Skip to main content

Mami, la inceput de drum – ce carucior alege?

Dilema mamelor la inceput de drum este mereu aceeasi: si daca…nu ma descurc? Daca nu stiu ce aleg? Ce-i drept nu le prea ajuta nici copilul, pentru ca ce ii este lui bine doar mama poate intui. Poate doar sfaturi si ajutor de la cele trecute deja de primele incercari sunt un punct de reper.

Recunoaste, esti ingrozita de ce urmeaza. Sunt atat de multe carucioare copii incat nu stii spre ce sa te indrepti. Din fericire, exista atat de multe optiuni si pentru toate buzunarele, incat vei gasi ceva potrivit. Plus ca cei din domeniu stiu ce trebuie sa includa un carucior bine dotat.

Carucioarele de copii 3 in 1 Read More

Viața în alb și albastru

Mulți visează, uneori chiar și întreaga viață, la ziua când cerul lor va fi senin, atât de senin încât să uite că au existat cândva nori care le umbreau calea. Mi-am dorit și eu cândva albastrul pur al zilelor fără griji, fără provocări de tot felul. L-am căutat în inocența ochilor de copil, în adâncimea lacului ascuns de păpuriș, în cerneala care se întindea pe caietul unde naivitatea adolescenței așternea poezii. Am îndrăznit chiar să privesc în zare, așa cum prezicătorii se uită în globul de cristal. Nicăieri albastrul nu era pe cât de pur îl doream. Oriîncotro aș fi îndreptat ochii, viața era parțial senină, parțial înnorată.

Dezamăgită, am lăsat pleoapele să îmi acopere mirarea și-am ales să visez albastru în albastru. O vreme a fost bine. Eliberată de furie, de spaimă și de curiozitatea însetată, viața se derula ca un film mut în care țipetele și bufniturile nu se auzeau. Din păcate, nu mai auzeam nici râsul vesel, spontan, nici ciripitul păsărilor, nici valul care se spărgea la mal, nici foșnetul pădurilor, nici vocile celor pe care îi crezusem Read More

Reeducarea câinelui agresiv

Sunt un copil cuminte și îmi iubesc părinții, dar uneori reușesc să mă facă să-mi ies din minți cu etichetele pe care mi le pun. Mami asta, de exemplu, îmi tot scoate vorbe că sunt agresiv, de parcă până la vârsta asta nu a aflat că toți câinii latră și mârâie, indiferent de rasă, vârstă, mărime, sex, pentru a se impune în fața celorlalți câini. Nu am mușcat pe nimeni, ba trebuie să menționez că nici măcar nu m-am apropiat vreodată la o distanță potrivită de câinii care mă provoacă să latru. Și atunci, fără dovezi solide, cum își permite ea să îmi strice reputația?

Ieri a încercat să facă pe isteața, crezând că poate ascunde vreun gând de mine. A umplut o borsetă cu bucățele de carne bună și m-a invitat la plimbare, la o “lecție de reeducare”, de parcă eu aș fi repetentul clasei sau elevul problemă. Nu, eu sunt Bruno, un cățel cuminte, jucăuș, mereu gata de distracție și zbenguială. Că mai latru uneori… Eh, și oamenii mai țipă, dar asta nu înseamnă că toți sunt capabili să Read More

Turul mincinosului și niște povești jurnaliere

Astăzi (8 august 2017)… este ziua internațională a pisicilor, motiv pentru care voi sărbători acceptând fără rezerve miorlăitul prelung pe care Vrăbiuța îl scoate la fiecare câteva secunde, cu toate că am nervii întinși la maxim de când a intrat iar în călduri. Îi ține isonul și Ursula, înnebunită de invidie că Bruno iese afară, în vreme ce ea este condamnată să rămână izolată în apartament, departe de orice provocare și de orice distracție. Noroc cu Pufina, care nu mi se dezlipește de picioare nici măcar când merg la baie. Doar nepotul meu mai făcea așa când era mititel, silind-o pe sora mea să își rezolve treburile intime cu un bebeluș în brațe.

Mă gândesc… la toate cheltuielile pe care le implică plecarea mea în Scoția și simt cum mi se strânge cardul/portofelul/inima văzând că vor zbura cel puțin 1000 de lire:

-pașaport pentru mine, pașaport pentru câine

-deparazitări (făcute în ultimul moment) pentru Bruno

-transport câine în UK (am decis să îl trimitem totuși cu o mașină specializată pe așa ceva)

Read More

Sunt pentru sterilizare, dar…

Astăzi s-a tot învârtit pe lângă blocul meu un câine de aproximativ 5-6 luni, talie medie. Un drăgălaș cu chef de joacă, înfometat și însetat. Maidanez get-beget. Poate abandonat, poate (mai degrabă) născut pe străzi… L-am hrănit și i-am dat apă rece pe săturate.
Mi-am spus, iar și iar, că sterilizările și refuzul montei pentru câinii cu ai căror pui nu știm ce să facem ar fi cea mai bună și mai blândă soluție. Puiul de astăzi nu are multe șanse pe stradă să devină adult. Ca el sunt încă mulți, foarte mulți câini. De unii aflăm, însa cei mai mulți mor neștiuți, în chinuri înfiorătoare.
Pe de altă parte, îmi dau seama că sterilizarea tuturor metișilor ar duce la un moment dat la dispariția rasei comune, a maidanezilor. Își vor mai putea permite să aibă câini numai cei care vor avea bani grei să cumpere din canise câini cu pedigree. Toți ceilalți iubitori de câini se vor uita peste gard la bogătași și vor ofta… Read More

Câinele, clar cel mai bun prieten al omului

Fiindcă ştiu că mă aflu într-o casă unde animalele sunt bine primite, am zis să depăn şi eu o poveste. Este despre un foarte, frumos animal, un câine ce mi-a bucurat copilăria cu prezenţa lui şi modul lui de a fi.
Când eram mic, aveam la ţară un câine maidanez, de talie mijlocie spre mare. Era el maidanez (european short hair cum se mai spune acum) dar era un câine şmecher. Mai întâi, avea o culoare specială, era un soi de portocaliu, o combinaţie între galben şi roşu. Apoi, avea coada tăiată, însă asta a fost o idee proastă a bunicii mele care a crezut mitul conform căruia se face mai rău.
Ca idee, la ţară, mai ales în zone de munte, nu prea ţine nimeni un animal de pomană, deoarece consumă resurse. Animalele sunt ţinute pentru a ajuta la muncile câmpului sau cu rol de pază. Ca atare, nu-şi doreşte nimeni un câine foarte prietenos, care să se joace cu hoţii.
Asta cu tăiatul cozii însă este pur şi simplu o barbarie, fiindcă un câine cu coada/urechea tăiată nu se face mai rău. Dacă nu este el agresiv din fire, degeaba îi tai ce vrei tu că n-are efect. Read More

Din oul tău să iasă fum!

Fiind sâmbătă, decretată zi de leneveală maximă, nu m-am deranjat nici să mă spăl pe ochi până când nu mi-am băut cafeaua și nu am umplut pe jumătate scrumiera de chiștoace. Geamurile deschise aduceau de afară mirosuri de tot felul și-un aer cald, îmbietor. Parcă știind cât de mult tânjesc după o plimbare, ale mele neamuri m-au sunat să mă întrebe dacă am chef să merg până la țară. Am sărit ca arsă de la calculator și-n cinci minute am fost și ieșită de la duș, și îmbrăcată, și cu ghiozdanul pe umăr. Pe bietul Bruno l-am lăsat în casă. A urlat prelung în clipa când m-am urcat în mașina oprită în fața blocului, zgândăridu-mi o rană mai veche și amintindu-mi de promisiunea de a cumpăra cândva un autoturism.

Plimbarea a fost cu adevărat scurtă, căci urma să mergem și la o înmormântare, iar bluzele viu colorate și pantalonii scurți nu se potriveau momentului. Când m-au lăsat la scară, mi-am imaginat că am timp să mănânc ceva până se schimbă cumnata și copiii. Întâi am scos câinele afară, apoi m-am întors și-am aruncat în crăticioara plină cu apă două ouă. Am fugit la șifonier. Hainele colorate au zburat pe canapea, cele negre și-au luat locul pe Read More

Ce reprezintă partajul și când se impune plata unei sulte? Notar Rădăuți îți detaliază toate aspectele ce țin de acest act notarial

Partajul este operaţiunea juridică prin care este sistată proprietatea comună asupra bunurilor aflate în coproprietate (indiferent de izvorul său), precum şi asupra bunurilor aflate în devălmăşie (în cazul bunurilor soţilor).
Notar Rădăuți precizează faptul că încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.
În acest sens, reţinem că pot exista convenţii privind suspendarea partajului, însă acestea nu pot fi încheiate pentru o perioadă mai mare de cinci ani. Dacă se încheie astfel de convenţii în cazul imobilelor, acestea trebuie încheiate în formă autentică (la notar Rădăuți) şi trebuie să fie supuse formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.
De asemenea, instanţa sesizată cu cererea de partaj poate suspenda pronunţarea partajului, Read More

Cine ar fi omul dacă…

V-ați întrebat vreodată cine ar fi omul dacă pe pământ ar trăi animale la fel de puternice și inteligente ca el? Dacă s-ar transforma deodată din prădător în pradă? Dacă ar fi nevoit să împartă ceea ce are cu ființe care să îi fie egale? Ați făcut vreodată un pas în spate pentru a vedea clar cine este de fapt omul? A încercat acest exercițiu de imaginație Robin Hobb în cartea Destinul Bufonului, din care eu am extras citatul de mai jos:
libris.ro
“Oamenii nu se tem de nici un rival. Ați uitat cum e când împarți lumea cu niște creaturi pline de o superioritate la fel de arogantă ca a voastră*. Credeți că puteți aranja totul după bunul plac. Faceți hărți, trageți pe ele linii și pretindeți că pământul vă aparține pur și simplu pentru că sunteți în stare să-l desenați. Însemnați plantele care cresc într-un loc și animalele care îl cutreieră, ca să se știe că sunt ale voastre, Read More

Să învățăm de la animale!

Să învățăm de la animale. Putem? Pe zi ce trece mă conving mai tare că nu suntem capabili de așa ceva. Conviețuim de atâta timp pe pământ alături de ele, însă nu putem – sau nu vrem – să le urmăm exemplul. Unele, și aș aminti aici câinele și pisica, ne taie deseori calea, ca pentru a ne aduce ghinion sau pentru a ne aminti că au prostul obicei de a trăi, de a face pipi și caca, ba chiar și de a tânji după dragostea omului bun. Noi alegem să vedem numai ceea ce ne convine sau ceea ce animalele au rău în ele.

Când avea vreo patru ani, nepoata lui Mihai mi-a băgat un deget în ochi pentru a-mi atrage atenția asupra ei. Așa îmi vine să fac astăzi cu toți cei care văd numai ce vor, care cred că numai ei au drepturi, care consideră că sunt mult deasupra animalelor, deși se poartă mai rău decât ele. Le-aș înfige câte un deget în ochi și aș spera că în acest fel li s-ar rupe vălul ce îi împiedică să vadă clar lumea și să înțeleagă ceva din ea. Read More