dafinescu, Valentin Uritescu si baiatul lui (care era Misu). Si Razvan Popa, un rol foarte mic. Am dat pe YouTube si filmul mare lucru nu-mi mai spune. 🙁
    Ca si Radu…nu-mi vine sa cred ca ai plecat de 1 ianuarie la film. Stiu ca atunci ne zgaiam toata noaptea la programele respective, cele de revelion. Eu eram obosita…abia de ma trezeam sa mananc, daca reuseam…trageau ai mei de noi :))
    Frumoasa povestea ta! Uite cati spectatori si-a gasit filmul dupa mai bine de 25 de ani! 🙂 Nostalgii… In toti a trezit nostalgii tema de azi…

  • Now smell this! « Mirela Pete. Blog January 14, 2013 at 7:26 am

    […] Recomand: Aurora, Vania,  Elly, Vienela,  Carmen,  Nina,  Lili,  Pandhora,  Daurel,  Silving,Lili3d,Nina,Zina. […]

  • silavaracald January 14, 2013 at 10:11 am

    Dacă-i vorba de cinematografe, cel mai de groază mi s-a părut unul din centrul Craiovei în care, în timpul unui film, mi-a trecut un șobolan peste pantofi. Brrr! Mă-nfior și acum când îmi amintesc!

  • madutza77 January 14, 2013 at 10:18 pm

    Hmmmm…foarte frumos ! Felicitari ! 🙂

  • Golden Globes 2013 « Mirela Pete. Blog January 15, 2013 at 7:12 am

    […] Recomand: Aurora, Vania,  Elly,Vienela,  Carmen,  Nina,  Lili,  Pandhora,  Daurel,  Karmapolice,Silving,Lili3d,Nina,Zina, Geanina Crisis point. […]

  • Anca January 16, 2013 at 7:08 am

    Daa, salile vechi, cu scaunele plusate si rupte, de multe ori ne gandeam sa nimerim un scaun bun pe locul care era mentionat biletul.
    Salile erau reci… dar pline ochi de oameni care incercau sa vada viata altfel in ciuda lipsurilor. Chiar oamenii de rand se distrau si aveau acces la informatie si la distractie.
    Rulau filme dupa filme, cele mai mari capodopere cu mari actori…
    Ehee, vremuri…
    Frumoasa poveste, frumoase amintiri

  • Sub armura argintie | Iubesc Viaţa January 20, 2013 at 6:17 am

    […] seară m-a trezit un parfum pe care nu îl mai simţisem de câţiva ani. Dacă nu mă înşel, se întâmpla pe data de 27. […]

  • […] şi speranţa îţi pot fi buni tovarăşi pe drumul vieţii. B. era pesimist convins, iar Mişu încerca să rămână cu picioarele pe pământ şi să ne aducă şi pe noi acolo definindu-ne […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.