Skip to main content

Afrodisiacul

Copila crescuse alături de mama mereu bolnavă. O îngrijise așa cum se pricepuse, oferindu-i multă dragoste și câte o cană cu apă atunci când fierbințeala o făcea să se foiască în pat. Era prea mică pentru
a putea face mai multe. Se trezise singură în prima dimineață a Noului An. O zgâlțâise pe mama, o strigase, plânsese. În zadar! Mama nu a mai răspuns niciodată chemărilor sale. Copila a fost luată de către o mătușă mai în vârstă și dusă în satul dintre dealuri, într-o căsuță dărăpănată.

S-au acomodat repede una cu cealaltă, însă fetița prefera să stea mult pe afară, să privească dealurile masive care înconjurau satul. Ba se speria de măreția lor, ba simțea că trebuie să ajungă la ele, să afle ce este ascuns în măruntaiele lor. Își imagina o lume fantastică, trăind în adânc, nevăzută și neștiută de nimeni. Se vedea pe sine ducând omuleților din miezul dealului hăinuțe și mâncare, vorbind cu ei și jucându-se prin iarbă cu puii lor.

Într-o zi și-a făcut curaj și s-a îndreptat, cu inima ghem, spre dealul din spatele casei. Pas cu pas, copila înainta spre lumea ei de poveste. În drum a întâlnit o mică livadă de pruni, la marginea căreia păștea liniștit un cal. Nu mai văzuse până atunci cai. Nu atât de aproape de ea. A simțit un miros ciudat, venind dinspre animalul ce rupea calm din iarba crudă crescută la poalele dealului. A tulburat-o într-un mod inexplicabil. Era un miros sălbatic și blând în același timp. I s-a întipărit în memorie.

Peste ani, când a mai crescut, a descoperit că mirosul calului devenise pentru ea un soi de afrodisiac nepretențios, dar atât de provocator în simplitatea lui. Cel mai bine se simțea în preajma lui Gheorghiță, un tânăr la fel de simplu ca și mirosul pe care îl emana, miros de sudoare bărbătească amestecată cu sălbaticul și blândul miros de cal. Era băiatul sărac al satului, era cel care mergea cu capul plecat pe ulițele prăfuite, cel care călărea fără șa pe dealurile înverzite, cel care se înroșea ca o fată mare când era privit, cel pe care ea l-ar fi dorit să îi fie soț.

Tânăra nu întâlnise moscul sau ambra gri nici în stare naturală, nici în parfumeriile de lux ale marilor orașe. Nu știa de existența lor, nu știa că pe piața neagră se plăteau bani grei pentru aceste parfumuri care, în stare naturală, răspândesc un miros animalic, dar au o notă extrem de vie, afrodisiacă, după cum spun cunoscătorii. Pentru ea, cel mai de preț afrodisiac era mirosul care se impregna în hainele și pielea lui Gheorghiță, atunci când acesta se întorcea cu calul de pe dealuri. Îl urmărea din ochi, pe sub gene, și își cânta ”Paște calul lui Gheorghiță…”.

Comments
  • dordefemeie January 22, 2014 at 12:14 pm

    Simplitatea si apropierea de natura s-au pierdut undeva departe. Acum totul trebuie sa fie cat mai sofisticat, cat mai prelucrat, incat te intrebi care o sursa originala, pura a ceea ce ai in fata… si nu o mai poti identifica.

    • Vienela January 23, 2014 at 11:42 am

      Vorbim despre simplitate, dar multi dintre noi nu o mai vad nicaieri. Mare dreptate ai…

  • Javra January 22, 2014 at 4:06 pm

    Păi de ce n-ai încheiat cu căsătoria dintre fată, Gheorghiţă şi calul lui?

    • Vienela January 23, 2014 at 11:43 am

      Cum, si sa va las pe voi fara intrebari? Ce farmec ar fi avut? 🙂

  • worldofsolitaire January 22, 2014 at 4:48 pm

    una, vad ca n+ai raspuns celor doua comentarii. ce rost ar avea, sa-ţi dau de lucru?
    Onu

    • Vienela January 23, 2014 at 11:44 am

      Tema pe care o am avea ceva probleme si ma scotea din minti faptul ca nu aveam buton de reply la comentarii. Plus ca am fost foarte ocupata si extrem de obosita. 🙂

  • Radu January 22, 2014 at 4:56 pm

    Are dreptate Javra, parcă e neterminată! 🙂

    • Vienela January 23, 2014 at 11:45 am

      Lasa, ca aveti voi imaginatie bogata! 😛

  • worldofsolitaire January 22, 2014 at 5:14 pm

    si doua, ce-i acela un afrodisiac?am mirosit si mosc, si ambra, dar n-am simtit vreo pornire animalica!
    Onu

    • Vienela January 23, 2014 at 11:46 am

      Crezi ca eu stiu ce este? :))))

  • Andra January 22, 2014 at 7:47 pm

    mie mi-a placut povestea, asa cu final deschis. in capu meu deja i-am casatorit, au si copii calareti 😛

    • Vienela January 23, 2014 at 11:46 am

      Stiam eu ca ar fi fost o greseala sa ii casatoresc. Poate ca nu mi-ar fi trecut prin cap sa le transform copiii in mari calareti. 🙂

  • Mugur January 23, 2014 at 11:33 am

    Să-i căsătoresc?
    Să nu-i căsătoresc?
    Ancestral precum afrodiziacul acesta natural, ar fi să rămână alături unul de altul, dincolo de legi și canoane! Așa văd eu finalul, abreviat puțin.

    • Vienela January 23, 2014 at 11:47 am

      Cam asa vedeam si eu finalul, dar m-am temut sa nu sochez pe careva. :))))

  • elly weiss February 22, 2014 at 9:47 pm

    Cand eram mica stiu ca imi placea mult cantecul asta cu calul lui Gheorghita 🙂 Ma tot intrebam cum naiba statea el priponit de-o garofita :))
    Dupa doua-trei comm-uri sa fii tare necajit si sa si urechezi omul ca nu ti s-a raspuns… e fix ceea ce-ti mai lipsea.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.