Skip to main content

Jurnal de femeie simplă, supărată (pagina 104)

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… și pentru tot restul vieții mele: să nu mai permit nimănui să se ia de mine pe stradă, să apelez imediat la cei care sunt în măsură să aplaneze conflicte și să îi pedepsească pe vinovați. Este inadmisibil. Nu vreau să ajung să-mi fie teamă când ies din casă, nu vreau nici să mă las cuprinsă de furie din cauza unor ființe care nu își pot controla comportamentul, care nu știu ce înseamnă bun simț și care își imaginează că pot umbla cu bâta în mână prin Ploieşti…, în căutarea fericirii pe care nu le-o mai aduce decât agresivitatea verbală sau chiar fizică.

Mă gândesc… la ei ca la niște biete ființe lipsite de dragoste, care își găsesc alinarea în certuri interminabile. Mă uit la ei și le văd răutatea ieșind din gură precum veninul din colții șerpilor. Sunt otrăvitori, sunt toxici, sunt periculoși. Sper… să rămân cu mintea întreagă, să nu ajung vreodată să mă comport ca acești așa-ziși oameni. Răutatea și lipsa de educație îi fac să atace fără să aibă motive întemeiate și fără să țină cont de nimic. Probabil e singura modalitate prin care se pot răzbuna pe viața proastă pe care o duc. Nu se pot iubi nici măcar pe ei. Dacă s-ar iubi, nu și-ar transforma viața într-un iad plin de venin. E așa trist… (more…)

Nu vă mai luați de oameni pe stradă! Am pungi și adun căcatul!

Tremur din toate încheieturile de nervi!
Am ieșit cu Bruno afară. La colțul blocului, o doamnă. A mers în urma noastră până la capătul celălalt al străzii. Când să intre în scară, a început să țipe:
-Nesimțito! Ai umplut strada de căcați de câine. Pleacă cu javra de aici, nesimțito!
-Cu mine vorbiți, doamnă? Eu adun întotdeauna căcătul, iar acum abia am ieșit din casă, nici măcar nu a apucat să facă ceva.
-Să taci, nesimțito ce ești!
-Ești nebună, tanti!
Ea a intrat în scară, eu mi-am continuat drumul. După doi pași m-a strigat fiul doamnei, un bărbat cam cât Mihai al meu, adică unul capabil să mă ia în brațe și să alerge cu mine tot orașul.
-Cum îți permiți să o înjuri pe mama? Degeaba mârâie câinele. Crezi că mi-e frică de el?
L-am tras pe Bruno în spatele meu, să nu cumva să îl apuce, și am încercat să discut cu el. Era îndârjit, ridica mâna la mine și amenința că mă bate. (more…)

Cum sa faci bani pe net

Sunt tot mai multi oameni care vor sa afle cum sa faci bani pe net, caci viata e grea, banii mereu insuficienti, iar faptul ca omenirea a ajuns pana in anul 2017, intr-un secol in care incercam prin toate mijloacele sa ne usuram traiul, sa ne fie comod, face sa vrem modalitati tot mai simple de a castiga bani. Si ce poate fi mai simplu decat sa castigi bani in online, cand ai deja calculator si conexiune la internet? Imi spunea zilele trecute o cunostinta ca ar vrea sa incerce sa faca bani pe net ocupandu-se de crearea de logo-uri pentru toti cei interesati. I-am spus ca este un domeniu de interes, ca are toate sansele daca se pricepe cu adevarat, caci nu e firma care sa nu aiba nevoie de un logo. (more…)

Citate din cărți – Decretele talibanilor

Nici măcar nu m-am enervat citind decretele talibanilor. Nu te poți supăra pe niște oameni care interzic cântatul la tobe sau eradicarea narcoticelor. Parcurgând lista, am fost izbită de comicul sau absurdul unora dintre decrete. Și mi-am dorit ca altele să fie aduse și la noi. Găsite în cartea Anticarul din Kabul, decretele talibanilor se vor răspândi în lume prin intermediul jocului Citate favorite.

Când talibanii au intrat în Kabul, în septembrie 1996, la radio Sharia s-au difuzat șaisprezece decrete. O nouă eră începuse.

1.Se interzice ca femeile să se expună fără burka.

2. Se interzice difuzarea muzicii.

3. Este interzis să te bărbierești.

4. Rugăciunea este obligatorie. (more…)

10 modalități prin care te poți îmbogăți rapid

Nu cred că a fost, în toată viața mea de adult, măcar o zi în care să nu mă întreb ce aș putea face pentru a avea siguranța zilei de mâine, pentru a câștiga mai mulți bani și, desigur, pentru a-mi putea îndeplini măcar o parte dintre visurile care mă bântuie. Uneori îmi imaginez cum s-ar fi derulat viața mea dacă aș fi fost destul de bogată, dacă mi-aș fi permis să mă plimb prin lume, să fac tot ceea ce am vrut vreodată, fără teamă că mâine nu mai am bani pentru a-mi plăti facturile sau pentru a pune pâine pe masă.

Am citit în această dimineață, pe internet, un articol despre 10 modalități prin care te poți îmbogăți rapid. Un tânăr antreprenor răspunde unor întrebări pe care și eu le-am răsucit în minte uneori. E un articol bun, care însă nu se va potrivi decât celor ce au înțeles deja că nu te poți îmbogăți dacă stai să visezi, dacă nu lupți permanent pentru a evolua, pentru a învăța și mai ales dacă te ferești de muncă. E firesc, spun tot eu. Nu ne putem îmbogăți toți, căci nu există atât de mulți bani și, dacă ar exista, nu ar mai avea aceeași valoare. (more…)

Anticarul din Kabul, de Asne Seierstad

Anticarul din Kabul, carte scrisă de Asne Seierstad

Asne Seierstad este jurnalistă și trăiește în Norvegia. Relatările sale despre conflictele militare din diverse zone ale pământului, conflicte ce au îngrozit întreaga lume, au primit numeroase premii. Ajunsă la Kabul imediat după căderea talibanilor, jurnalista petrece trei luni în sânul unei familii despre care, la prima vedere, își imaginează că este o “familie afgană atipică”. Abia după ce îmbracă burka și trăiește precum femeile din casă, jurnalista înțelege că anticarul din Kabul, mândrul Sultan Khan, este o cu totul altă persoană în mijlocul familiei, un despot căruia nimeni nu i se poate opune, ale cărui păreri nu pot fi contrazise și ale cărui decizii nu trebuie contestate.

A iubit dintotdeauna cărțile și a transformat pasiunea într-o afacere foarte rentabilă. Sultan Khan deține câteva anticariate în orașul Kabul, însă comorile adevărate stau ascunse dincolo de rafturi, acolo unde ochii celor de la putere nu pot ajunge, așa cum s-a întâmplat când mai întâi comuniștii, apoi talibanii, au năvălit în anticariat, au scos de pe rafturi cărțile care aveau desene / poze reprezentând creaturi vii sau opere ale dușmanilor regimului, le-au dat foc în stradă și l-au aruncat pe anticar în închisoare. (more…)

Liberă prin viață

La origine a fost o leapșă pentru pisici, însă astăzi mi-a venit ideea de a lansa aceeași provocare către oameni. Desigur, cu mici modificări. Dacă vă plictisiți, dacă vă place provocarea, dacă simțiți că e un mod de a spune mai multe despre voi, intrați în joc. Eu prima! 🙂

1. Liber/ă prin viață sau răsfăţat/ă într-o colivie de aur?

Singură într-o colivie, fie ea și de aur, m-aș plictisi rău.

2. Zi sau noapte?

Noapte. Atunci vin gândurile înțelepte, atunci mă pot adânci în poveștile din cărți fără să fiu trasă brutal afară de soneria telefonului, de gălăgia străzilor, de discuțiile din jur. (more…)

Mustul de altădată

Mănânc prea puțin pentru un copil de 15 ani. Foamea ce-mi chinuie permanent stomacul mă face să devin imprudentă. Culeg cele mai coapte bobițe de strugure găsite în vie. Sunt parcă pictate de o cariocă aurie. Culoarea lor astrală mă îmbie să încerc încă una, și încă una, și încă una. Frigul și umezeala toamnei îmi intră prin hainele subțiri, căci vântului turbat nu-i pasă de chinul meu. Unul dintre băieții urcați în remorca tractorului mă vede tremurând și-mi spune că-mi va da, la plecare, cel mai bun medicament: must proaspăt preparat.

E un adevărat personaj tipul acesta. Îmi prinde mâna înghețată și mă ajută să urc, să văd cu ochii mei și să înțeleg procesul prin care strugurii cu boabe aurii devin licoare magică. Filmul aproape că mi se rupe când cizmele pline de balegă și noroi strivesc rodul viei. Lacrimile strugurilor călcați în picioare se preling pe la colțul benei și pică, neconsolate, în găleata de plastic așezată strategic pe pământ. Momentul este de o importanță crucială: pofta de must (more…)

De câte ori pe zi se scoate câinele afară

Am găsit niște discuții pornite de la întrebarea “de câte ori pe zi se scoate câinele afară să-și facă nevoile”. Eram pe un grup al iubitorilor de câini și, după ce am citit cele mai fanteziste păreri, m-am decis să scriu pe blog un articol venit din propria mea experiență cu Bruno, căci amintirile îmi sunt proaspete încă. Era mititel când l-am găsit, trăise la ghena de gunoi, așa că nu se pricepea să se poarte ca un domn în apartament. De fapt, nici un pui de câine nu știe să fie domn / doamnă până când omul nu își asumă răspunderea pentru educația lui. Printre primele lucruri pe care un câine trebuie să le învețe sunt: să ceară afară când simte că îi vine să facă pipi sau caca, să răspundă la numele pe care l-a primit, să nu pună botul pe mâncarea găsită pe stradă, să meargă la pas în lesă, să nu facă rău familiei, să nu atace pe stradă oameni, câini, pisici, mașini, biciclete etc. (more…)

Cat costa o vopsire auto

Nu m-am intrebat niciodata pana astazi cat costa o vopsire totala auto, convinsa fiind ca nu poate costa mai mult decat o reparatie. Dupa ce am fost martora la un incident petrecut chiar in fata blocului meu, mi-a trecut prin cap sa caut informatii pe internet, sa imi satisfac feminina curiozitate. Ceea ce am aflat in legatura cu “micutul” pret aproximativ al unei sedinte de vopsit auto m-a bulversat, pur si simplu. In viata mea nu mi-as fi imaginat ca oamenii pot lasa atat de multi bani la o vopsitorie auto, adica un loc pe care eu, pieton, nu as fi dat un ban privind de afara. Sa intrati si voi pe formului celor de la 4tuning.ro, sa urmariti discutiile. Sau, mai bine, daca nu vreti sa va enervati, intrati direct pe site-ul Autoerebus.ro, caci e locul unde puteti primi detalii referitoare la pret, dar si servicii de vopsire auto. (more…)