Skip to main content

Dulce – amar de viață văratică

El și Ea, personaje ale aceleiași povești, cu mințile tulburate de primăvaratura prea des udată de ploi reci, stau zgribuliți în pat. Prin geamul întredeschis intră arome floribile – soc în alb și verde, tei abia retrezit la viață și mucegai așternut peste gunoaie. Din când în când, foșnet de pufuleți…

Ea: Am vocerşit în lung și-n lat, înfiorată de amăgini. Am lăsat să-mi picure de pe buze miere și galantopaz. Unde am greșit? Ce damblama ne urmărește, dornică să dea peste cap fiecare speranță înfiripată de-un aberantic gând?

El: Te-ncrezi prea mult în virtual, naivă dragă! Privește-n zare, înspre iubireal. De acolo vin cele mai multe și mai plăcute surprize. În ultima dimineață de mai pregătește o duzinarmare și ea va veni.

Ea: Știam că ești eroticnit, dar nu aveam curaj să sper atât de departe, până-n frumosul Callatis.  (more…)

Aventurile lui Bruno

Aveam o lene incredibilă. Nici măcar soarele nu reușea să mă trezească. Abia când agitația din casă a atins cota maximă m-am ridicat din fotoliu. La doar câteva minute după, mami spunea în telefon: Suntem patru persoane și un câine de talie medie. Ne puteți găsi o mașină? Am ieșit în stradă, să așteptăm taxiul. Șoferul ne-a privit oripilat și a strigat din mers:

-Ăsta e câine de talie mică? Să vă ducă altcineva!

Mami s-a supărat și a mormăit (cam tare) în urma lui:

-Să te bip în gură!

A venit altul. Călătoria cu mașina m-a amețit. Să spună cineva taximetriștilor că nu suport parfumurile dulci din comerț. Omul ne-a dus într-un parc uriaș. Mirosea a pădure, a lac, a grătare încinse, a animale sălbatice, a veselie de weekend. Am făcut turul de onoare, să mă vadă toată lumea, m-am lăsat tras în poze și m-am bucurat de carne friptă și hamsii prăjite. Porția mea de bobițe a ajuns la niște căței amărâți, temători, care se învârteau printre oameni în așteptarea unei pomeni ce nu vine niciodată.  (more…)

Mica Romă – Bucov

Mica Romă. Bucov. Trecem agale pe strada învăluită în soare și tăceri blânde. Privim uimiți la stânga și la dreapta. Case noi, înalte, construite cu gust și cu bani mulți. Acoperișuri în multe ape. Curți spațioase, cu gazon îngrijit și căței dolofani. Livezi și flori. Câte trei, patru mașini în fiecare curte. Mașini scumpe, elegante, solide. Un gard frumos care a costat probabil cât apartamentul nostru. O pensiune (La cazemata) care se potrivește bine în decor. Cine oare sunt oamenii care ajung pe aici, să doarmă și să petreacă? Ne scoatem pălăriile în fata celor care au în curtea îngrijită șase câini. Iată că se poate să dispui de bani mulți și să nu îți pese doar de tine. Mihai tace o vreme, îngândurat, apoi exclamă:

-Mica Romă! Aici se poate vedea diferența între ei și noi, între a trăi o viață și a te chinui o viață! (more…)

Turul stațiunilor de pe litoral cu autocarul

Știți deja că visez (atât cu ochii deschiși, cât și cu ei închiși) că aș putea pleca anul acesta la mare pentru câteva zile. Încă nu mi-am găsit sponsorii. În vreme ce navigam pe internet pentru a vedea ce oferte cu adevărat bune există, am dat peste un serviciu de închirieri autocare Eurolines. Pe scurt, este vorba despre un serviciu care pune la dispoziția celor interesați închirieri autocare sau microbuze pentru grupuri. Se potrivește perfect celor care merg în excursii școlare, team building-uri, tururi de oraș, diverse evenimente, deplasări în alte localități din țară, circuite turistice, transferuri la și de la aeroport. Autocarul duce pasagerii la destinație în condiții foarte bune și sigure și rămâne la dispoziția lor 24 de ore din 24, 7 zile din 7, dacă își doresc respectivul lucru. Despre această firmă știam deja că oferă nu doar autocare Eurolines și microbuze, ci și seriozitate, punctualitate și profesionalism.  (more…)

Discuție matinală la o cafea

Discuție matinală la o cafea.

Mihai:
-Facem o ieșire azi, dar nu mă mai duci pe câmpuri, să leșin în soare. Aș vrea undeva unde să fie totul verde, să-mi susure apa de izvor în urechi…
Ionuț:
-Cea mai ieftină și la îndemână destinație? Cada din baie… E toată verde și poți lăsa apa să curgă întreaga zi… (more…)

Mare, valuri, soare, nisip, litoral, vacanță

Se scurge viața pe lângă noi în vreme ce căutăm motive pentru a rămâne acasă. Ba că nu avem bani, ba că nu avem unde să lăsăm câinele, ba că avem lucruri mai importante de făcut. Este adevărat, nu avem niciodată destui bani și tot nu am reușit (încă) să aflu unde sunt sponsorii mei. Ne-am cumpărat gresie și stăm cu ea pachete-pachete pe hol, căci nu ne-au mai rămas bani și pentru materialele necesare montării ei. Dar pe Bruno l-am putea lua cu noi sau l-am putea lăsa la o pensiune canină, cum am mai făcut. Mai în glumă, mai în serios, îi spun uneori soțului meu că am putea pleca la mare și pe jos, dacă ne-am dori cu adevărat. El nu suportă soarele. Din acest motiv nu am insistat niciodată suficient. Anul acesta, mai mult ca oricând, m-a apucat dorul de litoral încă din luna aprilie, probabil pentru că mi-a fost și îmi este frig, pentru că primăvara aceasta seamănă a toamnă târzie.  (more…)

Costume de Halloween pentru copii

De multe ori m-am revoltat în trecut, văzând că împrumutăm tot ce se poate împrumuta de afară. Pe atunci nu îmi dădeam seama cât de utilă este diversitatea, în toate formele ei, cât de mult și de repede se schimbă lumea în care trăim. Aproape că nu mai există granițe între țări și civilizații (știu, există și excepții), iar asta nu e neapărat un lucru rău. Învățăm unii de la alții, alegem ceea ce ne place și evităm ceea ce nu ni se potrivește. Faptul că noi, românii, putem găsi astăzi costume de Halloween Educlass pentru serbare, petrecere și carnaval spune totul. Copiilor le place această sărbătoare, iar părinții se adaptează din mers la noile tendințe. Multe costume de Halloween sunt chiar simpatice, au o notă de veselie de care chiar avem nevoie, sunt relativ ieftine și pot trezi copiilor chiar și pofta de a citi povești despre anumite personaje.  (more…)

În secția de neurologie

Parcă s-ar fi întâmplat ieri.

Mă sună sora mea și îmi spune să vin urgent la mama. Fără nici o altă explicație. Mă urc în troleu, alerg pe străzi, ajung. Mama, întinsă pe jos în dormitor, cu gura strâmbă, cu o privire rătăcită, îmi spune că trebuia să rămân acasă, că nu s-a întâmplat nimic și nu era cazul să mă sperie cineva. Îi zâmbesc și îi fac semn surorii mele să iasă afară. Îi spun că e vorba despre un accident cerebral. Sosește salvarea. După multe ore tensionate în care așteptăm tensionați pe holurile spitalului, sosește diagnosticul – accident cerebral ischemic. Un brancardier și o asistentă o “urcă pe secție”, la Neurologie. Ni se spune că nu e nimic grav. Îți arde de glume, tanti? (more…)

Războiul Muștelor

Le-am cunoscut pe vremea când locuiam la ghena de gunoi. Atrase de mirosurile fantastice răspândite de ceea ce oamenii aruncau nepăsători, veneau în roiuri, cu bâzâit de luptă. Aveau arme puternice, însă niciodată nu m-am dat bătut. M-am luptat cu ele pentru fiecare strop de dulceață scurs din fructe și pentru fiecare os uscat de soarele primăverii. Le-am învins de fiecare dată și, drept pradă de război, am înghițit după orice bătălie câteva muște, alese dintre cele mai grase și mai obraznice.
Mare mi-a fost mirarea, după ce am devenit domnișor de apartament, văzând că roiurile de muște m-au urmat, sâcâitoare, insistente și nesuferite, pregătite în orice moment să îmi fure hrana capturată cu greu sau primită cadou pentru o aparentă bună purtare. Le găseam la castronelul cu apă, mă împiedicam de ele când băgam botul în vasul cu boabe, ba chiar dădeam peste nesuferitele muște și când încercam să mă uit pe geam. Băteau aerul cu aripi transparente, iuți ca vântul. Mă repezeam cu botul căscat spre ele și, de cele mai multe ori, clămpăneam în gol, căci muștele sunt rapide, iar pisicile casei și mai rapide. Îmi suflau prada de sub nas hoțoaicele, lăsându-mă nervos și rușinat.

(more…)

Doleanță

În stânga, acolo unde e doldora de gunoaie, umbra pomului întretaie soarele căzut pe asfalt. În dreapta-s aruncate de-a valma boabe de grâu pentru un vrăbioi dolofan. În față stă, mândru ca un dorobanț, stâlpul de iluminat sub ale cărui raze palide seară de seară dormi. În spate nu pot vedea, că-s lipită de perete. E rece aici, lângă arcada lucrată în stil doric. Mi-aș dori să mă strângi în brațe, să-mi povestești despre forma geometrică neregulată pe care o capătă dolomita când e lovită cu un dorn, despre aripioare dorsale fluturând în adâncuri și despre flori ce se nasc în gheața impură. Mi-aș dori să-mi spui că nu ai da iubirea mea pe-un munte de dolari, că ai avea în suflet doliu pentru totdeauna dacă aș pleca. Dar nu! Doleanța mea rămâne fără de răspuns. Tu încă dormi, deși soarele e în vârful cerului. Dormi înfășat în păturile pe care mi le-ai furat azi-noapte. :)))

Cele 12 cuvinte (dori, dormi, dorobant, dorn, dorsale, doric, dolofan, doleanta, dolari, dolomita, doliu, doldora) m-au ajutat să îmi strig pe blog doleanța. Ce își doresc alți bloggeri puteți afla de aici.