Skip to main content

10 cărţi care şi-au pus amprenta…

Nu aveam DEX. Încercam să înţeleg sensul cuvintelor necunoscute doar din alcătuirea propoziţiilor. Mai târziu am început să notez fiecare cuvânt neştiut şi să merg cu lista la prietena mea, care era mândră deţinătoare de dicţionar explicativ. La întoarcerea acasă reciteam pasaje întregi din cărţi pentru a pricepe “ce a vrut să spună autorul”. Aşa se face că în mintea mea de copil cuvântul amant a fost pentru o vreme ceva tare interesant, ce aducea femeilor trăiri intense, lacrimi sfâşietoare, fericire. Mult timp am visat să am un amant precum contele Vronsky (Anna Karenina) sau cavalerul La Mole (Regina Margot), deşi habar nu aveam ce presupunea asta!

După ce au trecut fiorii adolescentini şi visurile fără suport în realitate, l-am descoperit pe Eliade. M-a fascinat stilul său, m-au încântat scrierile sale. Am iubit nuvela Şarpele (“Incercând să desluşim tainicele înţelesuri ale prozei fantastice eliadeşti, ne trezim în mod ireversibil prinşi în jocul aparenţelor, fiecare lasâdu-se pradă mirajului propriei insule de fericire.” – Roxana-Aurora Mărăcine Duţă), am plâns lacrimi amare pentru Maitreyi, m-am rătăcit Pe strada Mântuleasa, am numărat de două ori 19 trandafiri, am savurat literă cu literă în Noaptea de Sânziene.

După o vreme am început să mă întreb dacă există vreun dram de adevăr în poveştile despre reîncarnare. Am devorat carte după carte. În minte nu mi-a rămas nici un titlu, ci doar ideea că unii se mint singuri, iar alţii îi mint pe naivi. La scurt timp după ce m-am lămurit că, oricât de frumoase sunt poveştile despre reîncarnare, ele rămân simple poveşti, am schimbat macazul şi mi-am aţintit privirea spre budism. După ce am apreciat seninătatea celor ce au îmbrăţişat această religie, am dat peste romanele scrise de Sandra Brown, în mare vogă pe atunci. Am citit câteva şi apoi mi s-a făcut lehamite de bărbaţi înalţi, cu păr grizonat, cu priviri tăioase, plini de bani şi aparent inaccesibili… până apărea ea, mereu tânără, frumoasă, mândră, repede împiedicată şi căzută la pat.

Sătulă de atâta dragoste consumată ca în filmele xxx, mi-am îndreptat atenţia către cărţile sf şi de atunci ele îmi sunt partenere credincioase. Singurul meu regret este că nu îmi pot aduce aminte la recomandarea cui am făcut acest pas (tu ai fost, Albert?). Cert este că sf-ul îmi pune mintea la treabă, mă relaxează şi mă face să visez. Cei care mă citesc de mult ştiu că am fost profund marcată de întreaga serie Dune, scrisă de Frank Herbert (volumul meu preferat rămâne Împăratul-Zeu al Dunei), pe care o recomand atât iubitorilor de sf (să mai fie vreunul care nu a citit-o?), cât şi celor care susţin că nu sunt atraşi de acest gen literar.

A trecut aproape un an de când Octavia mi-a lansat provocarea pe care, la rândul său, o primise de la Cristina. Un an în care, spre ruşinea şi supărarea mea, am citit foarte puţin. În această leapşă blogosferică ar fi trebuit să înşir zece cărţi care m-au marcat. Am ales să menţionez doar câteva şi ţin să închei amintind o carte dragă inimii mele, o carte care probabil m-a marcat mai mult decât sunt dispusă să recunosc – La răscruce de vânturi.

Pe voi ce cărţi şi-au pus amprenta?

Comments
  • Radu June 24, 2015 at 8:25 am

    În general tot SF-ul, da Dune! Şi Fundaţia lui Asimov, Odiseea Spaţială, Picnic la marginea drumului, J.C. toate dar în special Nobila Casă, Rhet şi Scarlet şi multe altele.
    Îmi este mai uşor să spun ce nu îmi place. În capul listei ar fi scriitorii ruşi cu câteva mici excepţii!

    • Vienela June 24, 2015 at 9:26 am

      Despre tine stiam deja, asa cum si tu stiai de mine, ca doar ne cunoastem si ne citim de atata timp. 🙂 Dar vezi, nu inteleg cum de am uitat Pe aripile vantului, desi mi-a placut atat de mult. 🙂
      Ha, ha, si eu am facut eforturi mari sa ii pot citi. Mi-a fost greu din cauza numelor, in primul rand… As mai face acum o incercare, sa vad daca pot digera mai usor literatura rusa… :)))

      • Radu June 26, 2015 at 5:54 am

        Nu mi-a fost greu să îi citesc, pur şi simplu nu sunt pe sufletul meu!

    • Chaika June 26, 2015 at 5:49 pm

      +1 pentru science fintction și pentru seria Dune! Din păcate am descoperit-o abia recent, ce mi-ar fi plăcut s-o citesc acum vreo 10 ani!

      • Vienela July 2, 2015 at 7:40 am

        +1 si tie, Chaika! :))) Mai bine mai tarziu decat niciodata, as spune in legatura cu Dune. :)))

  • Aki June 24, 2015 at 11:07 am

    SF nu prea citesc, sunt mai atrasa de real life. Asta nu inseamna ca nu ma bucur si de SF. Totusi, cartile care si-au lasat cel mai mult amprenta asupra mea sunt “Romanul adolescentului miop” al lui Eliade pe care l-am citit in liceu, si “Strigatul Inabusit” al lui Kenzaburō Ōe.

    Mi-au mai placut mult si “Shogun” de James Clavell, “Sonata Kreutzer” a lui Lev Tolstoi pe care am gasit-o in biblioteca cuiva, “Crima si Pedeapsa” a lui Dostoievski pe care am citit-o prin generala. Mai sunt carti care inevitabil au lasat ceva cu mine, dar astea sunt primele care imi vin in minte.

    • Vienela June 24, 2015 at 6:34 pm

      Spre rusinea mea, am citit o multime de carti scrise de Eliade, mai putin Romanul adolescentului miop. Ma pot lauda (si chiar o fac) ca am reusit sa termin candva Crima si pedeapsa. :))) Cu mari dureri de cap… :))) Mi-a placut pe vremuri penita lui Clavell. 🙂
      Multumesc pentru comentariu. Mi-ai atras atentia asupra unor carti despre care nu stiam nimic.

    • Radu June 26, 2015 at 5:58 am

      Dacă ţi-a plăcut Dostoievski încearcă şi “Idiotul”. După părerea mea, este cea mai “comestibilă” carte a lui.

      • Vienela June 28, 2015 at 4:00 pm

        Putea scrie “comestibil”? :)))

  • Nicu July 3, 2015 at 7:53 am

    Eu cunosc oameni care nu au citit nici o carte sf dar striga in gura mare ca nu le place acest gen. Cum sa spun ca nu imi place avocado daca nu am mancat niciodata?

    • Vienela July 3, 2015 at 8:11 am

      Da, si pe mine ma mira refuzul lor de a vedea despre ce este vorba inainte de a da verdictul. 🙂

  • Ana April 30, 2016 at 10:10 am

    Recent, si un autor contemporan citit: Razvan T. Coloja – Soldati ai terebentinei. Apoi, imi revin in minte Accidentul de Mihail Sebastian, Tunelul de Ernesto Sabato, Edith Wharton – The Buccaneers, apoi romanele victoriene ale autoarelor Mary Elizabeth Braddon, Wilkie Collins, Ouida.

    • Vienela May 2, 2016 at 5:16 am

      Mi-am propus sa citesc anul acesta Soldati ai terebentinei. De ea cred ca va fi interesat si baiatul meu… 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.